Când mă mai plâng,

Mi se ciupesc din strune,

Întinse aproape a rupe, bune

Cât încă nu mă frâng.

Când mă despart,

E ca și un ecou,

Ce se întoarce afazat...

Târziu și deformat de hău.

Când încă mai visez

Sunt ca un curcubeu

Plin de culoare; crez

De-un arc, pe-un defileu.

Când plâns și el dispare,

S-a dus și strigăt, strună,

Culoare... Pe uscat se moare,

Cum o pădure, asecând arid, sub dună.

30.03.2013

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor