Salomie s-a trezit destul de târziu, mahmur. Se mai îmbăta el, dar destul de rar. \\\'\\\'Măi, cât am băut ieri\\\' şî ce mă doare capul\\\'\\\' gândi el. - Florică, adă-mi o ulcică de apă şî o aspirină, ceru el. - Ba, ţ-oi aduce apă caldă şî sărată, că te-ai îmbătat ca un porc şî o trăbuit să mâne Diana căruţa pân\\\' acas\\\'. - Da Mitică unde o fost? - Păi şî el ca şî tine, doi porci. Cin\\\' s-asamănă s-adună. - Na, bine, na, mai taci şî dă-mi ceva de mâncare. După ce a mâncat, Salomie a chemat-o pe Diana şi i-a cerut banii. Diana i-a dat banii, dar lui Salomie nu-i ieşeau la socoteală. - Purcelul ăla mic l-ai vândut? - Da, l-o luat moşul Ilarie din satul vecin cu 40 de lei. - Bine, da unde-s banii? - Păi acolo-s tăţî. - De aici lipsesc 50 de lei. - Dar, ţi-am dat dumnitale 25, pe urmă la Mitică 25, pe urmă o mai vint odată după 50, că ai târguit ceva, da nu ştiu ce. - Mitică? 50? , dar nu a mai spus nimic, a luat banii şi i-a pus la loc sigur. Pe la amiază a apărut şi Mitică. Era încă ameţit de băutură şi se vedea pe el că a mai băut. S-a îndreptat zâmbind către Diana şi i-a întins o ciocolată. - Dragostea mea, ţi-am adus o ciocolată, ca să te îmbun. - Mânc-o tu, i-a răspuns Diana, dar Mitică i-a băgat-o în buzunarul şorţului. \\\'\\\' Ieri nu aveai nici un ban şî amu ai bani de ciocolată. Să pare că ticu are dreptate\\\'\\\' şi-a spus Salomie. - Asară am coborât să dorm la mătuşa, că aici încă nu am voie, mai bine punem bicicleta în căruţă şî o lăsam la ie. Atunci nu avem aşe drum lung de făcut pe jos, a spus Mitică cu reproş în glas. Salomie s-a dus spre grajduri. Mitică a stat ce a stat şi vâzând că nu-l chiamă nimeni ca să-l servescă cu mâncare, deorece era flămând, s-a îndreptat şi el spre gajduri. - Mitică? Pentru ce te-am trimis eu să ceri 50 de lei de la Diana? Ce am vrut să cumpăr? a întrebat Salomie. - Nimic tete. - Şî atunci di ce ai cerut 50 de lei de la Diana? - Io n-am cerut! - Diana aşa zâce. - Precis te minte. I-or fi trebuit şî ei pentru ruminele. - Fata mea nu minte. Nu m-a minţit niciodată. - Poate începe de amu. Pentru prima dată de când îl cunoaştea, Salomie s-a uitat urât la Mitică. - Mitică, ieri am cam băut şî az\\\' îs cam obosât, aşa că du-te şi tu acasă că nu lucrăm nimic. Mitică era descumpănit. Maţele îi chiorăiau de foame, dar după vorbele spuse de Salomie i-a pierit curajul să ceară de mâncare. - Az\\\' îi vineri, a continuat Salomie. Spune părinţilor tăi că duminică trecem pe la voi. - Da nu-i pre\\\' devreme? - Nu! Că nici voi nu m-aţi anunţat când aţî vint\\\' la noi. Mitică simţea că lucrurile nu-s tocmai în ordine, aşa că nu a mai spus nimic, s-a urcat pe bicicletă şi a plecat, spre bucuria Dianei. Spre înserat, Diana aude tractorul că vine dinspe sat spre casa lor, ia găleata în mână şi fuge la fântână. Gicu trece cu tractorul pe lângă casa lor şi îi face un semn discret cu mâna. I s-a părut că vede ceva alb în mâna lui. Nu trece mult timp şi Gicu se întoarce înapoi cu tractorul şi pleacă spre sat. Diana a ieşit în drum şi a privit în urma tractorului până ce nu l-a mai văzut. A intrat îmbujorată în casă şi avea o strălucire în ochii pe care Florica nu i-a mai văzut-o de mult timp şi se întreba, oare ce s-a întâmplat cu Diana, că de mult nu a mai văzut-o fericită şi veselă. Sâmbătă, din nou a trecut Gicu pe la poarta lor, Diana adăpa vacile împreună cu Salomie şi numai cu coada ochiului s-a uitat spre tractor, dar a văzut acelaşi salut discret şi acelaşi obiect alb în mâna lui Gicu. A auzit când a oprit Gicu tractorul nu departe de casa lor, pe urmă a întors tractorul şi s-a întors în sat. - Ce mama dracului cată ăsta la ora asta pe aici. Să plimbă pe bani SMT-eului. Bine că nu are şî una cu el, nu s-a putut abţine Salomie ca să nu toarne venin în sufletul fericit, în acel moment, al Dianei. Diana nu a băgat în seamă vorbele tatălu ei, ea se întreba ce înseamnă semnul pe care il face Gicu pentru a doua oară şi cei arată în mână, lucru ce a făcut-o foarte curioasă. Duminică, după ce au ieşit din biserică, Salomie, Florica, Saveta şi Filon s-au urcat în căruţa cu care au venit la biserică şi au plecat în satul vecin spre casa lui Mitică. Cu toate insistenţele lui Salomie, Diana nu a vrut să meargă cu ei. - Degeaba mergeţi! Eu nu mă mărit cu Mitică! - Asta crezi tu! Crezi că te mai ţin mult nemăritată în casă? Las\\\' să aivă altul grijă de tine. - Nu mă mărit şi gata. Dacă nu mă mai vrei în casă, plec de acasă, cum au plecat şî alte fete. - Cine-ţi bagă în cap prostiile astea. Poate Solomnica. Las că am io o vorbă şî cu ie. În ultimele trei zile discuţiile în doi peri dintre Salomie şi Dana au ajuns la ordinea zilei. Florica se băga între ei şi îi tempera. De data asta toată familia a fost de acord cu Diana. - Di ce să meargă? Las-o acasă. Întâi să vedem noi ce-i pe acolo, şî om vide dacă om mai mere şî altă dată or ba, a spus Filon hotărât. - Iar voroveşti în dodi ticule? Di ce să nu mai merem? - Când îi vide ce oameni-s şî ce casă au, o să-ţ\\\' piară cheful. După ce au ieşit din biserică, Salomie împreună cu Florica şi părinţii lui au pornit-o spre casa lui Mitică. Mitică le-a spus că după ce trec de moara satului, a treia casă e a lor. Au ajuns în sat, au trecut de moară şi au oprit la a treia casă. Stăteau cu toţii uimiţi şi nu le venea să credă. Au oprit în faţa unei porţi vechi, cu un gard care abia se mai ţinea în ţăruşi iar în curte se vedea o casă veche, acoperită cu paie care şi ea parcă stătea să se prăbuşescă odată cu gardul. Lipită de casa veche se vedea o construcţie nouă cu două uşi de intrare direct din curte la câte o cameră. - Ni Salomie!!! Ce case frumoase au fraţii lui Mitică. Aşa casă i-or face şi Dianei, dacă le-o dai lor, nu s-a putut abţine Filon. - Ticule! Poate nu asta-i casa. - Asta-i băiete, asta-i. - De unde ştii? - Păi, io am m-ai văzt-o. - Şî di ce nu -mi-ai spus? - Di ce să-ţî spun. Până amu nu ai crezut nimic din de ţ-am spus. Am vrut să vezi cu ochii tăi. Au intrat cu grijă în curtea casei, ca să nu dărâme poarta şi o duhoare i-a lovit în nas. Şi-au întors înstictiv capul şi au văzut lângă fântână un lighean cu haine de copil puse la înmuiat. Apa verziu-gălbuie şi pojghita albă de la suprafaţa apei arăta că hainele stăteau la dospit de câteva zile. Trei copilaşi, toţi sub 5 ani se jucau în curte. Nu se vedea pe ei că e duminică, că ar fii făcut măcar baia de sâmbătă seara, cum se face la alte case şi că ar fii primit haine curate. Nici piaptăn în capul fetiţelor părea a nu fi fost cam demult. Stăpânul casei a auzit zgomot în curte şi a ieşit afară din casă. - Na, ne-aţ\\\' găsât, ne-aţ\\\' găsât, a spus el în semn de salut. Na bine aţ\\\' ajuns. Poftiţi în casă. Au intrat în casa fără târnaţ pe o uşă care de foarte mulţi ani nu a mai văzut o cârpă cu sodă pe ea dar nici vopsea. În camera în care au intrat şi era folosită şi ca bucătărie, se vedea o masă din scândură neacoperită de vreo faţă de masă, un pat neaşternut, un canapeu plin de haine aruncate de-a valma, pe jos era lipitură cu lut şi balegă de vacă, iar pe sobă, într-o oală, care de mult nu se mai ştia ce culoare a avut emailul, fiebea mămăliga. Saveta studia camera cu o privire critică şi o cotea pe Florica. La cealaltă cameră era închisă uşa, aşa că nu au putut vedea nimic. Femeia a luat un lipideau şi a acoperit patul, pe urmă a spus. - Tare vii soacra. Mintenaş mestec mămăliga. Musafiri au fost poftiţi să se aşeze pe pat şi pe canapeu. A luat o faţă de masă pătată şi bolită şi a întins-o pe masă. Pe urmă a scos nişte farfuri de tablă şi linguri de aluminiu şi un platou din lemn pentru mămăligă. - Acum pun masa, poate vii foame, a continuat femeia. Numa\\\' vineri m-aţî anunţat că viniţi şî cu atâta lucru nu am avut timp să ne pregătim. A mestecat mămăliga şi a răsturnat-o pe platoul din lemn. - Mânca-ţi liniştiţi, a spus Saveta. Noi am mâncat de amiaz\\\' la Slomnica. Saveta minţea, nici nu au trecut pe la Solomnica, dar era sigură că nici unul din familia ei nu ar fii mâncat de pe masa întinsă. - Na, bine, na. Cum vreţ\\\', A deschis uşa la cealată cameră şi a strigat: - Mitică scoală-te! Or vint musafiri şî tu dormi? După puţin timp a ieşit şi Mitică din cameră cu o faţă mahmură şi ochii roşii de nesomn. Se vedea pe el că a noptea trecută nu a dormit ci a chefuit. - Na, aţ ajuns? Da, Diana di ce nu intră? - Diana n-o vint cu noi, cineva trăbuia să rămână acas\\\', a spus Florica. - Şî chier ie n-o vint\\\'. Nu vre\\\' să-ş\\\' cunoscă viitoarele neamuri. - Las\\\' că are timp, i-a răspuns Saveta. Mitică cu părinţii lui s-au aşezat la masă, iar meniul zilei de duminică a fost mămăligă cu lapte şi omletă cu slănină prăjită. Cât timp familia a mâncat, toţi ceilalţi au tăcut. După ce au treminat de mâncat, femeia a adunat masa şi pe urmă au început să vorbescă. - Na, amu văd că aveţi anume gânduri de aţ\\\' vint până aici. Să înţăleg că sânteţî de acord cu căsătoria. - Voi aţ fost la noi, amu noi am vinit la voi, pe urmă om mai vide\\\' a spus Salomie. - Şî cum v-aţî gândit! Facem nuntă sau numai starea civilă? - Noi o vrem pe Diana neapărat mireasă, cu şlaier şî coroniţî în cap că doar\\\' numa\\\' o fată avem, a spus Florica. - Aşe! Noi vă spune di pe amu că noi nu avem modru de nuntă. Nu avem niciun ban adunat, iar în coteţ avem un purcel care tră\\\' să-l tăiem de Crăciun. - Avem noi modru, doar ai fost la noi şî ai văst, s-a prins Salomie în vorbă. - Da ştiu, ai făcut bani frumoşi pe purcei şî tră să-ţ\\\' fete încă o scroafă. \\\'\\\'Aşe Salomie! Ăştia ţ-or bicit bine găzduşagul\\\'\\\' şi-a spus Saveta. - Şî unde vreţî să facem nunta? La voi în sat sau la noi. Noi v-o spunem că nu am prea fost pe la nunţi şî nu avem datoraşî. - Vrem s-o facem acasă la noi, în cort. - Şî v-or vini oamenii până la voi acasă? - Nu-ţî face griji. Or vini. Aşe cum am mers noi până în sat, or vini şî ei până la noi, sub pădure. Noi avem mulţi datoraşi. - Şî cu cine ridici cortul? Şî de unde cort? FicioriI ăştia ai mei au mult de lucru, o ci toamnă când om face nunta şi n-or putea vini la ajutat. - Este un cort la cămin, cumpărat pe bani sătenilor, iar de ajutat mă ajută ăi la care am fost şî io la ajutat. Scroafa ce o fătat, o bag la îngrăşat iar viţelul fătat când aţi fost la noi îi numa\\\' bun de tăiet pe nuntă. - Şî găini de unde? Că tare rău mi-or scos pui cloştile. - Nici nu trăbă să tai din ogradă, la câte nunţi am dat io şî mica, găini şî ouă, a spus Florica. - Na amu să vorovim despre costumul mirelui şî verighete. - Măcar costumul să şî-l cumpere mirele singur. Şî verighetele ar trebui să le de-a părinţii mirelui, a spus Filon. - Vai de mine! De unde bani? a început să se căineze femeia. - Da di ce să m-ai cheltuim bani pe verighete, doar\\\' are aur destul tetea Filon.Trăbă numai să-l dezgroape, a spus Mitică. Filon s-a înroşit de nervi, numai nu scotea flăcări pe nas şi gură. Saveta s-a speriat. Demult nu l-a văzut aşa furios. - Hadeţi să ieşim la aer, a spus Saveta, parcă sântem prea mulţi şi nu avem aer. Au ieşit afară unde s-au aşezat pe o bancă şi pe scunele scoase din casă. Între timp au ieşit din camerele lor şi cele două nurori împreună cu fraţii lui Mitică ca să asiste la discuţii. Toţi patru erau sărăcăcios îmbrăcaţi şi nespălaţi ca şi copii din curte. - Şî când vrei să facem nunta? a întrebat femeia. - Tră să mă interesez în sat, să nu mai fie vre-o nuntă odată cu a noastră, pe urmă vă zâc, a spus Salomie. Au mai schimbat nişte vorbe, şi-au luat rămas bun şi au plecat. Data nunţii a rămas nestabilătă, spre dezamăgirea lui Mitică. - Cu ăştia vrei tu să faci nuntă? Ăştia nu au nici după ce să beie apă, nu s-a putut abţine Filon, să nu pună sare pe rană. - Ăştia nu au nici cu ce se îmbrăca la nuntă a continut el. Savetă, să meri la oraş şî să cumperi nişte material înflorat de 6 lei metrul şî s-o plăteşti pe Toia să le coasă câte o vigană la muieri, a continuat Filon în bajocură. Saveta a zâmbit. Era bucuroasă că lui Filon i-a trecut criza de nervi şi i-a revenit simţul umorului. Numai Salomie nu gusta umorului lui Filon, îşi dădea seama că Filon are dreptate , dar era prea mândru să recunoască. Era o zi călduroasă, la toţi le era sete, dar nici unul nu a cerut apă, au preferat să plece însetaţi. Au oprit căruţa la ultima casă din sat şi au cerut apă. A ieşit femeia cu o cană de porţelan, cu toate că la fântână era o cană de tablă, a scos apă proaspătă din fântână şi i-a servit cu apă. - Da bine v-or mai omenit viitori cuscrii, di vi sete deja, a spus femeia. - Mulţămim, au spus ei şi au plecat, fără să mai spună nimic. \\\'\\\'Oare o zis-o din milă sau în bajocură\\\'\\\' se întreba Saveta. Au ajuns în sat la ei şi au oprit în poarta Solomnicăi unde îi aştepta Diana. - Aşa repede v-aţi întors?, i-a întâmpinat Solomnica. Am crezut că îţi petrece pân\\\' diseară. Intraţi să-mi povesti-ţi cum aţi umblat. - La-s\\\' pe altădată. Să vină Diana, că ne grăbim acasă, a spus Salomie ursuz. Diana a ieşit din casa Solomnicăi a pupat-o pe Solomnica, a salutat-o pe Anişcuţa şi s-a urcat în căruţă lângă Saveta. Cu toate că Diana era foarte curioasă la cea ce s-a hotărât în legătură cu soarta ei, nu a întrebat nimic. Nici ei nu vroiau ca Diana să asiste la răbufnirile lor şi la umilinţa lui Salomie. De la casa lui Mitică până la casa Solomnicăi, au întors problema căsătoriei Dianei cu Mitică pe toate feţele şi au ajuns toţi patru la concluzia să o rupă cu Mitică într-un mod liniştit, dacă se poate fără scandal. În sfârşit Salomie şi-a călcat pe mândrie şi a fost de acord cu părerea soţiei şi a părinţilor lui. Parcă i se lua o ceaţă de pe ochi. [doh] Ziua de luni a fost o zi de muncă liniştită pentru familia lui Salomie. La CAP a început primul prăşit a porumbului şi cum era porumb semănat în apropierea case lor, au cerut să li se dea lor de prăşit cele aproximativ 5 ha. Aşa că dis de dimineaţă, cu sapele în spate au plecat toţi cinci de acasă la prpşit. Toată ziua au căpălit, numai spre seară sau întors femeile mai de vreme acasă ca să isprăvescă cu animalele şă să pregătescă cina. În timp ce ducea apă la vaci, Diana vede tractorul trecând pe la poarta lor şi pe Gicu făcându-i acelaşi semn ca şi vineri seara. A zâmbit şi i-a făcut şi ea cu mâna în semn de salut, în timp ce Gicu se întorcea în sat. Marţi seara, din nou trece tractorul pe la poarta ei şi acelaşi semn de salut o face pe Diana să-i tresalte inima. Dar acum a devenit curioasă de obiectul alb ce se vedea în mâna lui Gicu. De data asta şi Salomie era intrigat de venirea şi plecare lui Gicu cu tractorul. \\\'\\\' Ce tăt vine şî mere ăsta fără nici un rost? Oare chiar nu are nicio treabă? Tră\\\' să fiu atent să văd ce urmăreşte, că degeaba nu vine el până aici!\\\'\\\' şi-a spus Salomie. Miercuri pe la amiază a apărut şi Mitică pe la ei, dar nu era nimeni acasă. Ştia unde prăşesc, a luat şi el o sapă şi a plecat în căutarea lor. I-a văzut la capăt de rând, a mers la ei, i-a salutat şi a început şi el să prăşescă alăturea de Diana. - Aşe Diană! Taie buruiana şî trage pământ la rădăcina cucuruzului, că altfel nu creşte sănătos, tot comenta Mitică. Diana după un timp s-a evnervat şi l-a repezit. - Ia mai lasă-mă-n pace. De mulţi ani ştiu să căpălesc şi să ţin rândul. Ai vint tu amu să mă înveţi? Filon a zâmbit. Diana nu era fata care să se uite la lucru şi să nu ştie pe ce să pună mâna. Îşi cunoştea nepota şi ştia cât îi de vrednică. - Gata! Ajunge pe az\\\', merem acasă că sântem frânţi. Asta-i a treia zi de sapă de dimineaţa până seara. Şî mâine-i o zi! a spus Filon la un moment dat. - Na, amu c-am vinit şî io nu mai staţi? a spus Mitică cu-n regret fals în glas. Mai râmân io cu Diana şî mai ducem câteva rânduri şî apoi vinim şî noi, a continut Mitică. - Nu, la-s că şî ie-i frântă, a spus Salomie, spre regretul lui Mitică. Acasă, Florica a pus repede apă la fiert pentru mămăligă, a pus ciorba de salată la încălzit, a scos brânză şi a bătut nişte ouă pentre câteva bucăţi de slănină friptă. În timpul ăsta, Salomie, Diana şi Mitică se ocupau de animale. - Diană! Du-te şi chemă-ţi bunici la masă, că-i gata mămăliga, a strirgat Florica. Filon şi Saveta au auzit-o, aşa că au venit ei singuri. În timp ce mâncau, Filon îi spune lui Mitică: - Mă-i băiete! Zâci că eşti priceput la tăte. La voi acasă di ce nu repari nimic? M-am temut că o să cadă poarta pe noi când am intrat în curtea voastră. - Să repare cine stă ocolo! Io nu-s sluga lor. - L-ai auzât Salomie? a spus Filon. - Ce să audă? a întrebat Mitică cam nervos. - Da şî tu stai acolo, şî pe urmă îi casa părinţolor tăi. Se cade să-i ajuţi. - Mitică! Trebuie să-ţi spun că s-au schimbat unele lucruri de când a fost Viorel acasă, a continuat discuţia Salomie. - Ce s-o putut schimba,? a întrebat intrigat Mitică. - Viorel o spus că nu-i mai place la oraş şî după ce termină şcoala să întoarce acasă. - Cum aşe? Îl lăsaţi să facă ce vre\\\' el! Atâţia bani cheltuiţi cu şcoala! Ai mei l-ar fii pus la punct. - Da-i ficiorul nostru, nu-l putem alunga. Fata să mărită şî pleacă, şî ficiorul aduce noră-n casă. - Cum pleacă? Doar aţi zâs că n-o lăsa-ţi să plece din casă. Diana stătea, asculta şi era îngrozită. Adevărul e că nu ştia nimic de hotărârea fratelui ei şi nici prin cap nu i-a trecut că vor s-o mărite şi s-o trimită acasă la Mitică. - Aia o fost atunci, amu îi altfel. Noi ţânem cont de voinţa fiului nostru. - Îţi vide voi unde ajungeţi cu el! Fiul vostru face ce vre\\\' cu voi. - Cu partea voastră din banii de nuntă vă faceţi şî voi o casă pe curtea tatălui tău, aşa ca fraţiii tăi, că-i loc destul. - Cum cu partea noastră? Banii de la nuntă nu-s tăţi ai noştrii? - Nu! După nuntă socotim câţi bani au cinstit ospecioi voştri şî tot atâţi primiţi şî de la noi. Noi avem o grămadă de datoraşi, am fost la multe nunţi, dar tră\\\' să mai facem o nuntă şî la ficior. Lui Mitică i s-au tulburat toate apele. Nu acestea erau planurile lui. - Şî di ce să facem casă lângă casa fraţilor mei? Aici îi mai mult loc. - Într-o ogradă ajunge un stăpân! Nu se poate doi, a spus Filon. - Na, şî cum m-am gândit că cu bani de nuntă cumpărăm o popedă, să avem cu ce mere în sat, mai ale duminica la biserică. - În pobetă nu încăpem tăţi, a spus Florica. - Ăi bătrâni or mai sta şî acasă! a ripostat Mitică uşor iritat. Filon iar scotea flăcări pe nări. Îl irita vorbele nesimţite ale acestui om. Încă nu făcea parte din familie, dar îşi făcea planuri cu bani şi cu viitorul lor. \\\'\\\' Auzi! vrea pobetă din bani ficiorului meu, dar io şî baba me\\\' nu avem loc. în ie\\\'\\\' gândi el.\\\'\\\' Şî să mai ie şî de Viorel, de parcă iel îl ţâne la şcoală\\\'\\\' - Apoi io oi pleca, a continuat Mitică. Mă duc acasă să le spun şî alor mei de noua situaţie. Dar mă tem că nu le-or plăce\\\'. - Le-o plăce\\\', nu le-o plăce\\\', treaba lor, a spus Saveta. Ei au venit la noi pe cerute, nu noi ne-am dus la ei. - Apăi voi nici n-aveţi ce căta, a răspuns Mitică pe un ton obraznic, că doară Diana are părinţi şî ăia nu sânteţi voi. Filon, spumegând de furie dă să se ridice, dar Saveta îl prinde de mână şi nu-l lasă. - Mitică, mai bine pleacă amu, voroveşte cu a tăi şî om mai vedea ce-o fi, a spus Salomie pe un ton împăciutor. Spre seară Diana vede tractorul trecând din nou pe la poarta lor şi pe Gicu fâcându-i acelaşi semn cu mâna. Din nou i s-a părut că vede în mâna lui Gicu ceva alb. Nu trece mult timp şi Gicu se întoarce cu tractorul făcându-i un semn de salut cu mâna, dar de data asta nu mai vede nimic în mâna lui. Diana, acum curioasă, se întreabă în sinea ei ce or fii cu semnele ce i le face Gicu. Marţi au fost din nou cu toţii la căpălit, numai Mitică nu şi-a făcut apariţia. Dar nimănui nu-i lipsea prezenţa lui. Diana de abia aştepta seara, poate va trece din nou Gicu pe la poarta lor. Era fericită şi cu atât, să-l vadă trecând pe la poarta lor. Spre înserat a luat o pătură veche în care adunau buruieni la porci, a ieşit din curte şi s-a dus la tarlaua de porumb de sub pădure ca să aducă buruieni la porci. Cum aduna ea buruieni, aude tractorul că vine. Se ascunde în nişte tufişuri în scopul de al urmări pe Gicu ce face. Gicu opreşte tractorul, coboară şi în tufişul de la rădăcina unui nuc de pe marginea drumului pune ceva, se urcă pe tractor, îl întoarce şi pleacă spre sat. Diana iese din acunzătoare şi merge să vadă ce a pus Gicu în tufiş. Găseşte patru bileţele împăturate puse cu grijă în scorbura nucului. Se aşează pe răzorul de lângă drum şi începe să le citească. [i]Scumpa şi dulcea mea Diană, aseară cu un singur cuvânt mi-ai redat toate speranţele pierdute. Pierdută pentru mine te-am crezut pentru totdeauna dar aseară când am văzut cum te comporţi cu Mitică, mi-am dat seama că tot ce spune el despre tine şi iubirea ta pentru el sânt numai minciuni. Se laudă la toţi în bufet că va fi bărbatul tău dar eu ştiu că tu nu-l iubeşti. Scumpa şi dulcea mea Diană, nu ştiu dacă vreodată vei citi bileţelul meu, dar eu pun în el toată iubirea care ţi-o port. Al tău pentru tot deauna, Gicu. /[/i] [i]Diana, iubirea mea, e al doilea bileţel pe care ţi-l scriu. Tare aş vrea să-l fii citit pe primul meu bileţel şi să găsesc răspunsul tău. Chiar dacă nu l-ai citit e, atâta-ţi scriu până ce umplu scorbura cu bileţele şi cineva tot le va vedea într-o zi. Sper c-o să le vezi tu şi nu altcineva. Numai în felul ăsta pot lua legătura cu tine şi să-ţi spun, te iubesc, te iubesc, te iubesc, aşa cum poate tu nu mă iubeşti. Gicu.[/i] Din ochii Dianei au început să curgă lacrimi. Era prima ei declaraţie de iubire primită, scrisă pe o foaie de caiet cu un creion chimic, cu un scris stângaci, dar pentru ea era cea mai frumoasă opreră de artă. [i]Ieri am pus al doilea bileţel. Of şi cum am sperat că nu-l voi găsi pe primul. M-am întors trist în sat, dar totuşi cu bucuria că am reuşit să te văd în ograda casei tale şi mi s-a părut că-mi răspunzi la salut. Un singur zâmbet de al tău îmi face ziua frumoasă. Dar cum ar fii să-mi fii alături şi să-mi zâmbeşti toată ziua? Sufletul îmi plânge dar inima îmi spune că tu nu poţi fii al altuia şi tot a mea vei fi. Te iubesc şi te pup în gând. Al tău pentru totdeauna Gicu.[/i] [i]Ăsta e al patrulea bileţel, număr bileţelele cum număr zilele trăite fără tine. Vreau să cred că nu vor fi prea multe şi în curând îmi ve spune şi tu că mă iubeşi. Cel ce te va iubi mereu, Gicu.[/i] A stat Diana tot citind şi recitind bileţele până ce s-a întunecat cu totul şi s-a auzit strigată de Florica. În aceea noapte a dormint liniştită, cum nu a mai dormit de mult. Simţea că începe să aivă un rost în lume, acum ştia ce înseamnă să fie iubită şi că în lumea asta există cineva pe cine se poate bizui. Înainte de a adormi a luat hotărârea că orice s-ar întâmpla, ea nu se mărită cu Mitică, mai bine fuge de acasă. Miercuri dimineaţa au plecat cu toţii la sapă pe tarlaua de lângă casă. Saveta, care o cunoştea foarte bine pe Diana, era foarte mirată când s-a uitat la faţa ei şi i se părea că vede un trandafir înflorit. \\\'\\\'Ce se petrece cu fara asta a me\\\'\\\'? s-a întrebat Saveta. \\\'\\\'Până mai ieri se usca pe picioare şi se ofilea, de mă gândea s-o duc la doftor, şî az\\\' parcă înfloreşte\\\'\\\' Au luat fiecare câte un rând de porumb şi au început să-l căpălescă. Diana cu glasui cristalin a început să tărăgăneze un cântec de dragoste. Bade de dragostea noastră, A-nflorit un pom sub coastă, Şî duşmani l-or aflat, Şî s-or dus şî l-or tăiat. După Diana a început să cânte şi Saveta. Cu toate că era îmbătrânită, încă avea un glas frumos, doinit. A apucat-o şi pe Florica cântatul. Cântau toate trei ca în vremurile lor bune şi simţeau că parcă liniştea în familie se restabileşte. Salomie căpălea încruntat, numai Filon zâmbea pe sub mustaţă. \\\'\\\'Căpăleşte numai tu Salomie, că de data asta lucrurile nu ies cum vrei tu. Ceva s-o întâmplat sau o să se întâmple, că muierile estea nu cântă ele degeaba\\\'\\\' Femeile au început un alt cântec: La lenuţa sub cerdac, frumos creşte un liliac. Şi căpălitul mergea mai cu spor, nici nu au băgat de seamă când au gătat o postată şi soarele era deasupra capului lor. S-au oprit din lucru ca să mănânce de amiază şi Diana să meargă până acasă să hrănescă pui şi răţuştele. Nu a trecut mult timp şi au văzut-o întorcându-se aproape alergând şi pe Mitică în urma ei cu o sapă în mână. A început să căpălescă cu Mitică alături de ea, iat Mitică îi tot în spunea ceva încet să nu fie auzit de ceilalţi. Saveta a observat că pe Diana o indispune vorbăria lui Mitică, aşa că a început să sape mai încet până ce Diana şi Mitică au ajuns-o din urmă., pe urmă a ţinut rândul cu ei. Mitică a observat manevra Savetei, dar nu a spus nimic. Seara şi-au adunat lucrurile şi au plecat spre casă. Florica cu Salomie au plecat mai repede, ca Salomie să isprăvescă cu animalele iar Florica să pregătescă cina. Filon şi Saveta au adunat o desagă cu buruieni şi luat-o înainte iar pe Diana şi Mitică i-au lăsat să aducă sapele. Mitică cu o mână ducea două sape iar cu cealată tot vroia să o prindă de mijloc pe Diana. - Nu pune mâna pe mine! Lasă-mă-n pace au auzit-o pe Diana strigând. - Savetă! rămâi cu ei în urmă, pân\\\' ce nu mă enervez, a spus Filon. Saveta s-a oprit şi s-a făcut că-şi leagă şiretul de la tenişi până ce Mitică şi Diana au depăşit-o, pe urmă a mers încet în urma lor. Mitică se tot uita nervos în urmă la Saveta până ce nu a mai răbdat şi a spus: - Ce-i babă, ne urmăreşti, ia du-te în faţă lângă moşu\\\' că vreau să-mi ţuc viitoarea nevastă. Poate i se face moşului poftă şî te-a ţuca şî pe tine. Filon l-a auzit şi s-a oprit din mers, după el s-au oprit cu toţii. - Ia mă vezi cum voroveşti, că amu îţi trag o sapă. Mitică se apropie ameninţător de Filon. - Cui tragi mă o sapă? Mie? Diana şî Saveta s-a băgat între ei. - Mă, tu de mine şî muierea me\\\' să vorbeşti cu respect, că nu odată ne-am tras izmenele. Aşa să voroveşti cu ai tăi. - Moşule linişteşte-te, a spus Diana. Şî tu mă Mitucă di ce tră\\\' să le voroveşti aşe bunicilor mei? - Deia, că să tăt bagă între noi. Nici să te pup nu am voie? Ăştia s-or băga în pat cu noi! Să mă însor numa\\\' cu tine şî estea s-or termina! Mitică a luat-o nervos înainte, Diana s-a aşezat pe răzorul de pe marginea drumului şi lângă ea s-a aşezat Saveta. Filon a stat cea mai stat şi a pornit-o încet spre casă. - Da tu Diană di ce vinei fugind şî îmbujotată , la amiază, cînd ai vinit de acasă. - Mamă tână, io nu l-am văst că-i în ogradă, am intrat în şură să cat ouăle, el a intrat după mine şî a vrut să mă trântească în fân. Am scăpat şî am fugit, iar el în urma me\\\' striga că a doua oară nu mai scap. - Bine că nu i-ai spus şî la moşut-o, că ăsta făcea moarte de om. - Mamă tână, io cu ăsta nu mă mărit! - Om vide\\\' ce om face, da nici io nu te las să te măriţi cu el. S-au ridicat amîndouă şi au pornit-o agale spre casă, tot povestind. Pe când au ajuns, Mitică nu mai era. Spre mirarea lui Salomie, a intrat în curte a luat bicicleta şi fără să spună nimic, a plecat. Diana îşi tot făcea de lucru prin curte până a văzut tractorul trecând. A văzut aceelaşi semn a lui Gicu, acum ştia despre ce e vorba, a aşteptat să se întoarcă, l-a salutat şi ea discret cu mâna şi a observat că faţa lui Gicu radia de fericire. Diana s-a dus a luat bileţelul din scorbura nucului şi l-a citit: [i]Îngerul viselor mele, astă noapte te-am visat. Tu erai mireasa lui Mitică şi în drum spre cununie eu am venit cu tractorul, te-am furat şi şi am fugit spre Mureş, unde am răsturnat tractorul în apele învolburate ale Mureşului. Pluteam amândoi morţi pe apa Mureşului, într-o îmbrăţişare şi încleştare ca să nu ne mai poată despărţi nimeni. Când m-am trezit, mi-am amintit visul şi acum ştiu că aşa o să se îmtâmple. Te iubesc prea mult ca să te las să fii nefericită lângă Mitică, mai bine să fim amîndoi fericiţi în eternitate. Cu fiecare clipă ce trece te uibesc tot mai mult. Gicu.[/i] Diana a citit bileţelul şi nu ştia ce să facă, să plângă sau să fie fericită. Mai tare o înspăimânta ideea căsătoriei ei cu Mitică, decât ideea morţii alături de Gicu. Diana, de dimineaţă s-a sculat cu o durere de cap, nu se simţea în stare să meargă la căpălit. - Mică, lasă-mă să merg în sat, acum de dimineaţă poate încă o prind acasă pe mătuşa, şî apoi stau cu Anişcuţa. Mă doare rău capul, acasă nu avem nicio aspirină şî cu durea asta nu pot căpăli. - Na, bine du-te, a spus Florica. - Ai grijă, să nu-l întâlneşti, a strigat Saveta după Diana. Dinspre pădure se vedea că vine un om cu o căruţă. Diana l-a aşteptat, s-a urcat în căruţă şi a plecat. Când a ajuns la Solomnica acasă, Solomnica tocmai vroia să plece la căpălit. - Mătuşă, nu pleca, eu am vinit până aicea aşe de dimineţă să pot discuta ceva cu dumneata. Diana a intat în casă şi a început să povestească despre întâmplarea cu o zi înainte, pe urmă a scos bileţelele şi pe rând i le-a dat Anişcuţei ca să le citească. La al patrulea bileţel Solomnica a început să se agite. - Tulai Doamne, da ce vre\\\' băietul ăsta. Să muriţi amândoi? - Mătuşă, dacă altfel nu se poate, vreu şi io ce vre\\\' el. - Vai de mine draga mătuşii, da cum poţi gândi aşa. Bine că Dumnuzeu ţi-a îndreptat paşi către mine, astăz\\\' îi stai aici ca să nu-l mai întâlneşti pe Diavol, dacă pleci înainte să mă întorc de la căpălit, să-i spui la mica ca mâine dimineaţă să vie la mine. M-aş duce io acasă, dar acolo nu putem povesti în voie. Tu nu care cumva să faci vre-o prostie, aşteptă un semn de la mine, că io nu te las să păţeşti ceva rău. Diana a petrecut o zi plăcută alături de Anişcuţa, fără să se teamă că se va întâlni cu Mitică. În aceea zi, Mitică nici nu a trecut pe la ei. Spre înserat, din ordinul Solomnicăi, Văsălie a condus-o acasă pe Diana. Solomnica se temea ca pe drumul de întoarcere acasă, Diana nu cumva să se întâlnescă cu Mitică, iar Mitică să-şi pună ameninţarea în practică. În aceea seară,după ce Gicu a trecut cu tractorul, Diana s-a dus să-şi citescă bileţelul. Spre înserat, la ordinul Solomnicăi, Văsălie a condus-o acasă pe Diana. Solomnica se temea ca pe drumul de întorcere acasă, Dsaina nu cumva să se întâlnescă cu Mitică, iar Mitică să-şi pună ameninţarea în practică. După ce Gicu a trecut cu tractorul, Diana s-a dus să-şi citescă bileţelul. [i]Spre înserat, la ordinul Solomnicăi, Văsălie a condus-o acasă pe Diana. Solomnica se temea ca pe drumul de întorcere acasă, Dsaina nu cumva să se întâlnescă cu Mitică, iar Mitică să-şi pună ameninţarea în practică. După ce Gicu a trecut cu tractorul, Diana s-a dus să-şi citescă bileţelul. Diană, mi s-a ridicat o negură de pe suflet. Am văzuit că lipsesc bileţelele mele. Sânt sigur că le-ai găsit şi citit. Dă-mi cumva un semn, ca să ştiu că tu ai găsit bileţelele. Te pup în gând cu mare dor, Gicu. Diana s-a gîndit să scrie şi ea un bileţel, dar se temea să nu-l găsească altcineva şi să afle de celelalte bileţele. A doua zi dimineţa, Saveta nu a mers la căpălit ci a plecat în sat la Solomnica. - Ticule, ce-i cu muierile estea? Tăt câte una să lasă de căpălit şî merg în sat. Li s-o suit binele la cap! Filon nu a spus nimic , numai a zâmbit pe sub mustaţi. Ştia el ce ştia, cu femeile nu-i bine să te pui! În aceea săptămână Mitică nu a mai apărut. Nici Gicu nu a mai trecut cu tractorul. Diana nu ştia ce să creadă. Duminică la biserică, Solomnica a tras-o pe Diana deoparte şi i-a spus: - Să fii pregătită pe miercuri seara, când bunică-ta se uită la film. - Şi ce-o să fie? - Când Gicu vine cu tractorul pleci cu el şi faci cum îţi spune el. Diana era nedumerită, întâi Solomnica îi spune ca nu cumva să fugă cu Gicu şi acum ea o îndemnă. Hotărât, în viaţa ei nimic nu merge cum trebuie. Joi dimineaţa, Florica deschde uşa camerei de la Diana şi vede patul nedesfăcut. \\\'\\\'Iar o dormit la mica, ia s-o strg să vină acasă\\\'\\\' Florica iese în curte şi o vede pe soacra ei trebălind pe la găini. - Mică, trimite-o pe Diana acasă. - Da di ce s-o trimit, nu-i la mine. - Nu o dormit la dumneata? - Nu! O bănuială a încolţit în mintea Floricăi, şi-a amintit că seara trecută destrul de târziu a auzit tractorul lui Gicu. A început să strige. - Sări Salomie, Diana o fugit cu Gicu! - Cum să fugă? Când au putut să se înţeleagă? Doară ştiu că ea nu o când să vorovesacă cu Gicu. - Hai că nu-i nici acasă, nici la mica, nici în patul ei nu o dormit. - Aşa-ţi trăbă Salomie, ai vrut s-o dai cu forţa după unul ce nu i drag, amu s-o dus ie după ăla ce-l iubeşe, a spus Filon. - Ticule, nu mă main amărî! Io pui cai la căruţă şî hai să merem după ie. În acea dimineaţă vacile au rămas nemulse, porci nemâncaţi, pui şi găinile închise, cu toţii s-au urcat degrabă în căruţă şi aun plecat în sat. Când au ajuns în sat la o răcruce numai ce spune Saveta: - Salomie! Opreşte căruţa, noi merem la Solomnica. - Nu veniţi cu noi? - Nu, tu ai încurcat-o, tu s-o descurci, că nu ai ascultat de nimeni. Şî apoi îi fata ta! - După ce Filon şi Saveta au coborât din căruţă, Salomie dă bice calului şi în curând îs la poarta casei Măricicăi. Măricica era în curte. Sare nervos Salomie din căruţă şi întră în curte strigând: - Măricică unde-s? Cheamă-i afară. - Pe cine să chem? - Pe ficiorul tău şi pe fata mea. - Pe Gicu îl chem da Diana nu-i la noi că n-ai vrut să ne-o dai de noră! Sau ai uitat? - Cum nu-i la voi? Doară o fugit aseară cu Gicu. - Ai văst tu că cu Gicu? Nu cumva cu Mitică? N-o mai puti să aştepte până la nuntă, doar să tăt lăuda Mitică cât de mult îl iubeşte Diana. Şi di ce n-ai vint aseară dacă ai ştiut că o fugit cu Gicu. - Hai nu mai fă pe prosta şi spunele să iasă afară. - Mă, înţelege că nu-i la noi. Gicu o vinit devreme acasă, după ce o lăsat tractorul, o stat cu noi pân\\\' ce s-o culcat. Între timp a ieşit şi Gicu afară iar la porată casea s-au adunat vecini să vadă ce ceartă-i aşa de dimineaţă. Printe vecini era şi Reta. - Mică, care-i baiul? Ce vrea tetea Salomie aşe de dimineaţă? - Zâve că Dian-ai la noi. - La noi? - Mă sulă-goală, unde-i Diana me\\\' Să nu spui că n-o fugit cu tine? - Te Salomie, Diana n-o pus pociorul în ograda asta, iar io am dormit sângur. - Vreu să văd. - Nu ar trebui să te las să intri în casă, dar ca să te linişteşti, hai intră. A intrat în casă Salomie urmat de florica şi ceilaţi din familie şi vre-o două vecine. Au controlat toate camerele, dar Diana nicăieri. A ieşit Salomie din casă urmat de ceilalţi, a verificat şura, poiata, găbănaşul, toate locurile unde s-ar fii putut ascunde Diana. - Asta nu rămâne aşa, Sânt sigur că Diana cu tine a plecat de acasă. - Şî ce ai să faci? Are 20 de ani şi poate face ce vre\\\'. Numa\\\' că-i ascultătoare şî nu vre\\\' să treacă peste vorba părinţilor. Salomie s-a urcat în căruţă şi a plecat spre casa Solomnicăi. Acasă la Solomnica cu toţii stăteau în bucătărie şi povestea. - \\\'Neaţa\\\' bună, a salutat Salomie. - Apăi după ce am aflat nu-i chiar bună, a răspuns Solomnica. Salomie a aruncat o privire urâtă Solomnicăi pe urmă şi-a privit părinţii pe chipul cărora nu se citea nelinişte. \\\'\\\'Ce-i asta? Ticu zâmbeşte, iar mica în loc să plângă, vorbeşte linuştită. Aicea ceva nu-i în regulă\\\'\\\' şi-a spus Salomie. Acelaşi lucru îl gândea şi Florica. Salomie s-a aşezat pe un scaun la masă iar Florica pe un scaun lângă sobă, aproape de uşa camerei unde dormea Anişcuţa. - Ai văst măi Salomie, ce ai păţit că nu ai ascultat de nimeni. Cât ţ-o spus ticu, dar tu nu şî nu. - Io-s bâtrân şî am crezut că aşa-i mai bine. - Şî îi bine? Tu şti că o vrut s-o trântescă în fân şî să-şi bată joc de ie? - Când? - În zîua când s-au întors amândoi la sapă de ie vine mai fugind, a spus Saveta. - N-am ştiut că mai bine îi dădem cu sapa în cap, aşa cum am vrut, a spus Filon. - Tu aşa ginere ai vrut pentru fata ta?, a continuat Solomnica. Şî bătrân pentru ea şî beţiv şî cu bitang şî şod ca dracul. - Acum am început să văd şî io că nu-i de treabă, da la-nceput mi-o plăcut de el. - Da, ţ-o plăcut? Oricare, numa\\\' Gicu nu. Da ce are Gicu? Că mulţi din sat l-ar vre\\\' de ginere. Florica cum stătea aproape de uşă, aude mişcare în camera cealaltă. Văsălie ştia că-i la lucru, iar Anişcuţa era în curte. Se ridică încet, întră în cameră şi o găseşte pe Diana ascunsă după uşă. Nu spune nimic, doar o îmbrăţişează, o sărută pe obraz şi se asează amândouă pe pat şi rămân într-o dulce îmbrăţişare de mamă şi fiică. Plâng amândouă în tăcere. În bucătărie discuţia continuă. - Na, amu nu ştiu ce-o să fie, io nu ştiu unde-i, Mitică nu ştiu dacă o mai ie, Gicu zâce că nu-i la el. - Şî tu încă te gândeşti la Mitică? Cu bitang în braţe şî tăt n-aş da-o după unul ca Mitică, a trigat furois Filon. M-ai bine i-am creşte bitangul, decât să-şi bată joc de ie unul ca Mitică. Din cameră au ieşit prinse de mână Diana cu Florica. Salomie s-a ridicat furios şi a ridicar mâna s-o lovescă pe Diana. Dar nu a avut timp. Filon l-a prins de mână. - Lasă mâna, Salomie, că ţ-o tai. După câte ai făcut-o să trecă, amu vrei să o şi loveşti. Numa\\\' tu eşti de vină de tăte. - Solomnică, di ce nu mi-ai spus că-i aici? - Da ce? M-ai întrebat? - Diană, di ce ai plecat de acasă, a întrebat Salomie. - Io cu voi nu mă mai întorc acasă. Nu mă mărit cu Mitică. Am vorbit cu Floriţa, mă duc la ie la oraş, că mi-o găsit un loc de servitoate la nişte profesori. Stau la ei cât stau, pe urmă îmi găsesc de lucru undeva. - Tu, fata me\\\' sevitoare. - Da, că şî la tine în casă îs tăt servitoare, dar neplătită. Era pentru prima dată că Diana îşi înfrunta tatăl. Simţea că toată familia era de parte ei. - Şî bani de bus şî de trai ai? - Am atâţia, că puţini bani pe care mi i-ai dat nu i-am cheltuit. Atunci Saveta scoate din buzunarul piptarului o mână de bani şi îi pune pe masă. - I-ai Diană, să ai cu ce să trăieşti, până o să ai bani tăi. - Mică ce faci, şî tu eşti de partea ei? a spus Salomie, roşu la faţă de furie şi cu ochii bulbucaţi. Vedea că toată familia e de parte Dianei, iar el e pe cale să-şi piardă fata. - Uite Diană, ia şi bani ăştia, a spus Solomnica şi a mai pus câteva sute lângă banii Savetei. - Tu nu te urci în bus, legată te duc acasă. - Vezi să nu te legăm noi şî să te ţinem aşa, până pleacă Diana. Salomie şi-a dat seama că pentru el bătălia e pirdută, chiar toţi din familie erau contra lui. S-a aşternut tăcerea, nimeni nu mai spunea nimic. - Şi acum ce putem face? Trebuie să găsim o rezolvare, ca Diana să nu plece în oraş. - Ori mă leşi să mă mărit cu Gicu, ori plec în oraş, altă rezolvare nu este!, a spus Diana hotărâtă. - Da el mai vre\\\' să se însoare cu tine şî ei te mai vor noră? - Apăi, tră\\\' să-i întrebăm, a spus Solomnica. - Apăi să-i întrebăm, a spus Salomie cu un glas stins, de om învins. - Anişcuţă, du-te rogute, până la Maricica să vănă până aici cu bărbatul ei, dar fără Gicu, a spus Solomnica. Anişcuţa a plecat şă nu peste mult timp s-a întors cu oărinţii lui Gicu, care erau acasă. În acea zi nimeni din cele două familii nu avea chef de lucru. [i]Spre înserat, la ordinul Solomnicăi, Văsălie a condus-o acasă pe Diana. Solomnica se temea ca pe drumul de întorcere acasă, Dsaina nu cumva să se întâlnescă cu Mitică, iar Mitică să-şi pună ameninţarea în practică. După ce Gicu a trecut cu tractorul, Diana s-a dus să-şi citescă bileţelul. Diană, mi s-a ridicat o negură de pe suflet. Am văzuit că lipsesc bileţelele mele. Sânt sigur că le-ai găsit şi citit. Dă-mi cumva un semn, ca să ştiu că tu ai găsit bileţelele. Te pup în gând cu mare dor, Gicu. Diana s-a gîndit să scrie şi ea un bileţel, dar se temea să nu-l găsească altcineva şi să afle de celelalte bileţele. A doua zi dimineţa, Saveta nu a mers la căpălit ci a plecat în sat la Solomnica. - Ticule, ce-i cu muierile estea? Tăt câte una să lasă de căpălit şî merg în sat. Li s-o suit binele la cap! Filon nu a spus nimic , numai a zâmbit pe sub mustaţi. Ştia el ce ştia, cu femeile nu-i bine să te pui! În aceea săptămână Mitică nu a mai apărut. Nici Gicu nu a mai trecut cu tractorul. Diana nu ştia ce să creadă. Duminică la biserică, Solomnica a tras-o pe Diana deoparte şi i-a spus: - Să fii pregătită pe miercuri seara, când bunică-ta se uită la film. - Şi ce-o să fie? - Când Gicu vine cu tractorul pleci cu el şi faci cum îţi spune el. Diana era nedumerită, întâi Solomnica îi spune ca nu cumva să fugă cu Gicu şi acum ea o îndemnă. Hotărât, în viaţa ei nimic nu merge cum trebuie. Joi dimineaţa, Florica deschde uşa camerei de la Diana şi vede patul nedesfăcut. \\\'\\\'Iar o dormit la mica, ia s-o strg să vină acasă\\\'\\\' Florica iese în curte şi o vede pe soacra ei trebălind pe la găini. - Mică, trimite-o pe Diana acasă. - Da di ce s-o trimit, nu-i la mine. - Nu o dormit la dumneata? - Nu! O bănuială a încolţit în mintea Floricăi, şi-a amintit că seara trecută destrul de târziu a auzit tractorul lui Gicu. A început să strige. - Sări Salomie, Diana o fugit cu Gicu! - Cum să fugă? Când au putut să se înţeleagă? Doară ştiu că ea nu o când să vorovesacă cu Gicu. - Hai că nu-i nici acasă, nici la mica, nici în patul ei nu o dormit. - Aşa-ţi trăbă Salomie, ai vrut s-o dai cu forţa după unul ce nu i drag, amu s-o dus ie după ăla ce-l iubeşe, a spus Filon. - Ticule, nu mă main amărî! Io pui cai la căruţă şî hai să merem după ie. În acea dimineaţă vacile au rămas nemulse, porci nemâncaţi, pui şi găinile închise, cu toţii s-au urcat degrabă în căruţă şi aun plecat în sat. Când au ajuns în sat la o răcruce numai ce spune Saveta: - Salomie! Opreşte căruţa, noi merem la Solomnica. - Nu veniţi cu noi? - Nu, tu ai încurcat-o, tu s-o descurci, că nu ai ascultat de nimeni. Şî apoi îi fata ta! - După ce Filon şi Saveta au coborât din căruţă, Salomie dă bice calului şi în curând îs la poarta casei Măricicăi. Măricica era în curte. Sare nervos Salomie din căruţă şi întră în curte strigând: - Măricică unde-s? Cheamă-i afară. - Pe cine să chem? - Pe ficiorul tău şi pe fata mea. - Pe Gicu îl chem da Diana nu-i la noi că n-ai vrut să ne-o dai de noră! Sau ai uitat? - Cum nu-i la voi? Doară o fugit aseară cu Gicu. - Ai văst tu că cu Gicu? Nu cumva cu Mitică? N-o mai puti să aştepte până la nuntă, doar să tăt lăuda Mitică cât de mult îl iubeşte Diana. Şi di ce n-ai vint aseară dacă ai ştiut că o fugit cu Gicu. - Hai nu mai fă pe prosta şi spunele să iasă afară. - Mă, înţelege că nu-i la noi. Gicu o vinit devreme acasă, după ce o lăsat tractorul, o stat cu noi pân\\\' ce s-o culcat. Între timp a ieşit şi Gicu afară iar la porată casea s-au adunat vecini să vadă ce ceartă-i aşa de dimineaţă. Printe vecini era şi Reta. - Mică, care-i baiul? Ce vrea tetea Salomie aşe de dimineaţă? - Zâve că Dian-ai la noi. - La noi? - Mă sulă-goală, unde-i Diana me\\\' Să nu spui că n-o fugit cu tine? - Te Salomie, Diana n-o pus pociorul în ograda asta, iar io am dormit sângur. - Vreu să văd. - Nu ar trebui să te las să intri în casă, dar ca să te linişteşti, hai intră. A intrat în casă Salomie urmat de florica şi ceilaţi din familie şi vre-o două vecine. Au controlat toate camerele, dar Diana nicăieri. A ieşit Salomie din casă urmat de ceilalţi, a verificat şura, poiata, găbănaşul, toate locurile unde s-ar fii putut ascunde Diana. - Asta nu rămâne aşa, Sânt sigur că Diana cu tine a plecat de acasă. - Şî ce ai să faci? Are 20 de ani şi poate face ce vre\\\'. Numa\\\' că-i ascultătoare şî nu vre\\\' să treacă peste vorba părinţilor. Salomie s-a urcat în căruţă şi a plecat spre casa Solomnicăi. Acasă la Solomnica cu toţii stăteau în bucătărie şi povestea. - \\\'Neaţa\\\' bună, a salutat Salomie. - Apăi după ce am aflat nu-i chiar bună, a răspuns Solomnica. Salomie a aruncat o privire urâtă Solomnicăi pe urmă şi-a privit părinţii pe chipul cărora nu se citea nelinişte. \\\'\\\'Ce-i asta? Ticu zâmbeşte, iar mica în loc să plângă, vorbeşte linuştită. Aicea ceva nu-i în regulă\\\'\\\' şi-a spus Salomie. Acelaşi lucru îl gândea şi Florica. Salomie s-a aşezat pe un scaun la masă iar Florica pe un scaun lângă sobă, aproape de uşa camerei unde dormea Anişcuţa. - Ai văst măi Salomie, ce ai păţit că nu ai ascultat de nimeni. Cât ţ-o spus ticu, dar tu nu şî nu. - Io-s bâtrân şî am crezut că aşa-i mai bine. - Şî îi bine? Tu şti că o vrut s-o trântescă în fân şî să-şi bată joc de ie? - Când? - În zîua când s-au întors amândoi la sapă de ie vine mai fugind, a spus Saveta. - N-am ştiut că mai bine îi dădem cu sapa în cap, aşa cum am vrut, a spus Filon. - Tu aşa ginere ai vrut pentru fata ta?, a continuat Solomnica. Şî bătrân pentru ea şî beţiv şî cu bitang şî şod ca dracul. - Acum am început să văd şî io că nu-i de treabă, da la-nceput mi-o plăcut de el. - Da, ţ-o plăcut? Oricare, numa\\\' Gicu nu. Da ce are Gicu? Că mulţi din sat l-ar vre\\\' de ginere. Florica cum stătea aproape de uşă, aude mişcare în camera cealaltă. Văsălie ştia că-i la lucru, iar Anişcuţa era în curte. Se ridică încet, întră în cameră şi o găseşte pe Diana ascunsă după uşă. Nu spune nimic, doar o îmbrăţişează, o sărută pe obraz şi se asează amândouă pe pat şi rămân într-o dulce îmbrăţişare de mamă şi fiică. Plâng amândouă în tăcere. În bucătărie discuţia continuă. - Na, amu nu ştiu ce-o să fie, io nu ştiu unde-i, Mitică nu ştiu dacă o mai ie, Gicu zâce că nu-i la el. - Şî tu încă te gândeşti la Mitică? Cu bitang în braţe şî tăt n-aş da-o după unul ca Mitică, a trigat furois Filon. M-ai bine i-am creşte bitangul, decât să-şi bată joc de ie unul ca Mitică. Din cameră au ieşit prinse de mână Diana cu Florica. Salomie s-a ridicat furios şi a ridicar mâna s-o lovescă pe Diana. Dar nu a avut timp. Filon l-a prins de mână. - Lasă mâna, Salomie, că ţ-o tai. După câte ai făcut-o să trecă, amu vrei să o şi loveşti. Numa\\\' tu eşti de vină de tăte. - Solomnică, di ce nu mi-ai spus că-i aici? - Da ce? M-ai întrebat? - Diană, di ce ai plecat de acasă, a întrebat Salomie. - Io cu voi nu mă mai întorc acasă. Nu mă mărit cu Mitică. Am vorbit cu Floriţa, mă duc la ie la oraş, că mi-o găsit un loc de servitoate la nişte profesori. Stau la ei cât stau, pe urmă îmi găsesc de lucru undeva. - Tu, fata me\\\' sevitoare. - Da, că şî la tine în casă îs tăt servitoare, dar neplătită. Era pentru prima dată că Diana îşi înfrunta tatăl. Simţea că toată familia era de parte ei. - Şî bani de bus şî de trai ai? - Am atâţia, că puţini bani pe care mi i-ai dat nu i-am cheltuit. Atunci Saveta scoate din buzunarul piptarului o mână de bani şi îi pune pe masă. - I-ai Diană, să ai cu ce să trăieşti, până o să ai bani tăi. - Mică ce faci, şî tu eşti de partea ei? a spus Salomie, roşu la faţă de furie şi cu ochii bulbucaţi. Vedea că toată familia e de parte Dianei, iar el e pe cale să-şi piardă fata. - Uite Diană, ia şi bani ăştia, a spus Solomnica şi a mai pus câteva sute lângă banii Savetei. - Tu nu te urci în bus, legată te duc acasă. - Vezi să nu te legăm noi şî să te ţinem aşa, până pleacă Diana. Salomie şi-a dat seama că pentru el bătălia e pirdută, chiar toţi din familie erau contra lui. S-a aşternut tăcerea, nimeni nu mai spunea nimic. - Şi acum ce putem face? Trebuie să găsim o rezolvare, ca Diana să nu plece în oraş. - Ori mă leşi să mă mărit cu Gicu, ori plec în oraş, altă rezolvare nu este!, a spus Diana hotărâtă. - Da el mai vre\\\' să se însoare cu tine şî ei te mai vor noră? - Apăi, tră\\\' să-i întrebăm, a spus Solomnica. - Apăi să-i întrebăm, a spus Salomie cu un glas stins, de om învins. - Anişcuţă, du-te rogute, până la Maricica să vănă până aici cu bărbatul ei, dar fără Gicu, a spus Solomnica. Anişcuţa a plecat şă nu peste mult timp s-a întors cu oărinţii lui Gicu, care erau acasă. În acea zi nimeni din cele două familii nu avea chef de lucru. [i]Spre înserat, la ordinul Solomnicăi, Văsălie a condus-o acasă pe Diana. Solomnica se temea ca pe drumul de întorcere acasă, Dsaina nu cumva să se întâlnescă cu Mitică, iar Mitică să-şi pună ameninţarea în practică. După ce Gicu a trecut cu tractorul, Diana s-a dus să-şi citescă bileţelul. Diană, mi s-a ridicat o negură de pe suflet. Am văzuit că lipsesc bileţelele mele. Sânt sigur că le-ai găsit şi citit. Dă-mi cumva un semn, ca să ştiu că tu ai găsit bileţelele. Te pup în gând cu mare dor, Gicu. Diana s-a gîndit să scrie şi ea un bileţel, dar se temea să nu-l găsească altcineva şi să afle de celelalte bileţele. A doua zi dimineţa, Saveta nu a mers la căpălit ci a plecat în sat la Solomnica. - Ticule, ce-i cu muierile estea? Tăt câte una să lasă de căpălit şî merg în sat. Li s-o suit binele la cap! Filon nu a spus nimic , numai a zâmbit pe sub mustaţi. Ştia el ce ştia, cu femeile nu-i bine să te pui! În aceea săptămână Mitică nu a mai apărut. Nici Gicu nu a mai trecut cu tractorul. Diana nu ştia ce să creadă. Duminică la biserică, Solomnica a tras-o pe Diana deoparte şi i-a spus: - Să fii pregătită pe miercuri seara, când bunică-ta se uită la film. - Şi ce-o să fie? - Când Gicu vine cu tractorul pleci cu el şi faci cum îţi spune el. Diana era nedumerită, întâi Solomnica îi spune ca nu cumva să fugă cu Gicu şi acum ea o îndemnă. Hotărât, în viaţa ei nimic nu merge cum trebuie. Joi dimineaţa, Florica deschde uşa camerei de la Diana şi vede patul nedesfăcut. \\\'\\\'Iar o dormit la mica, ia s-o strig să vină acasă\\\'\\\' Florica iese în curte şi o vede pe soacra ei trebăluind pe la găini. - Mică, trimite-o pe Diana acasă. - Da di ce s-o trimit, nu-i la mine. - Nu o dormit la dumneata? - Nu! O bănuială a încolţit în mintea Floricăi, şi-a amintit că seara trecută destrul de târziu a auzit tractorul lui Gicu. A început să strige. - Sări Salomie, Diana o fugit cu Gicu! - Cum să fugă? Când au putut să se înţeleagă? Doară ştiu că ea nu o avut când să vorovescă cu Gicu. - Hai că nu-i nici acasă, nici la mica, nici în patul ei nu o dormit. - Aşa-ţi trăbă Salomie, ai vrut s-o dai cu forţa după unul ce nu i drag, amu s-o dus ie după ăla ce-l iubeşe, a spus Filon. - Ticule, nu mă main amărî! Io pun calul la căruţă şî hai să merem după ie. În acea dimineaţă vacile au rămas nemulse, porci nemâncaţi, pui şi găinile închise, cu toţii s-au urcat degrabă în căruţă şi au plecat în sat. Când au ajuns în sat la o răcruce, numai ce spune Saveta: - Salomie! Opreşte căruţa, noi merem la Solomnica. - Nu veniţi cu noi? - Nu, tu ai încurcat-o, tu s-o descurci, că nu ai ascultat de nimeni. Şî apoi îi fata ta! După ce Filon şi Saveta au coborât din căruţă, Salomie dă bice calului şi în curând îs la poarta casei Măricicăi. Măricica era în curte. Sare nervos Salomie din căruţă şi întră în curte strigând: - Măricică unde-s? Cheamă-i afară. - Pe cine să chem? - Pe ficiorul tău şi pe fata mea. - Pe Gicu îl chem, da Diana nu-i la noi, că n-ai vrut să ne-o dai de noră! Sau ai uitat? - Cum nu-i la voi? Doară o fugit aseară cu Gicu. - Ai văst\\\' tu că cu Gicu? Nu cumva cu Mitică? N-o mai putut să aştepte până la nuntă, doar s-o tăt lăudat Mitică cât de mult îl iubeşte Diana. Şi di ce n-ai vint aseară dacă ai ştiut că o fugit cu Gicu? - Hai nu mai fă pe prosta şi spune-le să iasă afară. - Mă, înţelege că nu-i la noi. Gicu o vinit devreme acasă, după ce o lăsat tractorul, o stat cu noi pân\\\' ce s-o culcat. Între timp a ieşit şi Gicu afară iar la poarta casei s-au adunat vecini ca să vadă ce ceartă-i aşa de dimineaţă. Printe vecini era şi Reta. - Mică, care-i baiul? Ce vrea tetea Salomie aşe de dimineaţă? - Zâce că Diana-i la noi. - La noi? - Mă sulă-goală, unde-i Diana me\\\' Să nu spui că n-o fugit cu tine? - Tete Salomie, Diana n-o pus piciorul în ograda asta, iar io am dormit sângur. - Vreu să văd. - N-ar trebui să te las să intri în casă, dar ca să te linişteşti, hai intră. A intrat în casă Salomie urmat de Florica şi ceilalţi din familie şi vre-o două vecine. Au controlat toate camerele, dar Diana nicăieri. A ieşit Salomie din casă urmat de ceilalţi, a verificat şura, poiata, găbănaşul, toate locurile unde s-ar fii putut ascunde Diana. - Asta nu rămâne aşa, Sânt sigur că Diana cu tine a plecat de acasă. - Şî ce ai să faci? Are 20 de ani şi poate face ce vre\\\'. Numa\\\' că-i ascultătoare şî nu vre\\\' să treacă peste vorba părinţilor. Salomie s-a urcat în căruţă şi a plecat spre casa Solomnicăi. Acasă la Solomnica cu toţii stăteau în bucătărie şi povesteau. - \\\'Neaţa\\\' bună, a salutat Salomie. - Apăi după ce am aflat nu-i chiar bună, a răspuns Solomnica. Salomie a aruncat o privire urâtă Solomnicăi pe urmă şi-a privit părinţii pe chipul cărora nu se citea neliniştea. \\\'\\\'Ce-i asta? Ticu zâmbeşte, iar mica în loc să plângă, vorbeşte liniştită. Aicea ceva nu-i în regulă\\\'\\\' şi-a spus Salomie. Acelaşi lucru îl gândea şi Florica. Salomie s-a aşezat pe un scaun la masă iar Florica pe un scaun lângă sobă, aproape de uşa camerei unde dormea Anişcuţa. - Ai văst măi Salomie, ce ai păţit că nu ai ascultat de nimeni. Cât ţ-o spus ticu, dar tu nu şî nu. - Io-s tatăl ei şî am crezut că aşa-i mai bine. - Şî îi bine? Tu şti că o vrut s-o trântescă în fân şî să-şi bată joc de ie? - Când? - În zîua când s-au întors amândoi la sapă de ie vinea mai fugind, a spus Saveta. - N-am ştiut, că atunci mai bine îi dădem cu sapa în cap, aşa cum am vrut, a spus Filon. - Tu aşa ginere ai vrut pentru fata ta?, a continuat Solomnica. Şî bătrân pentru ea şî beţiv şî cu bitang şî şod ca dracul. - Acum am început să văd şî io că nu-i de treabă, da la-nceput mi-o plăcut de el. - Da, ţ-o plăcut? Oricare, numa\\\' Gicu nu. Da ce are Gicu? Că mulţi din sat l-ar vre\\\' de ginere. Florica cum stătea aproape de uşă, aude mişcare în camera cealaltă. Văsălie ştia că-i la lucru, iar Anişcuţa era în curte. Se ridică încet, întră în cameră şi o găseşte pe Diana ascunsă după uşă. Nu spune nimic, doar o îmbrăţişează, o sărută pe obraz şi se asează amândouă pe pat şi rămân într-o dulce îmbrăţişare de mamă şi fiică. Plâng amândouă în tăcere. În bucătărie discuţia continuă. - Na, amu nu ştiu ce-o să fie, io nu ştiu unde-i, Mitică nu ştiu dacă o mai ie, Gicu zâce că nu-i la el. - Şî tu încă te gândeşti la Mitică? Cu bitang în braţe şî tăt n-aş da-o după unul ca Mitică, a trigat furois Filon. M-ai bine i-am creşte bitangul, decât să-şi bată joc de ie unul ca Mitică. Din cameră au ieşit prinse de mână Diana cu Florica. Salomie s-a ridicat furios şi a ridicar mâna s-o lovescă pe Diana. Dar nu a avut timp. Filon l-a prins de mână. - Lasă mâna, Salomie, că ţ-o tai. Prin câte ai făcut-o să treacă, amu vrei să o şi loveşti. Numa\\\' tu eşti de vină de tăte. - Solomnică, di ce nu mi-ai spus că-i aici? - Da ce? M-ai întrebat? - Diană, di ce ai plecat de acasă, a întrebat Salomie. - Io cu voi nu mă mai întorc acasă. Nu mă mărit cu Mitică. Am vorbit cu Floriţa, mă duc la ie la oraş, că mi-o găsit un loc de servitoate la nişte profesori. Stau la ei cât stau, pe urmă îmi găsesc de lucru undeva. - Tu, fata me\\\' sevitoare? - Da, că şî la tine în casă îs tăt servitoare, dar neplătită. Era pentru prima dată că Diana îşi înfrunta tatăl. Simţea că toată familia era de parte ei. - Şî bani de bus şî de trai, ai? - Am atâţia, că puţini bani pe care mi i-ai dat nu i-am cheltuit. Atunci Saveta scoate din buzunarul piptarului o mână de bani şi îi pune pe masă. - I-ai Diană, să ai cu ce să trăieşti, până o să ai bani tăi. - Mică ce faci, şî tu eşti de partea ei? a spus Salomie, roşu la faţă de furie şi cu ochii bulbucaţi. Vedea că toată familia e de parte Dianei, iar el e pe cale să-şi piardă fata. - Uite Diană, ia şi bani ăştia, a spus Solomnica şi a mai pus câteva sute lângă banii Savetei. - Tu nu te urci în bus, legată te duc acasă! - Vezi să nu te legăm noi şî să te ţinem aşa, până pleacă Diana, a spus Filon. Salomie şi-a dat seama că pentru el bătălia e piredută, chiar toţi din familie erau contra lui. S-a aşternut tăcerea, nimeni nu mai spunea nimic. - Şi acum ce putem face? Trebuie să găsim o rezolvare, ca Diana să nu plece în oraş, a spus Salomie într-un târziu. - Ori mă leşi să mă mărit cu Gicu, ori plec în oraş, altă rezolvare nu este!, a spus Diana hotărâtă. - Da el mai vre\\\' să se însoare cu tine şî ei te mai vor noră? - Apăi, tră\\\' să-i întrebăm, a spus Solomnica. - Apăi să-i întrebăm, a spus Salomie cu un glas stins, de om învins. - Anişcuţă, du-te rogu-te, până la Maricica acasă şi spune-le să vină până aici cu bărbatul ei, dar fără Gicu, a spus Solomnica. Anişcuţa a plecat şă nu peste mult timp s-a întors cu părinţii lui Gicu, care erau acasă. În aceea zi nimeni din cele două familii nu avea chef de lucru. - Na bine aţi vint, intaţi şî aşezaţi-vă, i-a întâmpinat Solomnica. - Întrăm şi ne aşezăm, dar nu mai vrem sfadă, ca data trecută sau ca az\\\' dimineaţă, a spus Ion. - Da, că az\\\' nimeni nu căpăleşte, numa\\\' trec pe la poarta noastră, da-de, da-de, or vide-o pe Diana. Parcă s-o gătat tăt lucrul din sat. Da văd că Diana-i aicea. Di ce aţi cătat-o la noi, a întrebat Măricica. - Uite ce-i Măricică, a spus Solomnica. Asară, Gicu o adus-o pe Diana la noi. O spus că el nu vrea să-şi bată joc de Diana, vre\\\' s-o ducă la voi acasă, mireasă. Şî dacă nu să poate nici cum, atunci pleacă amândoi la oraş, unde să cunună şi-şi fac acolo un rost ca mulţi alţi tineri. Acum depinde numai de voi şî de fratele meu ce va fii. După plecarea lui Salomie, Gicu i-a povestit Maricicăi totul, aşa că Maricica ştia depre ce e vorba. - Acelaşi lucru ne-a spus Gicu şi nouă, noi sântem de acord cu el, iar dacă în sat nu vor putea trăi amîndoi, atunci noi îl lăsăm să plece. - Da di ce să plece, a spus Salomie, decât să plece din sat mai bine v-o dăm de noră, facem nuntă şi se mută la noi. - Nici gând, a spus Măricica, ficiorul meu nu mere slugă la tine, ori la noi, ori în oraş. Salomie a început din nou să se înfurie. - Iar începi, a strigat la Măricica. - Ho, ho, ho , Salomie, a spus Solomnica. Aici nu eşti pe hotar, aici eşti în casă la mine. Dacă nu-ţi place pleci acasă, Diana i-a banii şî cu următorul bus pleacă la oraş. - Nu, a spus Salomie, mai bine să ne înţelegem. Da lasă-mă măcar să fac nunta acasă la mine în cort. - Hai să lăsă-m şî de la noi, a spus Ion. Da fără zestre multă. Casa noastră îi plină de tăte. La anul s-or apuca să-şi facă casă pe jumătate din ogradă, şî când ş-or găta casa, atunci puteţi să le da-ţi ce vreţi. - Na bine, om mai vorbi, a spus Florica, da haine de pat tăt îi dau. Cum să doarmă în hainele tale? - Salomie, amu facem cum zâc io , a spus Solomnica. Diana rămîne la noi până ce voroveşti cu Mitică şî-i spui că s-o stricat tot şî să-şi ieie gândul de la Diana. Pe seară şi în serile următoare vine Gicu la noi şi stă în poveşti la poartă cu Diana, aşa ca să vadă tăt satul că-s împreună. Voi toţi patru părinţi, într-o seară mergeţi la preot acasă şi-i cereţi să anunţe logodna în biserică, stabiliţi data nunţii şi când să se facă strigările. - Na tu lele, le spui mai ceva ca un advocat, a spus Salomie cu gândul s-o înţepe pe Solomnica pentru toată umilirea lui. Cu toţii au început să râdă, Salomie a zâmbit şi el. Tare lungă a fost acea zi, atât pentru Gicu cât şi pentru Diana. Dar totuşi seara a venit şi Gicu a fluierat la poarta Solomnicăi. Diana a ieşit la poartă, Gicu a sărutat-o pe obraji şi s-au aşezat pe banca de la poartă. Nu şi-au vorbit prea mult. Cuvintele nu se legau, mai mult gândurile. Stăteau pe bancă, ţinându-se de mână şi amândoi simţeau o fericire pe care nici unul încă nu a cunoscut-o. S-a făcut destul de târziu, luna deja era pe cer, stelele toate au răsărit iar ei îşi doreau să nu se mai despartă. - Mi-e frig, a spus Diana. - Du-te în casă şi eu trebuie să plec. Dimineaţă trebuie să mă duc la lucru. S-au ridicat de pe bancă, Gicu i-a cuprins umeri şi a sărutat-o uşor pe buze. Diana a simţit un fior necunoscut care-i străbate trupul. Gicu a simţit că sărută prospeţimea primăveri sub forma unui buchet de brânduşe. Un buchet de brânduşe, primul buchet de flori ce l-a dăruit mamei lui. Gicu s-a pierdut în noapte sub privirile Dianei, dar era fericit, foarte fericit. Pe drumul spre casă îşi închipuia că-i vorbeşte mamei lui. \\\'\\\'Mică, îţi aminteşti când ţi-am adus buchetul de brânduşe. Acum îţi aduc o singură brânduşă, dar vreau ca s-o iubeşti şi s-o preţuieşti, aşa cum ai preţuit acel buchet de brănduşe\\\'\\\' Într-o primăvară, Gicu era pe clasa a treia, stătea la poartă cu încă cinci copii din vecini. Măriuca le spunea o poveste, spusă de bunica ei. - Bunica spune că în pădurea dintre dealuri creşte un câmp întreg de brânduşe, dar nimeni nu le poate culege, că-s păzite de un balaur. Dacă cineva rupe brânduşe, atunci vine balaurul îl ia şi-l duce departe pe cel ce rupe brânduşe, de nu se mai întorce acasă niciodată. - Nu de poate, a spus Costică. Mie nu mi-e frică de balaur, eu mă duc să fur brânduşe. - Dacă-mi aduci brânduşe, mă mărit cu tine, pentru că ştiu că eşti curajos. Cei cinci băieţi din grup, Gicu, Costică, Tică, Chimu şi Sandu, s-au hotărât ca a doua zi când ies de la şcoală să mergă la furat de brânduşe. Am venit acasă, şi-au aruncat ghizdanele în târnaţul casei şi au şters-o repede ca să nu-i vadă părinţii. Degeaba au întrebat-o pe Măriuca unde-s băieţii, că ea, ca o adevărată Ileană Cosânzenă nu i-a trădat. Băieţii au ajun la pădure şi întradevăr la marginea pădurii şi printre copaci era un adevărat covor de brânduşe mov-albătrii. Băieţii au intrat în pădure să culeagă brânduşe, numai Sandu culegea de la marginea pădurii. Deodată cerul s-a întunecat. - Vine balaurul, a strigat Sandu. Băieţii au ieşit din pădure . Pe cer, dinspre soare-apune au văzut un nor negru. - Să fugim, a strigat Costică. - Să fugim, a răspuns Tică, şi au luat-o la sănătoasa. Şi ceilalţi trei băieţi au luat-o la fugă. Sandu, care era mai mic între ei şi mai grăsuţ, a rămas în urmă şi a început să plângă. - Nu pot fugi ca voi, mă prinde şi mă mâncă balaurul. Gicu s-a oprit şi l-a luat de mână. -Ţine-mă de mână, amândoi sântem mai grei şi nu ne poate ridica. Chimu s-a oprit şi el, l-a luat pe Sandu de cealată mână. Toţi trei fugeau mai încet şi au rămas cu mult îm urmă. - Balaurul îi tăt mai aproape, eu mă opresc să mă lupt cu el, a spus Chimu şi a scos un briceag din buzunar. A început să fandeze şi să lovescă cu briceagul într-un inamic imaginar. Norul parcă s-au oprit din înaitare. - Vedeţi, i frică de mine, haideţi să fugim. S-au luat de mână şi nu s-au oprit până la casa lui Sandu şi au aşteptat ca Sandu să intre în curte. Pe urmă s-au dus fiecare la casa lui. Gicu a intrat în casă îmbujorat şi cu buchetul de brănduşe în mână. - Unde ai fost diavole, l-a întrebat Măricica supărată. - Am fost să fur de la balaur brânduşe. - De la balaur? -Da mică şî ne-am luptat cu el. -V-aţi luptat? Chiar am văzut mai-nainte ce victorioşi fugeau Costică şi Tică. - Mică, Sile o scos briceagul şi uita aşa se lupta cu balaurul. Gicu ţopăia prin casă cu buchetul de brânduşe într-o mână şi cu cealată fanda cu un briceag imaginar contra unui duşman tot imaginar. Maricica a uitat de supărare şi a pufnit-o râsul. Gicu s-a oprit din ţopăit şi două mărgele sărate i-au apărut în ochi. - Nu râd, te cred. Ştiu că eşti curajos, l-a luat în braţe si i-a sărutat ochii din care au răsărit mărgelele sărate. -Costică o zâs că fură brănduşe pentru Măriuca, da io pentru tine le-am furat. Acum a fost rândul Maricicăi să-şi stergă două lacrimi. Ştia că fiul ei va fii un om de ispravă, pe care se va putea bizui atât ea cât şi alţii. A luat buchetul de brânduşe, l-a pus într-un pahar cu apă, iar când brânduşele s-au ofilit, le-a pus pe un ziar la uscat, pe urmă într-o cutie goală de ciocolată şi le păstrază şi acum. Le păstrează ca pe un senm a iubiri fiului ei pentru ea. Tot rememorând întâmplarea, Gicu a ajuns acasă. A întrat în casă fericit. - Mică, acum îţi aduc o singură brânduşă. Poţi oare s-o iubeşti şi s-o preţuieşti cum ai iubit şi preţuit acel buchet de brânduşe pe care-l păstrezi şi astăzi? Maricica nu a răspuns nimic, dar pe chipul ei se citea bucuria că-şi ştia fiul fericit. În aceeaşi zi, Reta a trimis vorbă lui Mitică ca o doua zi să vină urgent la ea. Mitică a venit dis de dimineaţă să vadă despre ce e vorba. Reta i-a povestit tot ce ştia şi că se vorbea în sat că Salomie îşi dă fata după feciorul l Măricicăi . Mitică s-a înfuria, a ieşit val vârtej din casa Retei si a pornit-o spre casa lui Salomie, a ajuns a lăsat bicicleta şi a întrat în casă. Cu toţii erau la masă, parcă-l aşteptau. - Bună dimineţa, a salutat şi fără să fie invitat s-a aşezat pe un scaun, ca unul de a casei. - Da unde-i Diana, n-o văd, a continuat el, văzând că nu-i răspunde nimeni la salut. - Îi la Solomnica în sat, a răspuns Saveta. - Nu cumva o fugit de acasă? - De cin\\\' să fugă? - Cum am vinit prin sat, aşa se voroveşte. - Cine voroveşte? Mătuşî-ta? - Şî ie. Spune că amu vreţi s-o măritaţi cu Gicu. - Asta-i adevărat, a răspuns Filon. Salomie tăcea încruntat. Mitică se aştepta ca Salomie să fie aliatul lui, dar de data asta Salomie nu spunea nimic. - Cum, acum îi purcică şî o da-ţi la ăla care dă mai mult pe ie? - O dăm cui vrem. Măcar Gicu are ce să-i dea, pe când tu nu ai nimic. - Gicu o iubeşte şi o respectă, pe când tu ai vrut s-o siluieşti, a spus Saveta. - Nu am vrut s-o siluiesn, ea a vrut să fie a mea. Ce ştiţi voi? - Mitică taci, a tunat Salomie. Nu-mi fă iar fata mincinoasă. - Dacă minte! - Fata me\\\' nu minte, mai bine pleacă cât ţi bine. - După ce v-am fost slugă mai bin\\\' de o lună, acum îmi da-ţi cu piciorul în c..? - Salomie! Io ţ-am spus să nu-l leşi să lucre la tine, dar nu m-ai ascultat, a spus Filon. Acum plăteşte-l, dă-i acolo 500 de lei, îi salariul pe o lună a unui muncitor de la oraş. Oricum nu o fost zilnic aici şi nu o lucrat 8 ore. Salomie a scos banii, a numărat 500 de lei şi i-a pus pe masă. Mitică nu se aştepta să primescă bani, dar i-a luat repede, nu care cumva să se răzgândească Salomie. - Şi amu ce mai stai? Pleacă şî să nu mai auzim de tine, a spus Filon. Mitică a ieşit pe uşî înjurându-i pe toţi , fără alegere , de mamă şi de alte cele şi probabil a înjurat până acasă la el. Până mai-ieri se simţea viitorul stăpân a averii de sub pădure, iar acum pleca de acolo cu 500 de lei. Ca o slugă. Diana şi familia ei nu a mai auzit niciodată de el. În octombrie, după culesul porumbului, au făcut o nuntă ca în poveşti.A fost o nuntă cum şi-a dorit-o Salomie, în cort, pe grădina lui, cu doi viţei ţi doi porci tăiaţi, cu supă şi fritiră gătită din o sută de găini, şi cu toate cele din belşug. Ce să vă mai spun? Numai Florica nu se sinţea bine, tot avea greţuri şi voma. Într-o zi în vară, când erau singuri acasă şi Florica s-a dezbrăcat în sură ca să se spele, Salomie a văzut-o şi a trântit-o în fân. Probabil atunci s-a întâmplat minunea. Florica avea abia 37 de ani, vârstă la care femeile încă mai fac copii Nici Salomie nu era prea bătrân, la ce-i 39 de ani, era un bărbat în toată firea. Aşa se face că Diana avea un frăţior mai mare cu un an decât copilul ei. Pe frăţiorul cel mic al Dianei l-au numit Filon. Păi cum altfel? El e leit bunicul lui şi e moştenitorul averii de sub pădure.

Vizualizări: 76

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor