De-abia mă întorsesem de la Barcelona. Reşedinţă la Sitges-Mediterana, pereţi de sticlă, windsurf-uri, străduţe... Apoi La Rambla, Montjuic, casele lui Gaudi, La Sagrada Familia, chef la o tavernă adevărată!Tot tacîmul!

          N-am iertat decît cîteva ore după întoarcere si m-am dus la pescuit la Domneşti. E acolo un loc, îi zic eu Între Ape, unde se uneşte Şieul cu apa Budacului – un bazin natural mare în care apele se adună în vîrtejuri şi scapă pe prunduri - înconjurat cu nisipuri şi nămoluri. Te descalţi şi simţi cum îţi intră nămolul printre degetele de la picioare, urcă pe pulpe, te răcoreşte, te îmbracă şi-apoi tot stai..., tot staaaai..., să vină un clean să-ţi tragă la undiţă.

          Seara am ieşit la un vin La Cornel. Apoi am băut o bere la Vama Veche după gardurile de stuf şi într-un tîrziu am trecut şi pe la terasa de la Codrişor. Nu mai aveam chef de nimic: eram plin de Europa, de soarele Şieului, de farmecul pescuitului dintre ape, de vin, de glume cu prietenii...

          De la o masă dintre cele făcute la sugestia chlnerului - „Lăsaţi domnu’ că se aranjează! lipim cîteva şi încăpeţi toţi!” - aşadar de la o masă lungă cît trei, s-a ridicat un domn cărunt, dar foarte „good loking”, şi m-a salutat respectuos. Lucram în administraţie şi astfel de oameni, cum era cel despre care vă vorbesc „de la cultură” mă salutau cu nesaţ, cu o nesfîrşită şi caldă politeţe. Am văzut că pe masă era vin mult şi bun şi m-am aşezat făcînd un semn complice prietenilor mei care şi-au găsit o masă undeva mai încolo.

          Am fost prezentat într-o engleză stîlcită, combinată cu româna şi am aflat că mă aflu în faţa unui grup de olandezi care aveau relaţii culturale, mai precis folclorice, cu România. Au fost ai noştri acolo, lor olandezilor, le-au plăcut dansurile noatre tradiţionale şi-au făcut un ansamblu şi acum au venit în România să-şi continue lecţiile, să înveţe pînă la perfecţiune dansurile de pe Someş şi Şieu, adică să facă un fel de sport pentru că despre esenţa dansurilor noastre de unde să ştie ei....

          Interesant! mi-am spus. Din Olanda..., tocmai din Olanda... Şi am prins glas:

                       - Dînşii sunt din Olanda?

                       -Da, da... yes... from Holland...

                       -N-am auzit de ţara asta!

                       -What?

                       -Where it’s Holland? l-am întrebat pe cel care stătea cel mai aproape de mine.

Acela mi-a dat atenţie. Ceilalţi erau prinşi în discuţiile anterioare venirii mele. Mi-a dat atenţie dar s-a nedumerit brusc. A fost ca trăznit! A crezut că nu înţelege întrebarea şi a mai zis o dată:

                      - What?

Eram destul de obosit, n-aveam chef să vorbesc prea mult englezeşte dar am mai spus o dată: 

                     - Where it’s Holland?

De fapt, era o masă omogenizată de vin şi de preocupări comune, plină de translatori din toate limbile în toate limbile atfel că era cam tot una dacă vorbeai englezeşte, româneşte, nemţeşte...

          Instructorul cultural român, care stătea chiar în dreapta mea s-a grăbit să-mi traducă răspunsul foarte jenat.

                      - A zis că în Nordul Europei, în peninsula Scandinavă! În Nord... ! a precizat el şi s-a uitat cu ochi mari la mine, neînţelegînd ce m-a apucat.

          Eram hotărît, eram ca o stîncă, eram ca strămoşii. Am gustat din vin şi am revenit:

                      - In ours Europe? În Nordul continentului nostru?! Olanda?! N-am auzit! Y don’t know? Where?! Y don’t hear about...

                      - Lîngă Suedia, In the North of Germany... Up! Up...!

          Făcea şi gesturi omul, îmi spunea şi-n engleză şi-n română, iar instructorul nu mai prididea  să-mi spună „Sunt din Olanda! Înţelegeţi?! Din O-lan-da!” Pentru el era suficient. Pentru mine nu era de loc:

                     - N-am auzit pînă acum de Olanda. Ce ţară-i asta?

Aveau un vin excelent pe masă. Unul di podgoriile sfinte ale lui Ştefan! Şi era plin de sticle. Mi-am mai umplut un pahar.

          Cel cu care am stat de vorbă, olandezul de peste masă, s-a întors către femeia de lîngă el şi a întrerupt-o din altă discuţie. I-a comunicat ce întreb şi ea m-a privit scurt, mirată. Apoi mi s-a adresat:

                     - Doamna spune că este din ţara lalelelor, imposibil să nu fi auzit de ea. Au cele mai frumose lalele din Europa. Exportă în toată lumea! mi-a tradus instructorul cultural, prietenul român al olandezilor îndrăgostiţi de dansurile populare.

                     - Nu mă pricep la flori! Nu ştiu! N-am auzit!Cum adică lalele...?

Cea cu care stătuse de vorbă pînă atunci doamna olandeză s-a prins în scurt timp despre ce-i vorba. Ea a decis să mă ia altfel.

                    - Johann Cruyff, fotbal. Do you know? Portocala mecanică! Am fost campioni mondiali la fotbal!

          Netulburat ca Sfinxul, ca Babele din Munţi, ca şi Kagaionul, mi-am sorbit vinul plin de aromă şi i-am spus că n-am auzit de echipa lor de fotbal îmbrăcată în orange.

          Bărbatul de lîngă ea şi cel de peste masă mi-au dat detalii suplimentare. Rînd pe rînd toţi cei de la masă au devenit interesaţi de mine şi de neştiinţa mea uriaşă şi neclintită. Într-o jumătate de ceas, nimic nu era mai important de discutat; am devenit centrul atenţiei lor şi toţi mi se adresau. Instructorul cultural se străduia şi el:

                  - Domnul a spus că trebuie să fi auzit din istorie, că ei au avut imperiu maritim! Au ajuns pînă în Japonia!

                  - Doamna a zis că au vaci foarte frumoase. Haideţi, nu se poate să nu fi auzit de vacile olandeze...

                  - Zice că e imposibil să nu fi auzit de lalelele lor, de brîzeturi!

                  - El spune că iubeşte folclorul românesc, dansurile, că au capitala mare.... Că trebuie să ştiţi, sunt lîngă Danemarca!Suedia...

                 - Doamna a zis că-s membri în Comunitatea Statelor Europene...

Era minunat vinul. M-am întins după încă o sticlă în vreme ce olandezii s-au apucat să cînte apăsat ceva de pe la ei ca să mă convingă că au şi cîntece frumoase pe care le ştiu toţi. Era ceva ca un imn, poate îmi cîntau chiar Imnul Olandei. Habar n-am care-i Imnul Olandei...!

Au cîntat ei ce-au cîntat şi s-au apucat iar de mine: că au lalele, că au echipă de fotbal orange, că au avut scriitori, dramaturgi, că au umblat mult pe mare, că au capitală, ca brînza lor este vestită, că au mori de vînt, pictori celebri, şcoala flamandă... Toate acestea repetate de multe ori şi apoi multe altele.

Într-un tîrziu m-a apucat mila de mine şi m-am ridicat. Le-am spus că-mi pare rău dar că habar n-am ce-i cu Olanda asta a lor şi m-am dus la masa prietenilor mei.

Am mai povestit ceva cu ei şi am ieşit prin cealaltă parte a grădinii de vară lăsînd în urmă un numeros grup de olandezi care îşi cîntau imnul  în noaptea de mătase, cuprinşi de un vast şi adînc sentiment patriotic.

Vizualizări: 370

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Uiuiu pe Decembrie 25, 2011 la 11:02am

Un vietnamez din nord, un american, un argentinian, un albanez sau un ...olandez, sint egalii mei ca oameni vii, contemporani. Au aceleasi drepturi si libertati in fata lui  Dumnezeu si a celorlalti. De aceea m-a deranjat putin rindul acesta din comentariul Doamnei Belciug cum ca povestirea ar exprima:"frustrarea impotriva unei tari civilizate care este satula details scursurile altor tari". Details nu stiu ce ar putea insemna in limba romana, dar scursurile...

Eu nu simt nici o datorie fata de cultura Olandei decit ca parte a culturii europene din care noi facem de mult parte.

Multumesc Doamnei Iov pentru observatiile literare pertinente si de finete! Si de ziua nasterii lui Isus, care a fost desigur si olandez, va doresc tuturor pace in suflet, gind liber si creator!

Comentariu publicat de Aurelia Satcau pe Decembrie 24, 2011 la 6:10pm

Mariei Iov: Maria, proza lui Alex Uiuiu e unica, intr-un fel, si e mai mult decit o proza cred, e 'atitudine' - in asemenea vremuri cu un curs cel putin 'vertiginos' (evenimentele sunt intr-un 'vertigo' absolut, nu gasiti?) trebuie ca ceea ce pare o 'fronda' (sic) a 'romanasului' obraznicindu-se (sic) la bonomii si 'civilizatii' olandezi (nu ca n-ar 'putea' fi civilizati, dar asta in virtutea lui a fi om, si numai daca, si numai 'individual', 'personal', nicidecum in virtutea vreunui drept predetermint), deci iata cum fronda asta, gasesc eu, e doar 'the tip of the eisberg', so to say...este abia inceputul unui indelung asteptat final/inceput al triumfului omului...scuzati patetismul...traim vemuri absolut de exceptie.......

Comentariu publicat de uca maria iov pe Decembrie 24, 2011 la 5:44pm

p.s. Aureliei Satcau-

trebuie  sigur cã trebuie sã accepte si  romania ! cum altfel sã se civilizeze  occidentul?

ràsãritul e mai întâi în muntii carpatii  de-abia apoi în muntii alpi ! nu si pentru invaziile otomane deoarece acestea  mai întâi trec alpii si de-abia  apoi incearca a aborda carpatii- asa cã  trebuie sa fim acceptati  ,nu? 

Comentariu publicat de uca maria iov pe Decembrie 24, 2011 la 5:36pm

cel mai mult mi-a plãcut de gustãtura de vin luatã temeinic dupã oboseala de a pronunta  englezeasca interogatie; mi-au mai plãcut si:1)- prezentarea de instructor cultural român,2)reparatia propusã continentului prin repartizarea olandei in peninsula scandinava -contra insistentei din sbstrat  plasãri a româniei in cea balcanica 3)- entuziasmul redat la intonarea de  patriotism nederlandez -( poate si deoarece in  recentele reclame tv pentru alegerea  societãtii de curent electric optimã se specificã "desteptã-te olandezule "?)    

Comentariu publicat de Alexandru Uiuiu pe Decembrie 23, 2011 la 8:18pm

Chiar asa doamna Belciug: cine este Vincent van Gogh sau Rembrandt asta despre care pomeniti?N-am auzit de ei...:)

Nu inteleg nici cuvintul SCURSURA...Vreti sa detaliati va rog!!!

Comentariu publicat de Aurelia Satcau pe Decembrie 23, 2011 la 12:41am

D-a Ana-Maria Belciug, re: proz scurt a d-lui Alexandru Uiuiu: doar o nota: ...SI DE CE AR TREBUI SA NE 'ACCEPTE' OLANDEZII, FRANCEZII, ETC, ETC, ETC.....de ce, adica, sa ne 'accepte'....

Comentariu publicat de belciug ana-maria pe Decembrie 22, 2011 la 10:51pm
Cine nu a auzit de Vincent van Gogh sau Rembrandt ? Probabil ca membrii tribului bantu's.O metoda mai copilareasca de a iti exprima frustrarea impotriva unei tari civilizate care este satula details scursurile altor tari este penibila , iar in opinia mea cu aceasta mica proza nu dovedesti altceva decat indoctrinarea comunista care a blocat ratiunea details a vedea lucrurile asa cumparari sunt.in loc sa ne intrebam de ce nu ne vor olandezii, de ce rad de noi francezii, noi ne batem cu pumnul in piept , uitand de mentalitatea de parazit cersetor ce a pus stapanire pe
Comentariu publicat de Alexandru Uiuiu pe Decembrie 20, 2011 la 10:42am

Va multumesc pentru atentie. Citeodata facem din jocurile propriei noastre vieti literatura si in cazul acesta s-a intimplat asa! Bucuria pentru mine a fost ca aveam o mina de asi si lor nu le-am aratat nimic. Le-am spus doar ca au nevoie ei de ei, ca e urgent sa se descopere pe ei insisi, inainte de a judeca pe altii...Folclorul nostru nu ere nevoie de olandezi, dar al lor da!

Altfel, cu un gind de bun european, de cetatean al lumii, va doresc sanatate si spor dragi colegi in ale retetelor si retelelor literare!

Comentariu publicat de Aurelia Satcau pe Decembrie 20, 2011 la 9:21am
Stii ce, Alexandru...proza ta scurta 'Unde este Olanda' este remarcabila, chiar este extraordinara!...I enjoyed it all the way...the dry humour, the self-contined manner, the risk you take, acel je m'en fiche-ism, toata aceasta aparenta 'detasare' din 'risu-plinsu' lui Caragiale............moving....trebuie sa scrii, mult, s vrea sa mai citesc si altceva...............I really liked it........................
Comentariu publicat de Reuţ Romulus Robert pe Decembrie 20, 2011 la 7:16am

...morala : cea mai minunată dintre olande  este totuşi România ,Dutch... e doar ţara lor, Noi , o mulţime , ţara ,Oaşului , Haţegului , ...ţara lui peşte...ŞI în sfârsit ţara nimănui,felicitări eu gust !!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor