După trei zile, Mitică a intrat pe poarta lor, împingând o bicicletă pe care a rezemat-o de gardul terasei, fără să întrebe pe nimeni, de parcă era la el acasă. S-a dus direct la ocolul unde erau purceii castraţi, a intrat în grajd să vadă viţelul şi numai pe urmă a intrat în casă ca să salute gazdele. Florica îl privea uimită pe geam. Nu-i plăcea deloc comportamentul lui. Era venit abia a doua oară în casa lor, dar se purta ca un stăpân. 
- Na, zîua bună, a salutat el. 
- Bună să fie, a răspuns Florica cu o jumătate de gură. 
- Tetea-i acasă? 
- Nu, îi dus pe hotar la lucru cu socru. 
- Diana încă dorme? Că n-o văd. Mie nu-mi trăbă nevastă somnoroasă. 
- S-o sculat demult. Amu-i dusă dincolo la bunică-sa ca s-o ajute cu ceva. 
- Da ie di ce tră s-o ajute? Estea or să se schimbe! 
''Ăsta ce vre' să schimbe? Deja s-apucă de poruncit?'' şi-a spus Florica în gând. ''Vai Salomie cum ai orbul găinii'' 
Diana atunci a intrat pe uşă şi l-a auzit ce a spus. 
- Na aţî treminat? a întrebat Florica. 
- Mai târziu mă duc înapoi s-o ajut să planteze porodicile. 
- Cum să te duci? Acum îs io aici, tră' să stai cu mine. 
- Cum să stau? Porodicile trăbă pusă înpământ, uite stă să ploauă. După ploaia asta toate or să se prindă. 
- Da ce, tu eşti sluga ei? 
- Nu! Ea îi bunica mea. 
Mitică încă de la prima vizită, a înţeles din vorbele şi privirea Savetei că nu-i pe placul ei. 
''Nu contează'', şi-a spus el.''După ce mă însor, haoşca asta bătrână o să calce tăt mai rar aici în ogradă şî la Diana îi leg drumurile'' 
- Lele Florică! Unde ţâne tetea Salomie ciocanul şî cuiele. Am văzut nişte scânduri desprinse la ocol şî i-am zâs că le bat în cuie când mai trec pe aici. 
- Acolo în şură este un lădoi în care găsăşti di tăte. 
Florica nu ştia ce a vorbit Salomie cu Mitică şi cum dădea semne că vrea să rămână la ei în acea zi, i-a spus unde sânt sculele numai ca să-l vadă ieşit din casă. Diana a plecat la bunică-sa unde a lucrat toată ziua în grădina de zarzavat, Florica s-a ocupat de treburile casei iar Mitică şi-a căutat de lucru prin curte. Într-o gospodăria întotdeauna este ceva de făcut. După masă, când s-a întors Salomie acasă, Mitică cu furca în mână tocmai scotea balega de vacă din grajd. 
- Ia te uită, ce ficior harnic este la casa mea! Când ai vint'? 
- Mai de dimineaţă, da nu m-o băgat nimeni în seamă. Am muncit tătă zîua şî nici măcar o ulcică cu apă nu am căpătat. 
- Da, unde-s muierile estea? 
- Lelea Florică tătă zîua o muncit prin casă iar Diana stă de az' dragă dimineaţă la bunică-sa în loc să steie cu mine. Că doar io pentru ie am mânat bicicleta până aici. 
- Doar n-ai vint cu bicicleta? 
- Cu ce să viu până aici? 
- Cu ce să viu până aici? Că Pobedă nu am. 
Salomie a intrat supărat în casă. 
- Unde-i Diana, a întrebat-o pe Florica pe un ton aspru. 
- Na, da ce ai, î-a răspuns Florica. Doar un' să hie. Îi aci la mica, o ajută să planteze în grădină. 
- Tătă zîua? Acas' n-are de lucru? 
- Na, da până amu nu te-o deranjat că o ajută pe mica. 
- Amu avem musafir în casă şî tră' să steie cu el. 
- Ce musafir? L-o chemat cineva? O vint el sîngur şî să poartă ca o gazdă. 
- Florică!!! şi a ridicat mâna ca s-o lovescă. 
Florica a ieşit fugind din casă. Era uimită. De foarte mult timp nu a mai ridicat Salomie mâna asupra ei. În tinereţe, când copii erau mici, o lăsa singură acasă şi mergea în sat. De obicei era băut când venea acasă şi începea cearta. Atunci lui nimica nu-i plăcea din ce era făcut iar Florica era geloasă, au ajuns până la urechile ei că Salomie ar umbla la o femeie în sat. De câteva ori a intervenit Filon în ajutorul Floricăi iar după nişte discuţi aprinse cu Salomie şi câteva vizite ale lui Filon la femeia cu pricina, lucrurile s-au liniştit odată cu consemnarea lui Salomie la domiciliu. Din ordinul lui Filon, Salomie nu avea voie să meargă în sat decât însoţit de Florica sau alt membru al familiei. Asta până când s-a aflat că femeia avea un alt iubit. De băut avea destul acasă, nu era nevoie să meargă la bufet. Numai că nu-i plăcea să bea singur, dar ameninţarea cu dezmoştenirea l-a făcut să se liniştescă. Şi el, ca mulţi alţii, bănuia că Filon are aur undeva îngropat... 
- Dianăăă, hai iute acasă. O înebunit ticut-o, a strigat Florica. 
Diana şi Saveta au lăsat lucrul şi au venit fugind amăndouă alertate de strigătele Floricăi. Au intrat toate trei în casă şi a început cearta. Nimeni nu înţelegea ce spunea celălalt, dar nu conta, fiecare îşi striga oful. Numai Diana stătea şi încerca din vorbele părinţilor ei să înţeleagă de unde a pornit cearta. Până la urmă a înţeles. Salomie era supărat că de ce Diana a lucrat toată ziua cu bunica ei în loc să stea acasă cu Mitică. Numai Mitică care asculta cearta, afară în curte, radia de mulţumire. A obţinut ce şi-a dorit! 
''Aşa tete, pune-le la punct. C'apoi oi vini şî io şî te-oi ajuta. Mama lor de muieri, fac numai ce vor ele.'' 
- Ajungeee! Ce-i aici? Balamuc. Di ce vă sfădiţi? a tunat Filon din uşă. 
- Ticule! Noi n-am fost acasă şî muierile estea or făcut ce or vrut. 
- Cum or făcut ce or vrut? La mine am văst' că tăte porodicile-s în pământ, ba or pus şî ardei, mâncarea văd că îi pe sobă, iar cloştile or adunat pui la culcare. Semn că nu-s flămânzi. 
- Mitică lucră de az' dimineaţă şî nu i-o dat nimeni de mâncare. 
- Da di ce lucră la tine? L-ai tocmit cumva cu zîua? Ai nevoie de slugă? Şî las că nu-i aici de az' dimineaţă L-am văzut io când o vint. Mai întâi o trecut pi la bodegă, că mi-o spus mie un om. 
Odată cu venirea lui Filon cu toţii s-au calmat. 
- Florică am înţălăs că az' tu ai făcut de mâncare pentru tăţî. Na, ia puneţî voi masa că sântem flămânzi. 
Femeile au aşezat masa, l-au chemat în casă şi pe Mitică şi au mâncat în linişte. Până şi Salomie era foarte tăcut. Mitică, de afară nu a înţeles tot ce s-a vorbit în casă dar din purtarea lui Salomie şi a celorlanţi a înţeles că nu-i totul favorabil lui. Salomie s-a ridicat de la masă şi a pornit spre cămară. 
- Ce faci? a întrebat Filon. 
- Păi să bem un pahar de ginars. 
- În sara asta nu be' nimeni. 
- Am vrut să-l omenesc pe Mitică. Că tătă zâua o muncit. 
- Las' că s-o omenit el de dimineaţă şî s-a omeni din nou în sat când pleacă. 
Lui Mitică nu i-au căzut bine vorbele lui Filon, dar în loc să tacă, întinde coarda mai tare. 
- Io am crezut că dorm aici, că nu am chier gătat lucru'. 
- Să dormi aici? Cum ai şî gândit? l-a întrebat Filon. Aici o să dormi dacă-i fii vreodată ginere. Oamenii din sat te-or văst' vinind, io vreau să te vadă şî plecând. Te urci fain frumos pe bicicletă şî pleci cât încă-i zâuă. 
Mitică era uimit. La el în sat nimeni nu i-a vorbit aşa de dur, acolo se simţea respectat, era ''doctorul de animale'' a satului şi îşi permitea să le vorbescă oamenilor cu o anumită superioritate. Mitică s-a ridicat, a mulţumit pentru masă, a salutat şi a plecat. Dar în glasul lui se simţea aroganţa. 
- Ticule ce faci? a întrebat Salomie supărat după plecarea lui Mitică. 
- Cum ce fac? Îmi apăr familia şî pământurile. 
- Şî di cine le aperi? 
- De toţi linge-blide. Tu chier nu vrei să ştii cine-i ficiorul ista şî din ce familie vre' să iesă. 
- Ticule! Io nu-s babă să umblu cu poveşti. 
- Nu-i vorba de poveşti şî de fapte. Am aflat de la vărul mei din sat di la ei că-s nişte coate-goale şî el are un copil cu una. Şî pe aia o amăgit-o şî n-o luat-o, că nu i-or dat părinţii ei câtă zestre o cerut el. S-or judecat şî acum plăteşte copilul. 
- Io nu cred, a spus Salomie. 
- Na, ia întreabă-l când mai vine încoace. Să vedem ce ţ-a spune. Şî de n-o recunoaşte, io ta iau de mână şî merem acasă la muierea cu care are copilul. 
Salomie a tăcut. Îşi cunoştea tatăl. Ştia că la el vorba-i vorbă, iar lucrurile nu se fac pe jumătate. Mitică nu a mai trecut timp de o săptămână pe la Salomie pe acasă. Credea că cu atitudinea lui îi pune pe jar, dar singurul care-şi făcea probleme de ce nu mai vine, era Salomie. Dar şi el tăcea. După vorbele spuse de Filon nu îndrăznea să-l pomenescă pe Mitică în faţa familiei, mai ales că ştia că Filon nu aruncă vorbe-n vânt. Dacă nu era adevărat, atunci Filon nu ar fii spus nimic. Hotârât, îl va întreba pe Mitică. După o săptămână apare şi Mitică, călare pe bicicletă. 
- Na, zîua bună, bine v-am găsât. 
- Na, zâua bună, a răspuns Salomie , morocănos. 
Diana l-a văzut pe geam şi a intrat în camera ei. 
- Tete, am vinit să termin ocolul, că vorba aia, un lucru neterminat îi ca un lucru nefăcut, Şî vreu să te întreb dacă meri mâne la târg cu purceii, ca să vin să te ajut. 
- Mă duc, Mitică mă duc, da întotdeauna vine Diana cu mine, că ie ţâne banii. Da mai întâi avem ceva de vorovit, a spus Salomie în timp ce se îndreptau spre ocol. 
- Spune tete despre ce-i vorba. 
- Apoi Mitică, s-o auzât până la noi că tu ai un copil în sat la tine. 
- Apoi miram-aş să nu să, audă, dacă-i adevărat. 
- Şî-i adevărat? 
- Adevărat tete, că tră' să-l plătesc. Aşa o zâs legea, numaî că io nu-s sigur că-i al meu. Io am 30 de ani şî îi normal ca până amu să mai fii avut femei. Da cu asta m-am fript rău. Părinţii ei au vrut să-mi deie avere mare numa să scape di ie. Da io n-am vrut să cresc copilul altuia şî ăla să râdă de mine. Mai bine plătesc. 
Salomie nu a mai răspuns nimic, au lucrat mai departe în tăcere , fiecare cu gândurile lui. La plecarea acasă, Mitică s-a înţeles cu Salomie ca dis de dimineaţă să se întoarcă la ei ca să meargă la târg. Când a ajuns în sat, s-a oprit la poarta mătuşi lui, Reta, care stătea pe bancă şi povestea cu Maricica. 
- Na, sara bună. 
- Sara bună, au răspuns amândouă. 
- Da ce m-ai faci? l-a întrebat Reta. 
- Viu de la Diana. Până amu am tăt povestit cu ie. Mătuşă, pot dormi noaptea asta la dumnitale? M-o rugat tetea Salomie să mă duc mâne la târg cu el. Are nişte purcei de vânzare. 
Pe drum l-a văzut venind pe Gicu spre casă. Atunci a început să vorbescă mai tare. 
- O vrut tetea Salomie să dorm la ei, dar io n-am vrut. Am spus că nu se cuvine, numa' după nuntă. Şî Diana să ţînea de mine şî mă ruga să rămân. Da io nu şî nu. Aşa că m-am urcat pe bicicletă şî dacă nu mă primeşti dumneata, atunci mă duc acasă. 
- Na vai de mine, da cum să nu te primesc. Da ai cinat? 
- Cum să nu cinez? Doar' cu crezi că mă lasă să plec flămând. 
Maricica l-a văzut pe Gicu întrând pe poartă, s-a ridicat de pe bancă spunând că merge acasă ca să-i pună lui Gicu masa de cină. 
- Mătuşă, a continuta Mitică, io merg până la bufet, tră' să mă-ntâlnesc cu unu' di pe aici, pe urmă viu şî mă culc, că tră' să mă scol di dimineaţă. 
Târziu în noapte a auzit Reta poarta. Semn că Mitică a stat în bufet până la ora închideri. 
Abia s-au trezit Salomie şi Diana, când Mitică a intrat pe poarta lor. 
- 'Neaţa bună, a salutat el. 
- 'Neaţa, i-a răspuns Salomie. Văd că ai ajuns. 
- Am ajuns, că de dormeam aici, mai puteam trage un pui de somn, a spus Mitică cu un ton de reproş. 
Au mâncat toţi trei pe fugă, bărbaţi au prins purcei i-au pus într-o ladă care se afla deja în căruţă. În timp ce Salomie a scos calul şi l-a înhămat la căruţă, Mitică a luat două braţe de fân şi le-a pus lângă lada cu purcei. 
- Ce faci cu fânul? a întrebat Salomie. 
- Tete, dumneata te întinzi pe fân şi mai dormi o ţâr până ajungem în târg. Stau io lângă Diana şî mân calul. 
Salomie şi-a adus o pătură din casă, s-a întins pe fân şi în curând a adormit. Când au ajuns în sat se lumina de ziuă şi oamenii erau prin curţi. Mitică asta şi-a dorit, să fie văzut lângă Diana şi că el mâna calul. Vroia să arate că e un om important pentru familia în care urma să intre. 
- Di, Boldijar, di, a început să strige la cal şi să-l lovescă cu biciul, când a ajuns în dreptul casei lui Gicu. 
Aşa cum a sperat, Gicu era în curte şi i-a văzut trecând. 
- Di ce dai în cal, a întrebat Diana. 
- Nu vezi că abie mere, gloaba dracului. 
- Di ce-i zâci gloabă? 
- Ăsta-i cal? Las că l-om vinde şî oi cumpăra io un cal ca lumea. 
Dianei nu-i venea să creadă ce aude. Salomie îşi iubea calul şi era mândru de el. Când mergeau în târg, cei care-i cunoşteau slăbiciunea pentru cal, îl întrebau cât costă calul că vor să-l cumpere. Salomie răspundea că nu are cal de vânzare şi calul lui o să moară de bătrâneţe la el în ogradă, aşa ca un membru a familiei. 
''Noroc că nu l-o auzit ticu'' şi-a spus Diana. ''Altfel s-ar fi enervat şi toată ziua ar fii fost întors pe dos'' 
Când au ajuns în târg, au stat la rând după un şir lung de căruţe, care aşteptau să poată intra în târg şi să-şi găsească loc. 
- Aşa, că dacă nu dormeam la mătuşa, am fii putut porni mai de dimineaţă şî ne-am fi găsît un loc mai bun, tot comenta Mitică de unul singur. 
După ce au intrat în târg şi au parcat căruţa, Salomie a plecat prin târg să vadă preţul purceilor de la alte căruţe. Când s-a întors la căruţă, deja erau cumpărători în jurul căruţei. Cei care doreau să cumpere purcei şi îl cunoşteau pe Salomie, ştiau că are purcei Managaliţa soi pur, necorcit, şi peste un an şi jumătate, de Crăciun, vor avea în coteţ un porc de 200 de km. Mulţi din sat şi chiar din satele învecinate îşi aduceau scroafele la montă, la vierul lui Salomie. Din orice Salomie reuşea să scoată bani. 
- Hai odată tete, că ni sânt oameni la târguit. Să-i dăm şî să plecăm, că n-om stat aicea toată ziua, a spus Mitică pe un ton poruncitor. 
Vroia neaparat să-şi arate autoritate în faţa oamenilor care erau în jurul căruţei. Mai ales că în târg erau şi oameni din satul lui. 
- Diană tu ce faci? Stai acolo din căruţă ca o cloşcă?! Ia coboară şî vezi ce vor oamenii, i-a spus Dianei cu acelaşi ton poruncitor. 
Lui Salomie nu i-au plăcut vorbele lui. E adevărat că şi el vorbea uneori pe un ton destul de aspru cu familia lui, dar să audă pe altcineva că-i vorbeşte urăt fiicei lui, parcă nu era în ordine. 
Un bărbat s-a apropiat de Salomie şi aşa mai în şoaptă l-a întrebat: 
- Ăsta ce caută cu voi? 
- O să-mi fie ginere, la toamnă facem nuntă, a răspuns Salomie. 
- Vai de capul tău, a spus bărbatul şi a plecat fără să mai spună nimic. 
Salomie a vrut să plece după bărbat ca să-l întrebe ce a vrut să spună, dar avea cumpărători la purcei. 
- Cât ceri pe pereche. 
Salomie a cerut peste preţul pieţei. Omul a plecat. 
- Tete ce faci? a întrebat Mitică. Aşa tră' să mai vinim odată. 
- Cine vre' să cumpere, cumpără. Cine nu, numa' întreabă. 
Au mai trecut şi alţi oameni pe la căruţă. Dar numai au întrebat de preţ. 
E adevărat că nici din celelalte căruţe încă nu s-au vîndut purcei. Oamenii încă nu cumpărau, numai tatonau preţul şi studiau purcei. Se părea că nimeni nu se grăbeşte. Diana s-a urcat înapoi în căruţă, de obicei ea nu se ocupa cu vânzarea purceilor, ea doar încasa banii şi îi ţinea la ea până acasă. În sfărşit dintr-o căruţă apropiată s-au văndut doi purcei. S-a spart gheţa şi oameni vor începe să cumpere. Lângă căruţa lui Salomie un bărbat se târguia de zor cu Salomie pentru doi purcei. A lăsat cât a lăsat Salomie din preţ, dar omul vroia mai mult. Alţi trei bărbaţi stăteau şi asistau la negociere. 
- Dacă mi-i dai cu cât zâc io atunci îi iau, dacă nu, nu! a spus omul şi s-a îndepărtat. 
Unul dintre cei trei bărbaţi s-a apropiat de Salomie. 
- Cât ceri pe ăştia doi purcei, a întrebat omul arătând spre purceii doriţi de călălalt bărbat. 
- Asta-i ultimul preţ, a spus Salomie preţul, şî mai lesne nu îi dau. 
- Uite banii şî hai să batem palma, adălmaşul îl bem la spartul târgului, a spus bărbatul. Până atunci rogu-te, lasă purceii la tine în căruţă, a mai spus bărbatul în timp ce a scos un creion colorat din buzunar şi a desenat un M pe spatele purceilor. 
- Di ce-s însemnaţi purceii mei? l-a întrebat pe Salomie primul târguitor care între timp s-a întors. 
- Păi, i-am vândut. 
- Cum i-ai vândut, doară am zâs că mă întorc. 
- N-ai zâs nimic, numa' ai plecat. 
- Şî cin' i-ai luat? 
- Ni ăla, a arătat Salomie spre bărbatul care se îndepărta. 
- Mă p.... a început să strige omul după bărbatul care se îndepărta. Iar mi-ai făcut-o. Niciodată nu eşti în stare să te târguieşti, numa' să te bagi peste târgul meu. 
Salomie a început să râdă. Îi cunoştea pe cei doi. Cel ce a cumpărat purceii asta făcea. El nu se târguia. Stătea lângă o căruţă unde îi plăceau purcei, aştepta să se târguie altul, era atent la preţul negociat şi dacă omul nu cumpăra purceii, ii cumpăra el. De data asta cei doi bărbaţi era cumnaţi. A mai rămas un purcel în căruţă, nevândut. Ceilalţi erau însemnaţi de cumpărători şi aşteptau să fie luaţi şi duşi acasă de noi propietari. 
- Diană! a spus Salomie. Dacă-l cere cineva, dă-l acolo, să nu-l mai ducem acasă. Io mă mai plimb o ţâr prin târg, pe urmă beau adălmaşul şî merem acasă. Dă-mi 25 de lei. 
Diana a scos banii şi i-a dat. Salomie s-a îndreptat spre o căruţă şi cu propietarul căruţei a plecat spre taraba unde se servea băutură şi mici. De căruţă s-a apropiat un bătrân amărât. S-a uitat în căruţă la purcei, a văzut purcelul neînsemnat, a ştiut că nu-i vândut şi a întrebat: 
- Cu cât dai fata moşului purcelul ăsta? 
- Cu 50 lei a răspuns Diana. 
- Fata moşului nu am decât 40 lei. Ăştia-s ultimii mei bani. 
- Şî ce vrei? Şă ţî-l dăm de pomană, a spus Mitică ţâfnos. 
Bătrânul s-a îndepărtat de căruţă. 
- Moşule! Hai înapoi, a strigat Diana după el. Încă nu am făcut târgul. 
Bătrânul s-a întors. 
- Moşule dă bani şî ie purcelul. Bătrânul a scos un sac de subsuoară l-a ţinut şi Mitică a băgat purcelul în sac. Bătrânul a scos banii, Mitică a luat banii şi dă să-i bage în buzunar. 
- Ce faci Mitică? îl întreabă Diana. 
- Mă duc să-i dau banii la tetea. 
- Banii stau la mine până acasă, nu la tata. Asta-i regula. 
Diana a luat banii şi i-a pus lângă ceilalţi bani. Mitică a plecat după Salomie. Nu a trecut mult şi s-a întors la căruţă cu o farfurie de hârtie cu doi mici, muştar, pâine şi suc. 
- Daină! Io m-am gândit şi la tine. Uite! Ia şî mâncă. I-am spus la tetea că ţ-o ci foame şî ţie. 
Diana ştia că minte. Salomie întotdeauna când mergeau în târg, îi cumpăra şi ei mici şi suc. 
- O spus tetea să-i mai dai 25 de lei. 
-.Diana a scos banii şi i-a dat. 
Nu a mai trecut mult timp şi Mitică iar s-a întors. 
- O zâs tetea să-i dai 50 de lei, că o târguit ceva. 
Diana scoate banii, Mitică îi bagă în buzunar şi pleacă. Târgul se goleşte încet încet, tot câte o căruţă pleacă. Şi omul cu taraba de băuturi începe să-şi adune lucrurile. Oricum şi-a servit şi ultimii clienţi. Salomie şi Mitică se întorc la căruţă, Mitică se urcă pe capra căruţei, lângă Diana iar Salomie se întinde pe fânul din căuţa acum goală. Diana se uită la Salomie şi se întreabă: oare ce a cumpărat? Salomie nu avea nimic în mâini. La ieşirea din primul sat prin care au trecut, era un bufet şi o fântână, unde oamenii făceau câte un popas, ca să-şi adape animalele. 
- Hooo, strigă Mitică la cal şi trage de frâie. 
- Ce-i baiu, întreabă Salomie din căruţă. 
- Am oprit, că i sete şî la cal şî mie. 
- Apăi adapă-l. 
- Crezî că io beu apă. Hai jos! Mai bem o bere. 
Salomie a coborât, au adăpat calul şi au intrat amândoi în bufet. Peste un timp, când au ieşit, erau amândoi bine ameţiţi. 
'' Asta nu-i a bună' a gândit Diana. ''Întotdeauna be' ticu, când mere la târg, dar nu să-mbată aşa tare'' Era supărată, dar prudenţa a făcut-o să tacă. Când au ajuns la ei în sat, deja se însera. Mitică se simţea mândru că oameni din sat îl văd doar pe el şi pe Diana în căruţă. Salomie, culcat în fân, nu se vedea. 
- Hooo, a strigat Diana la cal şi a luat frâiele din mâna lui Mitică, în dreptul casei lui Reta. 
- Ce faci? a strigat nervos Mitică. 
- Am oprit calul ca să cobori. 
- Di ce să cobor? 
- Îi seară şî nu vrea să fiu văzută cu tine aşe târziu. 
- Da di ce? Tătă lumea ştie că o să fii muierea me' 
- Da, da încă nu-s. Hai coboară, a spus Diana şi l-a împins jos din căruţă. 
Nu-i mai suporta mirosul de băutură şi ţigări. Mitică cum era băut, nu se aştepta să fie împins şi a căzut în drum. S-a ridicat nervos, şi-a scuturat hainele de praf şi a întrat nervos în casă la mătuşa lui. Toată scena petercută între Diana şi Mitică a avut un spectator. Pe Gicu, care din în curtea lui a văzut şi a auzit tot. Tonul Dianei şi comportarea ei faţă de Mitică i-au schimbat toate gândurile. Niciodată nu s-a uitat la iubita altui băiat, dar acum a simţit că Diana nu-i iubita lui Mitică. Diana a pornit căruţa, Gicu a fugit după căruţă şi a sărit pe capra căruţei, lângă Diana. 
- Ce faci, Gicule? l-a întrebat Diana surprinsă. 
- Ştiu că vii de la târg şî ai bani la tine. Vreau să te duc acasă, să nu te jefuiască cineva. 
- Da nu-s sângură. Şî ticu-i în căruţă. 
Abia atinci l-a văzut Gicu pe Salomie dormind în fân. 
A luat frâiele din mâna Dianei şi a mânat el mai departe calul. Tăceau amândoi, nu-şi puteau vorbi cu glas tare de teamă că i-ar fii putut auzi Salomie, dar ce şi-au spus în gând cei doi îndrăgostiţi, erau cele mai frumoase declaraţi de dragoste care nu au fost auzite niciodată, dar au fost simţite de două inimi sângerânde. Diana se simţea minunat lângă Gicu, nu mai simţea scârba ce a simţit-o lângă Mitică. Şi-a amintit visul în care Gicu a răpit-o pe calul lui şi au plecat în galop. Simţea aceeaşi linişte sufletescă ca şi atunci în vis. Amândoi doreau ca drumul să nu se mai sfârşească şi să nu mai ajungă niciodată la casa Dianei, dar tot ce-i bun, e puţin. În apropiere se vedea casa Dianei. 
- Gicu opreşte, a spus Diana cu un glas blând. 
Acum avea miere în glas, nu venin, ca atunci când a vorbit cu Mitică. 
- De aici mân singură. Încă nu vreau să am necazuri acasă. 
- Încă? a întrebat Gicu, dar nu a continuat. A coborât cuminte şi a stat pe marginea drumului privind cum Diana bagă căruţa în curte. 
- Unde-i ticut-o, a întrebat-o Florica ieşind din casă. 
- Adă o pătură să-l acoperi. Îi în căruţă, doarme. 
Între timp au intrat pe poartă Filon cu Saveta, care au văzut din curte lor că Diana s-a întors de la târg cu Gicu şi erau foarte miraţi de cea ce se întâmplă. 
- Îi bolnav cumva? a întrebat Filion 
- Da de unde, a răspuns Diana. Am plecat la târg cu purcei şi m-am întors cu doi porci. Cât trăiesc nu mai merg cu ăştia doi la târg. 
Diana a intrat în casă cu lacrimi în ochi. Nici Saveta nici Filon nu au mai întrebat-o nimic despre Gicu. Târziu în noapte s-a trezit Salomie înfrigurat, s-a mirat când şi-a dat seama că doarme în căruţă, a coborât, a intrat în casă şi s-a băgat în patul cald, lângă nevasta lui.

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor