Cândva, te-am lăsat
în peticul meu de cer;
credeam că te vor bucura
soarele, luna, stelele.
Te-am încurajat
să-ţi ascunzi gândurile
în norii pufoşi,
să-ţi topeşti dezamăgirile
în mănunchi de raze,
să-ţi strigi bucuria
în înalt de cer.
Nu ştiam că, hulpav
îmi vei prinde păsările-
vise plutind în eter,
enervat de atâta lumină
vei pleca lăsând
norii grei de furtună
să-ntunece bucuria
copilului din mine.

Lacrimi împletesc
raze de soare cu picuri de ploaie:
curcubeu!
ridic privirea
şi iau în stăpânire
o altă fărâmă de cer,
mai frumoasă,
cu-n capăt de curcubeu;
toţi avem dreptul
la un petic de cer!

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ica matei pe Martie 13, 2011 la 9:40pm

Draga Eduard, increderea ta in mine ma face sa vreau cerul tot!

Cu drag, de dragul tau...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor