Vânt din Levant,
adu-mi acel vis
care se ridică în aer
din cele mai îndepărtate
regiuni ale sufletului!
Adu-mi sunetul
acelor cuvinte ușoare, tăcute,
suspendate în suspinul unui sărut!
Adu-mi acele clipe
petrecute împreună
precum boabe de nisip
prefirate de viață
printre degetele timpului!
Adu-mi acel dor
răspândit în mine,
în noaptea caldă , înstelată cu lacrimi,
a singurătății!

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor