Diana era cu un an mai mare decât Anişcuţa, avea 20 de ani şi dacă într-un an sau doi nu s-ar fii căsătorit, ar fii fost considerată în sat fată bătrână. Locuia împreună cu părinţii în casa de sub pădure şi rar venea în sat, de altfel nici nu cunoştea prea bine oamenii din sat. A fost crescută în spiritul muncii, ca alte multe fete din sat, de mică era pusă la treburile din gospodărie. Încă din clasa 1-a, când se întorcea de la şcoală, trebuia să dea de mâncare la pui, să taie verdeaţă pentru raţe, să adune buruieni pentru porci, pe urmă intra în casă să-şi facă temele, singură, în timp ce părinţii şi bunicii erau la muncile câmpului. Viorel era cu 2 ani mai mic şi de obicei îl duceau cu ei pe câmp. E adevărat, niciodată nu a prins dragoste de carte, i s-a spus de mică că ajunge să ştie să scrie şi să citească. 
- Pentru o fată ajunge să ştie să scrie şi să citescă, spunea adeseori Salomie tatăl ei. La ce-i trebuie mai mult când dă cu sapa sau mestecă-n rântaş. 
După ce se terminau muncile câmpului şi venea frigul Diana se muta acasă la Solomnica. A fost dorinţa Solomnicăi. 
- Mă Salomie! Las-o pe Diana să stea la mine iarna, cât merge la şcoală. Vine frigul şi zăpada, nu ţie milă de ea să plece prin zăpadă dimineaţa la 7 ca să ajungă pe 8 la şcoală. 
Florică-i nu i-a surâs ideea, dar Filon repede a fost de acord, iar nora a trebuit să accepte hotărârea socrului. Solomnica era în culmea fericirii ,acum avea şi ea o fată în casă, chiar dacă era numai nepoata ei. În primele zile, după ce s-a mutat la Solomnica, Diana când venea acasă de la şcoală se apuca mai întâi să isprăvească prin gospodărie. Vasile o plăcea tare şi numai ''Hărnicuţa unchiului'' îi spunea, făcând comparaţie cu Văsălie care venea de la şcoală, îşi arunca ghiozdanul, lua o bucată de pâine şi dacă nu erau atenţi la el, fugea la joacă. Dar când a pus-o să-şi scoată caietele din ghiozdan ca să-şi facă temele a rămas îngrozită. Nişte caiete cu colţurile îndoite, murdare, pline de untură şi gem, iar pe foile lor un scris din care nu se înţelegea nimic, iar când a deschis ABC-darul a descoperit un lucru şi mai grav. Diana nici măcar nu recunoştea literele, necum să le lege ca să le poată citi. A luat bani, a luat-o pe Diana de mânuţă şi s-au dus la magazinul din sat de unde a cumpărat rechizite noi pentru Diana, începând cu caiete, penar, creioane, toc cu peniţe, călimară cu cerneală, sugativă, hârtie albastră de învelit caiete, etichete şcolare...A venit acasă şi primul lucru ce l-a făcut a fost să spele ghiozdanul şi să-l pregătească pentru a doua zi cu rechizitele şi caietele noi. Pe urmă cu multă răbdare a început să o ajute pe Diana să-şi facă temele, iar până la sfârşitul trimestrului, aproape că a reuşit să fie la zi cu cititul şi scrisul. La aritmetică nu-i era greu, cu toate că Diana era grea de cap la citi şi scris, când era vorba de adunat sau scăzut mintea îi mergea brici. Îi era tare dragă Diana, Solomnicăi, niciodată nu-i ieşea din cuvânt, iar după ce-şi făcea temele, întotdeauna era în jurul Solomnicăi şi voia s-o ajute întotdeauna când avea de lucru, în timp ce pe Văsălie îl aduna de pe drumuri şi-l obliga să-şi facă temele pe care întotdeauna spunea că nu le are de făcut. Sâmbăta, după ce se întorcea de la şcoală, Solomnica o punea să-şi pregătească temele pentru luni, pe urmă pleca acasă la părinţii ei, de unde se întorcea duminică seara. 
În serile lungi de iarnă nu se dezlipea de lângă Solomnica, care era la război şi ţesea iar Diana era fascinată de trandafirii ce înfloreau în plină iarnă pe pânza ţesută de Solomnica. Multă lână a mai încâlcit până a învăţat să umple suveicile cu lână pentru ţesut şi mult a mai plâns că nu o lasă Solomnica la război. Când a mai crescut de abia aştepta ca să termine Solomnica de ţesurt toată urzeala de pe război, că atunci ştia că o lasă pe ea să termine capătul rămas din urzeală. Când Solomnica s-a apucat de tricotat pulovere de lână pentru Vasile şi Văsălie şi Dianei a trebuit să-i dea un ghem şi ace şi s-o înveţe să tricoteze. Prin clasa a-4 şi-a tricotat singură o vestă de care a fost tare mândră. Aşa au trecut 8 ani, Diana a terminat şcoala generală, dar să meargă la oraş să înveţe o meserie nici vorbă. Nici ea nu şi-a dorit, nici părinţii nu ar fi lăsat-o. În aceea iarnă tare pustiu şi urât i-a fost Solomnicăi în casă. Văsălie era dus la Şcoala de sticlărie din Pădurea Neagră din judeţul Bihor, venea acasă numai îm vacanţe iar Diana, care era veselia casei, a terminat cele 8 clase, trecea rar prin sat pe la ea. Îi lipsea foarte tare Diana în serile lungi de iarnă. Îi lipsea lâna încâlcită, cicăleala ca s-o înveţe şi pe ea să ţese, să tricoteze, să croşeteze, dar cel mai tare îi lipsea râsul şi veselia ei. 
Părinţii Dianei avea nevoie de ea în gospodărie, unde lucrul nu se mai termina, iar Diana era un ajutor de nădejde. Duminica venea în sat la biserică, împreună cu părinţii ei, uneori rămânea până seara la o fostă colegă de clasă, cu care era prietenă, sau la Solomnica, pe care o făcea foarte fericită. Flacăra iubiri încă nu s-a aprins în inima ei cu toate că se apropia de 20 de ani şi nu a săgetat-o privirea nici unui fecior care se uita cu drag la ea. Trecea pe lângă ei nepăsătoare, nebăgându-l pe niciunul în seamă. 

- Gicule! Este bal în seara asta. Du-te şi tu, poate ţ-a plăcea vreo fată şî mi aduce noră-n casă. 
- Lasă-mă mică în pace! Fata cu care m-oi însura nu-i în sara asta la bal. 
- Da de unde şti tu? O fii vreo prinţesă. Că nici una din sat nu-i de nasul tău, spune Maricica tăios. 
- Ba îi mică, da nu-ţ place ţîe. 
- Cum să-mi placă, dacă n-o ştiu? 
- O şti mică! O şti. 
Măricica era tot mai supărată pe Gicu al ei. Aproape toţi feciori din sat, de o seamă cu el, erau la casele lor, însuraţi şi cu copii, iar lui Gicu nici nu-i stătea capul la însurătoare. Aşa credea ea! Ea nu ştia că lui Gicu îi place o fată, dar nu avea curajul să-i spună. Odată, Gicu, a auzit-o pe mamă-sa vorbind cu nişte vecine despre fetele din sat iar când a pomenit de draga lui, a spus că-i cam sălbatică, crescută la hotar şi cam greu s-a da pe brazdă într-o altă familie. Atunci, Gicu, a înţeles că fata care-i plăcea lui n-o să-i fie pe placul mamei lui, a încercat să se uite după alte fete, dar nici una nu-i plăcea. Duminica la biserică tot după draga lui îi fugeau ochii. Aşa a iubit-o pe Diana în taină vreo doi ani, fără să spună nimănui nimic, încât Maricica a început să intre la idei, temându-se pentru bărbăţia lui. Şi cum nu se putea destăinui nimănui, de un timp era tot mai supărată şi mohorâtă. 
Gicu era tot mai hotărât în legătură cu Diana. Ştia că Diana nu are alţi peţitori, ar fii aflat dacă vre-un fecior din sat sau din alt sat ar fi curtat-o. Gicu lucra ca tractorist la SMT-eul din sat. În acea dimineaţă de aprilie avea de semănat un lot de porumb dincolo de casele lui Filon. Cu o zi înaine a plouat, şanţurile erau pline de apă, pământul era reavăn, numai bun de semănat. După ce a ieşit din curtea SMT-eului a văzut că bidonul cu apa de băut era gol. 
''Nu-i nimic. Opresc la fântâna lui tetea Filon, poate îi pe afară şi Diana''. Când a ajuns la poarta lui Filon, Diana tocmai era aplecată deasupra fântânii şi scotea apă. Cum era aplecată deasupra fântânii, fusta-i încreţită i s-a ridicat şi i-a dezgolit picioarele până aproape de şolduri. Gicu o privea uimit. 
Niciodată nu-şi închipuise că Diana să aive picioare atât de frumoase. De fapt tot ce vedea la ea era frumos. 
- Diana! Stai na,şi dă-mi o ţâr de apă. 
- Na, hai şî ie, că doar apa-i de la Dumnezeu. 
Dar când Diana se întoarce, Gicu nicăieri. Se apropie de gard şi-l vede pe Gicu căzut cu nasul în şanţul plin cu apă de ploaie. 
- Vai de mine Gicule. Bei apă din şanţ? Doar am zâs că-ţ' dau. 
Gicu cum privea picioarele Dianei, automat mintea i-a coborât în pantaloni şi fără să se gândească a sărit de pe scara tractorului direct pe marginea şanţului în iarba udă. Dar nu a văzut balega de vacă din iarba abia crescută, a aterizat pe balegă şi a căzut în şant. Când s-a ridicat era într-o situaţie ridicolă. Pe partea stângă hainele îi erau pline de balegă, iar pe partea dreaptă de nămolul din şant. Între timp a venit la poartă şi tatăl Dianei urmat de mama ei şi-l priveau miraţi pe Gicu, care stătea nătâng, neştiind ce să facă. 
- Da, ce ai păţît Gicule? Ce-i cu tine? l-a întrebat Salomie. 
- O vrut să vadă cum îi apa din şanţ, că pe aia din fântână o ştie, a zis Diana râzând. 
Gicu o priveşte supărat. 
''Poate are mica dreptate. În loc să mă şăinălească, râde de mine. La-să tu Diană, că poate am noroc şî pun io laba pe tine'' 
- Am alunecat în şanţ, amu' mă-ntorc în sat să mă schimb ş-apoi mă-ntorc la lucru. 
- Di ce să te-ntorci, spune Salomie. Am io nişte haine de lucru în şură, vii acolo te schimbi şî pân' pe sară ţi s-or usca hainele. 
- Da trăbă spălate! a spus spune Gicu. 
- Da Diana ce-a lucra! Ţî le spală ie. 
'' Vai de mine, nu-s măritată şî trebuie să spăl haine de bărbat străin! Cu ce-am greşit Doamne?''gândeşte Diana 
''Na, aşe na. Repede ţ-o mai vint pedeapsa Diană'' gândeşte Gicu. 
Întră Salomie şi Gicu în şură iar Gicu trage poarta şuri după el. Diana curioasă să-l vadă pe Gicu cum se dezbracă merge pe partea laterală a şurii unde era un gemuleţ şi de unde putea spiona. Îl vede pe Gicu cum îşi dă cămaşa şi pantalonii jos şi rămâne în boxerii albi. Niciodată nu a văzut un trup de bărbat dezbrăcat. Prietena ei îi povestea că a văzut băieţi dezbrăcaţi la baie, pe malul Mureşului, dar ea locuia departe de Mureş şi nu a fost niciodată la scăldat. De fapt i-ar fii fost ruşine să se dezbrace într-un costum de baie aşa cum avea prietena ei din sat. 
- Gicule, şî chiloţii ţi-s plini de tină. Ia izmenele estea, că doar nu te vede nimeni pe hotar cu ele. 
Gicu se ruşinează, se întoarce cu spatele spre Salomie şi cu faţa spre gemuleţ şi-şi dă chiloţii jos. Diana îl vede în toată splendoarea lui, cu mădularul în erecţie, roşeşte şi o ia la fugă. Nici în cele mai tainice vise ale ei nu şi-a închipuit că va vedea un bărbat gol goluţ în şură la ei. Gicu aude zgomot, îşi ridică ochii şi o vede pe Diana fugind în casă. A fost sigur că Diana l-a văzut gol goluţ.... Seara când s-a întors de la semănat, prin curtea casei Dianei nu se vedea nimeni, hainele lui erau puse pe gard la uscat. Le-a luat, a intrat în sură, s-a îmbrăcat cu hainele lui, a pus la locul lor hainele lui Salomie, s-a urcat pe tractor şi a plecat în sat. 
Seara, când s-a dezbrăcat Gicu ca să se culce, numai ce începe Maricica să se cânte: 
- Vai de mine Gicu mamiiii! Io am crezut că ai vre-un beteşug bărbătesc, de nu vrei să te însori. Nu am crezut niciodată că ţie îţi plac bărbaţii, şî unul bătrân, că doară bătrânii mai poartă izmene din estea.

Gicu a întrat în camera din faţă unde dormea el de obicei şi fără să aprindă lumina s-a aşezat pe marginea patului cu capul în mâini. Gândurile nu-i dădeau pace. Se simţea singur, seara câtodată mai mergea la bufet să bea o bere cu tinerii din sat, dar aproape toţi cei de vârsta lui erau însuraţi şi nu stăteau mult, se grăbeau acasă la navastă şi copii. Puţini de o seamă cu el erau neînsuraţi. În seara asta simţea şi mai tare lipsa unei tovarăşe de viaţă, ar fii avut şi el cu cine să schimbe o vorbă, De multe ori îşi auzea părinţii vorbind între ei şi nu înţelegea ce-şi spuneau, aveau un fel de a vorbi între ei că numai ei doi înţelegeau ce vor să-şi spună. Dintr-o vorbă sau o privire se înţelegeau între ei şi fiecare ştia ce are de făcut. Foarte rar i-a auzit certându-se între ei, dar nici pe el nu-l prea certau, copil fiind, când mai făcea câte o boacănă, Maricica îl chema în casă, nu-l certa niciodată faţă de alţi copii şi cu vorba domoală îi explica ce nu a făcut bine iar pedepsa era să se joace singur în curte o zi sau două. Pedeapsa era pedeapsă şi degeaba îl chemau celalţi copii la joacă, în drum, nu-şi cerea niciodată iertare pentru a scapa de pedeapsă. 
S-a trezit din gândurile lui când a căzut ceva peste el. Erau o pereche de chiloţi aruncaţi de Maricica din cealaltă cameră. 
-Schimbă-te şi aruncă dracului izmenele elea, că spălate la mine pe sfoară nu li-i vedea! 
Si-a luat chiloţii pe el iar izmenele le-a învelit într-un ziar şi le-a băgat în buzunarul hainei cu care lucra. S-a culcat, dar cum închidea ochii nu vedea decât pulpele albe ale Dianei, aplecate peste fântână iar în urechi în răsuna râsul ei vesel şi cristalin. Într-un târziu a adormit şi s-a visat fugind prin pădure dezbrăcat iar Diana fugea după el cu izmenele lui Salomie în mână. S-a trezit transpirat dar bucuror că coşmarul s-a sfârşit. 
''Bine că m-am trezit! Altfel cine ştie cât ar mai fii fugit Diana după mine. Şi ce tare mai fuge, aproape că m-o ajuns. Şi să visez eu aşa ceva, că fug de o fată. Şi curcile s-ar râde de mine'' S-a culcat, a adormit, dar visul a continuat. Erau în târg, iar el se ascundea de Diana, care-l căuta cu izmenele în mână... 
Diana în acea zi a fost veselă şi fericită. Toată ziua a lucrat prin ogradă şi a fredonat o melodie, cu ochii în drum să-l vadă pe Gicu când se întoarce. Dar după amiază Florica a chemat-o în casă ca să depene nişte lână. Salomie şi Filon s-au dus şi ei pe hotar la lucru. A vrut să iasă afară când a auzit tractorul lui Gicu dar a oprit-o Florica. 
- Las că-şi găseşte singur hainele. Doar' nu vrei să se dezbrace în faţa ta! 
Diana a roşit. În faţa ochilor l-a văzut pe Gicu gol în şura lor. A zâmbit. Florica i-a văzut zâmbetul. 
-Diană ce ai făcut iară! Că te ştiu io. 
- Nimic, mică. Nimic. 
În acea noapte Diana a avut vise frumoase. Se făcea că Gicu a oprit tractorul la poarta lor şi a cerut apă în găleată pentru calul legat în spatele tractorului. Diana a dus găleata cu apă, dar Gicu a prins-o şi a aruncat-o pe şaua calului. A urcat şi el pe cal şi au pornit-o spre pădure în galop. 
- Unde mă duci Gicu? l-a întrebat Diana cu un glas duios. 
Nu-i era deloc frică de el. 
- Te duc să culegem frăguţe. 
- Dar frăguţele nu-s coapte. De abia acum înfloresc. 
- S-or coace ele până ne întorcem noi. 
În vis, Diana simţea că are atâta încredere în Gicu, încât îl poate urma până la capătul lumii. 
A doua zi dimineaţa Diana radia de fericire, dar nu înţelegea ce-i cu ea. Încă nu-şi dădea seama că fiorii dragostei înmugureau în inima ei. Toată ziua şi în zilele ce au urmat a aşteptat ca să trecă din nou Gicu cu tractorul pe la poarta lor. Doar Gicu era tot mai mohorât. Zilele ce au urmat a avut de arat în altă parte a satului. Venea seara obosit acasă, cina fără nici o vorbă, la bufet nu mergea, în schimb se punea pe banca de la poartă, unde fuma singur. În următoarele zile, Gicu a avut de arat în altă parte a satului. Degeaba a aşteptat Diana ca să treacă cu tractorul, că el nu se auzea trecând. Numai la sfârşit de săptâmână a fost trimis în acel capăt de sat la arat. 
În drum spre casa Danei, Gicu îşi făcea planuri cum să înapoieze izmenele. 
''Dacă mă vede Diana cu ele, iar o să râdă de mine. Nu-i vorbă că-mi place râsul ei, dar nu atunci când râde de mine. Dacă i le pun în mână la tetea Salomie, oare ce zâce c-am plecat cu izmenele lui ?'' 
Când a ajuns în dreptul casei, prin curte nu era nimeni. A oprit tractorul, a desfăcut izmenele din ziar şi le-a pus pe gardul de lângă fântână. S-a urcat în tractor şi a plecat bucuros. Nu ştia că bucuria lui se va transforma într-un mare necaz 
''O ieşi careva din casă şi le-o găsi'' gândi el. 
Diana a auzit tractorul, a ieşit repede din casă. Dar ce folos? Gicu a plecat deja. A privit tristă în urma tractorului, pe urmă a văzut izmenele pe gard. Cu ele în mână a intrat în casă. Salomie tocmai a terminat de mâncat a băut un pahar de ţuică şi se pregătea să iasă la lucru. 
- Ni ticule! Estea nu-s izmenele tale? Parcă-s din elea cusute de mica. Le-am găsit pe gardul de lângă fântână. 
Se uită Salomie la izmene şi se înroşeşte la faţă. 
- Dă-le acolo la mică-ta să le spele. 
Toată ziua l-a aşteptat Diana pe Gicu să se întorcă, dar seara a trecut ca vântul pe la poarta lor, fără să oprească. În aceea noapte şi-a amintit o întâmplre petrecută acasă la mătuşa ei, Solomnica, pe când avea vre-o 12 ani. Prin sat s-a pripăşit o ţigancă cerşetore cu doi copii după ea şi se lăuda că ştie să ghicească norocul. Soolmnica, deobicei, nu-şi făcea de lucru cu ţigăncile, dar când a ajuns la poarta ei, mai mult la insistenţele Dianei şi de mila copiilor a primit-o în curte şi la masa de piatră le-a dat de mâncare. 
- Amu' boieroică, hai să-ţî zâc de noroc, că poate -mi mai pui oarece în straiţă. 
- Apăi, voi ţigăncile, niciodată nu sânteţi mulţumite. Na zî-i la fata asta a me' de noroc. Să văd oi mărita-o curând ori ba. 
- Boieroică nu-ţ' cie cu supărare, dar tu de fată n-ai avut parte, dar tare mult ţ-ai dorit-o. De noră o să ai parte pe placul tău, dar nu şî pe placul lu' ficioru-to. El cu nevasta va trăi, dar pe alta o iubi, şî amăndoi nefericiţi or fii, 
- Hai că voroveşti în dodi. Di ce să-mi placă mie nora şî la ficior navasta nu! Ia mai bine zâ-mi la fată. 
- Oi zâce şi la fată cu tăte că nu-i fata ta. 
- Apăi ţ-o fii spus vre-o vecină că nu-i fata me' 
Ţiganca o apucă de mână pe Diana se uită în palma ei şi spune: 
- Într-o zî faină, însorită, vei fii foarte fericită. Hainele unui bărbat străin de casa ta vei spăla şi cu el ti-i mărita. 
Diana s-a ridicat speriată din pat. Oare ţiganca avea dreptate? Ea chiar a spălat hainele unui bărbat străin. Şi cum de şi-a amintit acum după 8 ani de aceea întâmplare? 
''Oricum nu-i nimic adevărat. Gicu a trecut pe la poarta mea şi nici măcar nu o oprit să-mi dea bună ziua. Doar încă sânt destule fete în sat şi în fiecare an altele-s de măritat. Nu se uită el la mine. Şi Doamne cât îi de cinaş! ''nu s-a putut abţine să nu ofteze. 
Trebuia neapărat să se sfătuiască cu mătuşa ei, Solomnica, doar ea o asculta şi o înţelegea. Dar oare nu va râde de ea? Oricum săptămâna viitoare va merge în oraş împreună cu mătuşa ei şi cu Anişcuţa ca să-şi cumpere haine de Paşti. Că doar a auzit-o ea pe Solomnica când s-a lăudat că femeie mai frumos gătată decât nora ei, în ziua Paşti, nu va fii în sat. Şi cum mama ei nu s-a interesat niciodată ca ea să aive haine noi de Paşti, Diana primea bani pentru haine de la bunica ei, Saveta, iar Solomnica i le cumpăra. Dacă cerea bani de la părinţii ei, se alegea numai cu ceartă şi înjurături, mai ales de la Salomie. 
Duminica următoare, Diana a mers la slujba de duminică, la biserică, împreună cu părinţii ei. Degeaba s-a uitat după Gicu, că nu la văzut, numai pe părinţi lui. După ce a ieşit de la biserică a rămas în sat, acasă la Solomnica, urmând ca luni să plece toate trei la cumpărături. Îi plăcea să fie împreună cu mătuşa ei şi chiar şi pe Anişcuţa o plăcea, se înţelegeau bine amândouă. Au stat toate trei în poveşti, Diana a povestit întâmplarea cu Gicu, binenţeles că nu a spus tot, şi au râs toate trei cu poftă. 
- Tuşă! Îţi aminteşti de ţiganca ce mi-o ursât că mă voi mărita cu un bărbat la care m-ai întîi îi voi spăla hainele. Na, io le-am spălat, da el nici nu mă bagă-n seamă. Putea să-mi aducă o ciocolată, nu să arunce izmenele lui ticu pe gard. 
- Aşa o făcut? a întrebat Solomnica. 
- Aşa! şi au pufinit în râs toate trei. 
- Ce râdeţi aşa cu poftă, a întrebat Văsălie, care atunci a întrat în casă. 
- Du-te tu în treaba ta, îs treburi muiereşti, i-a răspuns Solomnica. 
Văsălie a plecat. Oricum nu puteau vorbi în voie de faţă cu el. După un timp Solomnica a căzut pe gânduri. Acum şi-a amintit şi ea de ţiganca ghicitoare. La ea s-a împlinit spusele ţigănci. Avea noră pe placul ei, dar ştia că Văsălie nu o iubeşte îndeajuns pe Anişcuţa. Încă tot spera în sinea ei că o va uita pe Veta şi îşi va vedea de familia lui mai ales că şi Veta era măritată. Solomnica era conştientă că Văsălie cu Veta nu ar fii făcut casă bună. 
''Doamne! Încurcate sânt căile Tale! De ce Văsălie trebuie să iubescă o femeie care nu-i pentru el? Mai ales că el ştie asta!'' 
Solomnica stătea singură în camera ei şi se uita la televizor în timp ce din cealată camera se auzeau vorbele şi râsetele Anişcuţei şi ale Dianei. Era un moment de fericire şi împlinire pentru ea când vedea că nora şi nepoata ei se înţelegeau atât de bine. 
''Oricum mâine le voi face şi mai fericite. Am să le duc la cel mai mare magazin din oraş şi am să le aleg cele mai frumoase haine, la amândouă. Că doar m-am interesat de unde să le cumpăr. Şi chiar de nu-i ajung banii Dianei, am să mai pun de la mine, că Florica îi mai hapsână decât Salomie. Parcă nu ea ar avea fată de măritat ca s-o gate în ziua de Paşti. Aşa n-o s-o mărite niciodată. Norocul Dianei cu mica. Că îi mica bătrână, da tăt îi mai gătată când iese în sat decât nora ei, Florica

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor