De-abia mă întorsesem de la Barcelona. Reşedinţă la Sitges-Mediterana, pereţi de sticlă, windsurf-uri, străduţe... Apoi La Rambla, Montjuic, casele lui Gaudi, La Sagrada Familia, chef la o tavernă adevărată!Tot tacîmul!

          N-am iertat decît cîteva ore după întoarcere si m-am dus la pescuit la Domneşti. E acolo un loc, îi zic eu Între Ape, unde se uneşte Şieul cu apa Budacului – un bazin natural mare în care apele se adună în vîrtejuri şi scapă pe prunduri - înconjurat cu nisipuri şi nămoluri. Te descalţi şi simţi cum îţi intră nămolul printre degetele de la picioare, urcă pe pulpe, te răcoreşte, te îmbracă şi-apoi tot stai..., tot staaaai..., să vină un clean să-ţi tragă la undiţă.

          Seara am ieşit la un vin La Cornel. Apoi am băut o bere la Vama Veche după gardurile de stuf şi într-un tîrziu am trecut şi pe la terasa de la Codrişor. Nu mai aveam chef de nimic: eram plin de Europa, de soarele Şieului, de farmecul pescuitului dintre ape, de vin, de glume cu prietenii...

          De la o masă dintre cele făcute la sugestia chlnerului - „Lăsaţi domnu’ că se aranjează! lipim cîteva şi încăpeţi toţi!” - aşadar de la o masă lungă cît trei, s-a ridicat un domn cărunt, dar foarte „good loking”, şi m-a salutat respectuos. Lucram în administraţie şi astfel de oameni, cum era cel despre care vă vorbesc „de la cultură” mă salutau cu nesaţ, cu o nesfîrşită şi caldă politeţe. Am văzut că pe masă era vin mult şi bun şi m-am aşezat făcînd un semn complice prietenilor mei care şi-au găsit o masă undeva mai încolo.

          Am fost prezentat într-o engleză stîlcită, combinată cu româna şi am aflat că mă aflu în faţa unui grup de olandezi care aveau relaţii culturale, mai precis folclorice, cu România. Au fost ai noştri acolo, lor olandezilor, le-au plăcut dansurile noatre tradiţionale şi-au făcut un ansamblu şi acum au venit în România să-şi continue lecţiile, să înveţe pînă la perfecţiune dansurile de pe Someş şi Şieu, adică să facă un fel de sport pentru că despre esenţa dansurilor noastre de unde să ştie ei....

          Interesant! mi-am spus. Din Olanda..., tocmai din Olanda... Şi am prins glas:

                       - Dînşii sunt din Olanda?

                       -Da, da... yes... from Holland...

                       -N-am auzit de ţara asta!

                       -What?

                       -Where it’s Holland? l-am întrebat pe cel care stătea cel mai aproape de mine.

Acela mi-a dat atenţie. Ceilalţi erau prinşi în discuţiile anterioare venirii mele. Mi-a dat atenţie dar s-a nedumerit brusc. A fost ca trăznit! A crezut că nu înţelege întrebarea şi a mai zis o dată:

                      - What?

Eram destul de obosit, n-aveam chef să vorbesc prea mult englezeşte dar am mai spus o dată: 

                     - Where it’s Holland?

De fapt, era o masă omogenizată de vin şi de preocupări comune, plină de translatori din toate limbile în toate limbile atfel că era cam tot una dacă vorbeai englezeşte, româneşte, nemţeşte...

          Instructorul cultural român, care stătea chiar în dreapta mea s-a grăbit să-mi traducă răspunsul foarte jenat.

                      - A zis că în Nordul Europei, în peninsula Scandinavă! În Nord... ! a precizat el şi s-a uitat cu ochi mari la mine, neînţelegînd ce m-a apucat.

          Eram hotărît, eram ca o stîncă, eram ca strămoşii. Am gustat din vin şi am revenit:

                      - In ours Europe? În Nordul continentului nostru?! Olanda?! N-am auzit! Y don’t know? Where?! Y don’t hear about...

                      - Lîngă Suedia, In the North of Germany... Up! Up...!

          Făcea şi gesturi omul, îmi spunea şi-n engleză şi-n română, iar instructorul nu mai prididea  să-mi spună „Sunt din Olanda! Înţelegeţi?! Din O-lan-da!” Pentru el era suficient. Pentru mine nu era de loc:

                     - N-am auzit pînă acum de Olanda. Ce ţară-i asta?

Aveau un vin excelent pe masă. Unul di podgoriile sfinte ale lui Ştefan! Şi era plin de sticle. Mi-am mai umplut un pahar.

          Cel cu care am stat de vorbă, olandezul de peste masă, s-a întors către femeia de lîngă el şi a întrerupt-o din altă discuţie. I-a comunicat ce întreb şi ea m-a privit scurt, mirată. Apoi mi s-a adresat:

                     - Doamna spune că este din ţara lalelelor, imposibil să nu fi auzit de ea. Au cele mai frumose lalele din Europa. Exportă în toată lumea! mi-a tradus instructorul cultural, prietenul român al olandezilor îndrăgostiţi de dansurile populare.

                     - Nu mă pricep la flori! Nu ştiu! N-am auzit!Cum adică lalele...?

Cea cu care stătuse de vorbă pînă atunci doamna olandeză s-a prins în scurt timp despre ce-i vorba. Ea a decis să mă ia altfel.

                    - Johann Cruyff, fotbal. Do you know? Portocala mecanică! Am fost campioni mondiali la fotbal!

          Netulburat ca Sfinxul, ca Babele din Munţi, ca şi Kagaionul, mi-am sorbit vinul plin de aromă şi i-am spus că n-am auzit de echipa lor de fotbal îmbrăcată în orange.

          Bărbatul de lîngă ea şi cel de peste masă mi-au dat detalii suplimentare. Rînd pe rînd toţi cei de la masă au devenit interesaţi de mine şi de neştiinţa mea uriaşă şi neclintită. Într-o jumătate de ceas, nimic nu era mai important de discutat; am devenit centrul atenţiei lor şi toţi mi se adresau. Instructorul cultural se străduia şi el:

                  - Domnul a spus că trebuie să fi auzit din istorie, că ei au avut imperiu maritim! Au ajuns pînă în Japonia!

                  - Doamna a zis că au vaci foarte frumoase. Haideţi, nu se poate să nu fi auzit de vacile olandeze...

                  - Zice că e imposibil să nu fi auzit de lalelele lor, de brîzeturi!

                  - El spune că iubeşte folclorul românesc, dansurile, că au capitala mare.... Că trebuie să ştiţi, sunt lîngă Danemarca!Suedia...

                 - Doamna a zis că-s membri în Comunitatea Statelor Europene...

Era minunat vinul. M-am întins după încă o sticlă în vreme ce olandezii s-au apucat să cînte apăsat ceva de pe la ei ca să mă convingă că au şi cîntece frumoase pe care le ştiu toţi. Era ceva ca un imn, poate îmi cîntau chiar Imnul Olandei. Habar n-am care-i Imnul Olandei...!

Au cîntat ei ce-au cîntat şi s-au apucat iar de mine: că au lalele, că au echipă de fotbal orange, că au avut scriitori, dramaturgi, că au umblat mult pe mare, că au capitală, ca brînza lor este vestită, că au mori de vînt, pictori celebri, şcoala flamandă... Toate acestea repetate de multe ori şi apoi multe altele.

Într-un tîrziu m-a apucat mila de mine şi m-am ridicat. Le-am spus că-mi pare rău dar că habar n-am ce-i cu Olanda asta a lor şi m-am dus la masa prietenilor mei.

Am mai povestit ceva cu ei şi am ieşit prin cealaltă parte a grădinii de vară lăsînd în urmă un numeros grup de olandezi care îşi cîntau imnul  în noaptea de mătase, cuprinşi de un vast şi adînc sentiment patriotic.

Vizualizări: 374

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Decembrie 20, 2011 la 1:36am

Ai buşit căciula de pământ şi a sărit până în lună...

Comentariu publicat de GEORGETA ANDRIES pe Decembrie 19, 2011 la 7:31pm

Foarte amuzanta relatarea..probabil..la un vin bun..toti am fi procedat la fel...intreband.."Unde-i Olanda..??""

Odihnitoare lectura.!!

Comentariu publicat de Razesu Virgil pe Decembrie 19, 2011 la 7:19pm

Sincer de tot ! Am gustat (printre atata poezie fara ... poezie), intreaga relatare, alerta, spirituala si bine adusa din condei. Dar .... sentimentul de insatisfactie este integral: unde finalul, unde-i morala, cheia, poanta, lectia ? Ma asteptam, merita strainii astia (mai toti) cate o lectie precum cea servita de Dvs., mai ales cand uita de altii, cu nimic mai prejos decat ei si se uita de sus la alti muritori, cu toata scoala lor celebra de pictura. Dar ... lectia trebuie servita, trebuie explicat in "ce fel" nu ati auzit de Olanda. Altfel exista riscul sa creada, efectiv, ca veniti din cine stie ce ev trecut si chiar ca nu stiti nimic despre Olanda. Poate exista un ... "va urma"?

Comentariu publicat de Popa Gabriela pe Decembrie 19, 2011 la 6:36pm

 Interesanta relatare.

Comentariu publicat de MAXIM DUMITRAS pe Decembrie 18, 2011 la 2:44pm

Minunat !Trecand prin lume am fost de multe ori intrebat de unde sant-am raspuns ca sant chinez....si nimeni nu ma crezut !

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor