mi-am închis sufletul într-o colivie de fier
cuvintele erau cumva din porţelan
- când se loveau de noi se spărgeau într-o mie de cioburi -
aripile lui uitaseră să zboare a uitat să zboare a uitat să zboare îngerul ăsta
ţipa cineva în mine şi nu înţelegeam deloc ce mi se întâmplă
nedumerit ochiul mi se strivise de tâmpla unui flutur
tu coborai din Olimpul nevăzut înconjurată de vulturi
ce-ţi ciuguleau carnea din palmă ori lumina de sub pleoape

- unde eşti? întreba asistenta blondă târând după ea un cărucior cu seringi
roţile scârţâiau strident şi trăgeau către stânga
unde eşti unde eşti unde eşti se rostogoleau ecourile pe străzile înguste şi strâmbe
după care o tăcere tristă  va pica din cer
în zilele uitate pe marginea destinului tâmp şi urât

- de atunci port în mine o colivie de fier despre care ştiu foarte puţin

Vizualizări: 96

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Petre Ioan Cretu pe Aprilie 27, 2014 la 12:28pm
Comentariu publicat de Petre Ioan Cretu chiar acum
Ştergere comentariu

Ma bucura ca aveti lecturi alese, dle Boris,  Eminescu, Biblia, etc (probabil)...

Aveti grija doar, ca nu pumnii sa va fie ascutiti (din "Ana" citire...), ci mintea.

Cum mi se pare corect pentru mine, o sa fac si eu tam-tam, citand din acelasi măiastru:

"Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii..."

La buna aducere aminte

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Aprilie 27, 2014 la 8:54am

"Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,

Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,

La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,

Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,

Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...

Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.

.....................................

Eu am ieşit cu mintea din "colivia de fier", cuşca magnetică Faraday, şi acum sunt dus cu ...

duhul la ... Apocalipsa 21.1:

"Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este."

 

"În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,

Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;

Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş

Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,

Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'

Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;"

............. (Scrisoarea I)

 

http://www.the-scientist.com//?articles.view/articleNo/39754/title/...

  

 

Of ce complicat e totul? Ce-o fi vrut Domnul să facă

Cu atâta lume-n lumea care n-are după ce bea apă?

Oare El nu îşi dă seama că avem şi noi nevoi?

El stă sus şi ne priveşte ca pe turma Lui de oi!

Când ne vede c-o luăm razna mai trimite un dulău

Şi ne-ntoarce dintr-o cale ce ne ducea către hău.

Dar oiţele-s oiţe! Ele-s blânde şi ascultă de lătrat.

Ce te faci cu omul, care i se pare că-i dotat?

Ăstui om, ce doar Natura i se pare că există,

Trebuie să îi schimbi viaţa şi să-l readuci pe pistă.

Cum să faci să îi explici că Natura este Mama

Şi că Tata e pe-aici, dar că el nu îşi dă seama?

Cum să-i spui că Mama-i ceea ce s-a ocupat de noi,

Dar că mâine, dup-o vreme, va cădea Ea în nevoi?

Cum să-i spui că Fiu-i mare, a crescut şi-acum gândeşte,

Că acuma El e-Acela ce-i dă ei vin cu pâine, dar şi peşte?

Cum să-i spui că suntem mulţi şi că unii doar vor cere,

Cei ce nu-s dotaţi ca el, vor şi ei lapte şi miere?

"Cum să-i spui că Tata-i slobod şi-a plecat în lumea largă,

Lăsându-ne acas’ cu Mama, căci mai vrea să facă-o arcă?

Cum să-i spui că Tata, mâine, ne va lua de braţ, sublim,

Şi ne duce pe-o planetă depărtată, ce n-apare din senin?

Cum să-i spui că acolo, omul, va vedea ce n-au văzut

Generaţiile-n spate, care astăzi ni se pare c-au făcut

Lucrurile, postamentul pe care noi am crescut,

Fără ştirea Lui?... O fi oare şi acolo apă bună de băut?

Or fi oi şi vegetale; munţi şi văi? Sau trebuie să gândim

Şi, făcând cea făcut Tata, aceeaşi lume să clădim?

 

Din poezia mea "Brain and soul storming"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor