Ne-am cunoscut
Intr-o vinere seaca
Si ne-am iubit
In duminica orbului…
Atata noroc am avut si noi,
Pe langa neliniste
Si departare
Si o singura fericire:
Aceea de a sti
Ca nu exista dragoste de tipar
Sau dragoste de mana,
Ci doar DRAGOSTE…
Si ca ea
Nu se poate scrie
Ci doar striga,
Mangaia
Sau ucide…
Asa cum nu putem spune DOI
Despre noi,
Ci doar UNU plus UNU,
Intamplandu-ne,
Asezandu-ne fata in fata,
Fiecare pe sufletul celuilalt,
Ca pe cate o banca ratacita
In parcul stingher
Al Singuratatii…

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Calin Abrahamfi pe Februarie 5, 2010 la 8:07pm
da,Gabriela,singuratatea asta in doi...obraznici buni sau rai cuminti...unul pentru celalalt....si...e greu nsa mai putem vorbi...poate doar privi de pe marginile vietii...contempland...
Comentariu publicat de Gabriela (gabrela) pe Februarie 3, 2010 la 11:46pm
O singuratate in doi...este cel mai greu lucru despre care cineva poate vorbi.
O poezie care se citeste cu sufletul...
Comentariu publicat de Calin Abrahamfi pe Ianuarie 25, 2010 la 11:35am
multumesc Marilena,apreciez mult cuvintele tale...
Comentariu publicat de Marilena A. pe Ianuarie 24, 2010 la 10:26pm
imi place cum incepi:
"Ne-am cunoscut
Intr-o vinere seaca
Si ne-am iubit
In duminica orbului…
Atata noroc am avut si noi,
Pe langa neliniste
Si departare"
si cum continui. este si emotie, si adevar in versurile tale.
am citit cu placere

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor