Nicio ţară nu e străină, niciun oraş,

nicio pădure, niciun sicriu...

ce tot îi daţi cu aiurelile astea

că eu nu-s de-aici, că ea-i dintre ziduri

că mirosim a lemn reavăn că nu ştim

cum se fluieră cu degetele mâinii stângi,

că unii s-au înnegrit de prea mult alb,

că ochii acelora sunt înclinaţi cu doar

un singur grad mai mult decât

ai acestora...

Nu există străini, se aude? Cu toţii

avem umbre, cu toţii ne mişcăm prin

metoda mersului, nu a rostogolirii.

Ne înmulţim mereu, cu doi cel puţin,

venerăm ciolanele celor care au fost,

proiectăm pe ceruri nesigure oasele tinere

ale copiilor noştri care fac copii, ridicăm

mâinile, ochii şi strigăm:

Pentru ce toate astea, Străine?

Pentru ce?

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor