VĂICĂREALA LA ROMÂNI

Văicăreala este primul semn clar al neputinţei umane.
Unii ar spune că este şi primul semn clar al puturoşeniei cronice...
Alţii, cu mai multă experienţă decât mine ar spune că văicăreala este pur şi simplu semnul prostiei.
Nu, nu sunt de acord cu nici una dintre aceste afirmaţii.
Văicăreala noastră cea de toate zilele este un mod de viaţă special, un fel de a fi al nostru, al românilor, o filosofie aparte ruptă dintr-un studiu milenar al unor întâmplări tragice! Sună frumos, nu?
Când spui că văicăreala noastră este un produs filosofic intri deja într-o altă lume...începi să placi celor care fac din văicăreală un mod zilnic de trai. Eşti, dacă mi se permite, un tip al dialogului, al înţelegerii maxime a unor nevoi imediate reclamate astfel, adică prin văicăreală, de compatrioţii tăi.
Acuma depinde şi ce vrei să faci cu această văicăreală.
Personal cred că văicăreala noastră ne caracterizează ca oameni, ne aşează acolo unde ne este locul printre celelalte naţiuni ale lumii şi ne dă mărimea sau, Doamne fereşte, micimea morală şi nu numai printre cei care trăim pe această Planetă.
Văicăreala noastră este ceva pozitiv şi demn de luat în seamă, este felul nostru măreţ de a ne proteja de alţii, şmecheria noastră dâmboviţeană de a ne ascunde uneori prostia(dacă cineva chiar crede că un popor ca al nostru ar avea şi o astfel de componentă morală în admirabila sa construcţie umană), de cele mai multe ori nepriceperea cronică în care ne aflăm când suntem puşi în faţa unor opţiuni de viaţă şi poate chiar de moarte, lipsa unei demnită-i elementare prin care să intrăm imediat în focul luptei ce ţi se propune...şi tot aşa, am putea da noi, ca nişte neştiutori ai fenomenului, dar patrioţi sadea, tot felul de explicaţii.
Văicăreala noastră cea de toate zilele, domnii mei este, şi jur că aici chiar mă pricep, un fel de Tatăl Nostru, la început de zi şi din această cauză, noi nu ne apucăm de lucru fără să ne văităm mai întâi de greutatea acelui lucru şi nici nu facem vreo altă muncă până nu ne facem văicăreala potrivită pentru munca respectivă.
La noi, văicăreala îşi are chiar demnitatea ei, este ascultată şi promovată prin forumurile politice, chiar ştiinţifice uneori, astfel că, dacă eşti de bună-credinţă, şi eu sunt de cea mai bună-credinţă(nu ştiu dacă se poate spune o aşa exagerare, dar spun exat ce simt), trebuie să aşezi văicăreala cu toate componentele ei majore(minciuna,dezinteresul,lenea cronică etc...) acolo unde îi este locul, adică în prim-planul existenţei noastre de zi cu zi, în avangarda oricărei acţiuni demne de interes public ori personal...
Ne-am născut cu văicăreala pe buze şi murim cu ea pe buze.
Sub acest aspect, ca naţiune, suntem unicat.
Noi nu trecem la ceva serios fără văicăreală şi nu începem ceva serios până nu ne văicărim, cel puţin, preţ de spus o Rugăciune!
Numai şi numai după ce ne-am terminat văicăreala ne apucăm timid de treabă, începem cât de cât o acţiune, devenim încet-încet oameni serioşi...
N-aş vrea să se creadă că am fi neserioşi! Ferească Dumnezeu de o aşa blasfemie...
Noi sunte cel mai vrednic şi mai muncitor şi mai frumos şi mai eficient şi mai patriot Neam din Lume! După fiecare văicăreală(din păcate, în ultimul timp, văicăreala la români ţine cam patru ani, adică un ciclu electoral cu posibilitatea mărită să se prelungească şi în următorul ciclu electoral, dar asta nu mai contează...), ne apucăm serios de muncă! Şi muncim aşa cum nu muncesc nemţii, englezii, americanii( de ruşi nu scot o vorbă pentru că de la ei ni se trag unele componente ale văicărelii), şi facem într-o perioadă determinată ceea ce aceste popoare numite de mine mai sus nu fac nici într-o sută de ani!
Aşa ni se pare nouă.
Iar aici, la felul în care ni se pare nouă, vă cer îngăduinţa să-mi daţi dreptate, pentru că mă pricep! De pildă, nemţilor li se pare ( vedeţi că au şi ei păreri?),că ar fi ajuns din nou(după drama distrugerii din al doilea război mondial) să conducă economiceşte în bătrîna şi uituca noastră Europă...
Fals, noi conducem economiceşte Europa pentru că aşa mi se pare mie...
Dau câteva exemple total nevinovate şi fără nici-o urmă de xenofobie ori cine ştie ce altă răutate în suflet.
Imediat după Revoluţie, ne-am trimis ţiganii, sau au plecat ei, ca emisari ai demnităţii noastre umane, peste tot în lume.
Am venit de curând din Italia, mai precis de la Vatican şi am rămas plăcut impresionat când am constatat că în jurul zidurilor celebrului Scaun Papal există numai şi numai ţigani de la noi.
Am intrat în discuţie cu unul ce părea fără piciorul drept(peste zece minute l-am găsit stând în piciorul drept şi părea că nu-l mai are pe cel stâng, o minune cum numai în jurul Vaticanului se poate întâmpla, motiv pentru care m-am şi închinat ca prostu o jumătate de oră fără să pricep cum lucrează Dumnezeu aşa de repede la Vatican), şi am aflat, de la respectivul că, de patru ani şi jumătate, în jurul tuturor obiectivelor religioase, de cultură ori istorice, compatrioţii noştri din amintita etnie deţin supremaţia absolută...”Prostule”, mi-a mai zis distinsul meu concetăţean, „ nu mă privi ca idiotul şi nu te mai închina ca dobitocul că s-a schimbat lumea! Occidentul ne iubeşte, ne tratează umanitar şi ne oferă într-o lună cât nu câştigi tu într-un an”...apoi mi-a spus cu oarecare sfială, dar şi demnitate ascunsă(am simţit-o eu), că el are în lucru, la Cluj, a treia Vilă şi nu pleacă din jurul Vaticanului până ce Dumnezeu nu-i oferă banii necesari şi pentru cea de-a patra Vilă aflată la nivelul temeliei...
La uimirea ce se citea probabil pe faţa mea de „prost” şi de „idiot” cum pe bună dreptate m-a miruit etnicul, distinsul meu concetăţean mi-a şuierat la urechi, ca un refren bine studiat, că el şi ai lui ( am uitat să vă spun că Cetatea Vaticanului era apărată în acea zi de interlocutorul meu, tatăl interlocurorului meu, bunicul dinspre mamă, mama interlocutorului şi doi fraţi mai mici pe care aveam să-i găsesc ceva mai târziu ghemuiţi la intrarea în sfânta Cetate), nu cerşesc nimic de la nimeni, că primesc, cu maximă demnitate, numai daruri din interes sfân, iar noi, noi cei care pozăm pe post de turişti suntem doar nişte naivi ai timpului istoric pe care-l trăim, nu ştim nimic despre bunăstarea Occidentului şi mai ales despre dorinţa acestui Occident de a deveni uman şi înţelegător cu o etnie ce face fală istoriei umane...
_ Văicăreala voastră, bă este văicăreală fără sens şi fără finalitate...la noi, văicăreala însemnă câştig, câştig cinstit pentru o văicăreală cinstită... mi-a mai zis bravul nostru concetăţean şi a plecat printre turişti, cu pălăria într-o mână şi cu cârja când în stânga când în dreapta, după cum îl lăsa Dumnezeu fără piciorul drept ori piciorul stâng...
Nu vă mai spun ce impresie specială a creat întregului grup de turişti români şi nu numai, acest distins concetăţean...
Personal am rămas fără cuvinte şi nici acuma după trei luni de zile de la minunatul eveniment nu prea mi le găsesc , dar, aşa cum îi stă bine românului am învăţat şi eu ceva de la viitorul cetăţean italian şi am trecut şi eu la prima fază a văicărelii noastre tradiţionale, adică am început să mă văicăresc pur şi simplu pentru umila mea şansă de a fi numai şi numai român...
Nu ştiu dacă văicăreala mea o să dea şi ceva rezultate...
Acuma, sigur nici nu trebuie să facem dintr-o părere (cum este părerea mea exprimată mai sus), un mod de judecată pentru cine ştie ce interese meschine...
Văicăreala la români, că de aici am plecat, este după câte îmi dau seama un dat, este ceva ce numai nouă ni se potriveşte( la nemţi, de pildă văicăreala ar suna fals, nepotrivit şi fără unda aceea de demnitate pe care o simţim la noi), ne face să ne simţim altfel, să privim lumea ce ne înconjoară cu superioritatea celor care au ceva în plus(adică văicăreala)...
Stau aşa ca prostul, vorba lui Nică de la Humuleşti şi mă întreb ce s-ar întâmpla cu poporul meu dacă, aşa ca prin minune, în loc să aşeze în prim-planul interesului său imediat, văicăreala, s-ar apuca pur şi simplu de muncă, aşa cum fac nemţii, englezii, americanii...(repet, de ruşi nu vorbesc pentru că de la ei ni se trage o mare parte a păcatului văicărelii)...unde am ajunge noi, după zece-douzeci de ani?
Când Jaspers le-a cerut nemţilor în anii cincizeci, imediat după înfrângerea din război , să-şi asume condiţia şi să se apuce de treabă, fără alte văicăreli, nemţii, deşi l-au taxat la început ca un trădător de neam, au înţeles imediat că singura lor şansă pentru a reveni în Europa pe cai frumoşi este să se apuce de muncă în stilul lor, adică serios, sobru, deştept, eficient şi mai adăugaţi domniile voastre restul epitetelor şi comparaţiilor...
Nemţii au înţeles vorbele lui Jaspers.
Noi vom renunţa vreodată la văicăreală?
Doamne ajută!
George Rizescu,14 Septembrie, 2010.

Vizualizări: 231

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Decembrie 23, 2010 la 5:29pm

De acord, da, domnule Munteanu, vad ca sunteti impacientat,

".......Dar soacra filozofeaza,

Sta la MAT, bea si fumeaza!",

spune cantarea!

Sarbatori fericite!

 

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Decembrie 22, 2010 la 2:55pm

SARBATORI FERICITE! LA MULTI ANI!

Si va dau un mic exemplu de vaicareala. Cuvinte cheie: inundati, carciuma, cal, val, soacra, imprumut, Banckop, faliment, stiu ce fac, ..... C.N.(N,)

Secretara anului 2011!
http://www.youtube.com/watch?v=Rhmnn8_dQZM

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Decembrie 21, 2010 la 1:45am

Adevărul-cred eu,este undeva la mijloc.Practic,,democratizarea''României,a început,prin distrugerea apocaliptică a mijloacelor existenţiale(mijloace de producţie,obiectul muncii) şi implicit distrugerea SPERANŢEI!Practic,nesiguranţa zilei de mâine a pus stăpânire,pe individ şi pe societate!Este adevărat că ,,omul nou''este agresat din toate direcţiile;de veştile proaste pe care le dau guvernanţii,pe instrucţia care o face FMI etc în condiţiile în care autoprotecţia nu mai funcţionează,piaţa nu mai funcţionează în condiţii normale;individul nu simte protecţia statului,a legii!În rest...da,un om supărat este un om care îşi agresează propriu organism!

Comentariu publicat de Florin Chivoci pe Decembrie 20, 2010 la 10:28pm

 

   Multe salutari de la un pitestean de-al dumneavoastra,d-le Rizescu! (Am avut intotdeauna o admiratie pentru oamenii cu importante functii politice sau administrative importante si care apar in prim-plan si ca scriitori sau oameni de cultura.Dumneavoastra sunteti un astfel de exemplu!)

 

Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Decembrie 20, 2010 la 9:30pm

Traind intr-o alta tara, limba tarii respective o auzi pretutindeni, pe strada, in magazine, la Tv , etc., astfel, multe cuvinte din vocabularul limbii materne, fie nu le mai folosesti, fie iti revin rar in minte. Titlul postarii, mi-a atras atentia tocmai prin acest cuvant, pe care nu l-am  auzit/folosit de mult timp : "vaicareala"...printr-un click, descopar insa, ca acest cuvint este in mare voga : "vaicareala mioritica " a politicienilor, sportivilor, a te miri cui...pe linga zecile de articole gasite, referitor la "vaicareala " am gasit si un anut :" N-ai bani si viata e un dezatru ? Lasa vaicareala ! Incepe de azi sa-ti schimbi viata printr-un "job" la domiciliu legal foarte usor si flexibil", am gasit maxime: " Incompetenta si vaicareala : 2 atribute de succes ale oricarui "salesman"(Radu Crisan ); " Cam multa vaicareala pasiva in Romania. Ar trebui instaurata o lege a bunului-simt" ( Mani Gutan, vocalistul trupei Urma); " Simt in aer... vaicareala" Fericirea se invata!  " toti se vaicaresc " ( Alex B) ...unul, persoana remarcabila, am inteles ca se " vaicare" ca a venit iarna pe nepregatite ! altii, vorbesc despre o " vaicareala afectata" Dan Alexe - " Ne-am obisnuit atit de mult cu complexul inferioritatii si cu vaicareala incat parca nu ne vine sa credem ca si la altii poate fi rau. Ne plangem cu un fel de voluptate de calitatea functionarilor nostri publici si de lipsa de anvergura a diplomatilor, fara sa remarcam gafele enorme comise prin alte parti de ministrii si diplomati ", ca un soi de raspuns, la aceste afirmatii, am gasit :" Zbigniew Brzeznski catre est- europeni: Terminati cu vaicareala si nu va mai plangeti americanilor din causza Rusiei ! Est- europenii ar trebui sa inceteze sa se mai poarte ca niste bebelusi, sa inceapa sa-si rezolve singuri problemele si sa nu se mai planga la americani in legatura cu agresivitatea Rusiei" - afirma fostul consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Jummy Carter, Brzezinski, care este considerat " eminenta cenusie " a politicii externe americane -, pe un alt blog :" Un naif coeur... Du bonheur a l'etat pur, brut, natif, volcanique - vaicareala "

Semnificativ insa, este articolul lui Costin Vasile , care descrie efectele negative produse de vaicareli, nu numai asupra intregului nostru organism, ci si  asuprea celor din jurul nostru." Stim noi ce efecte are asupra noastra vaicareala altora ? Nu cred. Altfel nu ne-am lamenta si nu ne-am mai plange..(..) vaicareala este starea emotionala negativa...este o stare nociva... noi nu ne dam seama ca vasele noastre de sange se ingusteaza, ca presiunea sangelui creste, ca respiratia devine extrem de superficiala si rezultatul este dereglarea fizica-psihica-energetica a intregului nostru organism. organele si glandele incep sa fie stressate , secreta substante din ce in ce mai slabe calitativ, lucru care duce la dereglarea proceselor bio-fizico-chimice care sunt coordonate de subconstientul nostru...si apoi da exemplu unui experiment facut de cercetartorii americani; unui subiect i s-a atasat o masca de oxigen pentru a i se colecta aerul expirat in timpul unor trairi emotionale negative extrem sde intense. acest abur a fost apoi trecut printr-o instalatie de laborator, care l-a condensat, transformandu-l intr-un lichid care avea culoarea cenusie. ei bine acest lichid a fost administrat unui pui de gaina, iar acesta a murit la cateva minute...concluzia oamenilor de stiinta a fost ca emotiile noastre negative ne fac sa producem adevarate otravuri pe care ni le administram singuri si cu darnicie le administram si celor din jur "

Concluzia : Terminati fratilor, cu vaicareala ! caci te poate omori, fiti optimisti si la munca caci " munca te poate innobila " ... sau " La arme"  - poezia manifest a lui Virgil Ciuca : " Ajunge vaicareala, popor rman la arme "... http:/blog.imperioline.me/

... aici, vaicareala - lamentation...nu se manifesta decat in cercuri "alese"...restul lumii, munceste, de dimineata pina seara,  sa-si poata plati: case, masini, plasme, modelari, remodelari, aditii, demolari...da, da, costa mult sa ti se ia " molozul ", taierea copacilor ( subreziti sau nu ), plantarea florilor, arbustilor, taierea ierbii la milimetru ( alfel se lasa cu amenda !) , curatul frunzelor, reciclarea in containere specifice si zile specifice...si uite asa, trec zilele, intr-o graba, de abia mai ai timp sa citesti, mesajele prietenilor...caci cartile sint scumpe ( ha ! ha ! )

Va doresc sarbatori fericite ! -  cu veselie si bucurie ca Mosul sa va aduca multe daruri !

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Decembrie 4, 2010 la 9:21pm
...as adauga chiar ca, deseori ti se baga in traistra, fara a avea luxul de a alege!
Asta ca sa ai motiv de vaicareala...dupa, cand e prea tarziu!
Cu respect,
C M
Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Decembrie 4, 2010 la 6:35pm
''Ne nastem plangand, traim in vaicareli si murim dezamagiti.'' Thomas Fuller
Succint si la obiect domnule Munteanu, merele stricate nu s-ar vedea decat comparativ cu cele bune.
Cosul se afla pe taraba, acuma fiecare cum isi pune in traistra, in functie de vaz, gust sau bani in buzunar...
Trist dar adevarat...asta e ''realitatea'' in care traim!
Cu respect,
C M
Comentariu publicat de VOICAN MARIN pe Decembrie 3, 2010 la 9:58pm
Distinsă doamnă MARIA RAŢIU, aţi raţi-onat material-ştiinţific extraordinar de bine, şi susţinerea metodei stahanoviste, pe care spuneţi că o cunoaşteţi, OBICEI PĂMÂNTEAN MOŞTENIT DIN TATĂ-N FIU la noi, care la români era cu mulţi ani împământenită M-E-T-O-D-A şi purta denumirea " CU RUPTUL -se muncea pe spetite". Adică cel ce îşi oferea forţa de muncă (boierului, chiaburului, sau celui care-l tocmea să-i construiască o casă, să-i foreze un puţ, să-i taie, arăcească (legat punţile) şi săpat viţa-de vie, muncitorul respectiv cerea o sumă de bani, echivalentul muncii lui pe care o depunea (cu efort mai mare, lucrând uneori zi lumină, sau chiar noaotea (la finisările interioare ale odăiilor casei), hărnicie care a făcut ca să fim odată...grânarul Europei, să avem excedent la fructe, lână, carne şi chiar produse industriale, ceea ce ne-a făcut ca să prosperăm.
Ca atare românul este cunoscu de om harnic, bun gospodar şi pe oriunde trece face treabă, se remarcă prin hărnicie şi talent, dar la vremurile vitrege de astăzi din ţară, ce păcat!...foarte mulţi apucă drumul pribegiei pentru o bucată de pâine, şi nu de puţine ori cei cu minte şi poftă de muncă reuşesc să învingă sărăcia.
Acum hai să ne întoarcem puţin la MANELELE, care spuneţi că aduc foarte mulţi bani, şi-i mai bine să cânţi (sunt de acord) decât să cerşeşti, dar problema nu stă în a culege "ochiul dracului" BANUL, căci şi această manifestare e tot o modă (care a venit, mai persistă şi se va pierde ) fiindcă nu reflectă "miorlăitura, văicăreala românului" ci-i un fel de bătaie de joc faţă de limba românească, obicei şi port.
Maneaua, de provenienţă turcească, să amintesc pe ANTON PAN, VUEVISTA care au scris sub influienţa muzicii bizantine a timpului, dar compoziţiile, poezia care avea miez, transmitea sentimente, era de bun simţ şi păstra pudoarea, nu-şi ridica orice "fâţă" fusta ăn cap sau se freca pe bara umilinţei a celor fără talent şi chemare, (vedeţi emisiunile postului TARAFUL).
Dacă voiţi, am să vă fac o onfidenţă, ce-au scris ei...şi acum merge la inima ascultătorului.
Buruienile care au năpădit folclorul românesc, oricât de mulţi bani ar aduce celor care le fac, le interpretează, acest nutreţ nu-i hrănitor, ci se va degrada, va deveni un bălegar pe care vremea îl va transforma în praf şi pulbere,
De aceea vă spun să vă gândiţi mai profund, să aveţi ochii deschşi ca să vedeţi tânăra generaţie intoxicată de aceste cântece (nu toate rele) dar dăunătoare pentru deprinderea celor care nu ştiu ce capcană mizerabilă este pentru formarea moralului, comportamentului celor fragezi, pe care societatea are datoria să-i crească, să-i educe şi să-i protejeze.
Iar dacă priviţi din curiozitate (dacă vă place nu am nimic împotrivă cu gusturile dvs.) pe oricare post de televiziune particulară, tot "neica nimeni" a devenit cântăreţ, rege, vip, împărat... şi mai ştiu eu ce, dar nu un artist, un interpret cu chemare faţă de muzica noastră românească a cărei tradiţie se pierde în negura vremilor ,şi nu trebuie terfelită de mogulii ce adună bani de la aceşti (amărâşi care plătesc destul de scump să apară pe sticlă) amatori fără har.
Dacă s-ar face o opinie de masă mai serioasă, cred că aceste televiziuni ar cam şoma, fiindcă de o bună bucată de timp ne dau numai surogate muzicale. Să auzim numai de bine.
Comentariu publicat de Maria Ratiu pe Decembrie 3, 2010 la 4:41pm
Sa completa spunand ca vaicareala si manelele au dat romanilor "forta" in ultimii 20 de ani... Sa nu uitam manelele, domnii mei ca e vaicareala artistica si care, pariez, aduce mai multi bani decat sa cersesti la Vatican cu cate un picior sau altul. In ceea ce priveste munca repet (pt. ca am spus-o si alta data) ca daca romanul e bine platit nu se mai vaita si nici nu sta pe ganduri. Italienii, de exemplu, sunt foarte suparati pe modelul stahanovist pe care romanii l-au purtat cu ei... Si nu spun asta din petriotism ci din cunoastere... Cat priveste dambovitenii... Manelele pe Dambovita au aparut prima oara...dar ce sa facem?! Pana la toata urma si Dambovita e a noastra ca si Bucovina si Ardealul...
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Septembrie 29, 2010 la 5:07pm
De acorc cu necesitatea MUNCII! Dar nu va opriti doar la munca fizica propriuzisa. Vedeti si proiectele pe timp lung si mediu, care lipsesc, dar nu din pricina tuturor romanilor, vedeti si politicile de management corect, vedeti si rolul expertilor, care sunt dati la o parte. Asadar, doamna Pitigoi cam are dreptate - s-a renuntat la dezvoltare, in favoarea desfiintarii si a inlocuirii cu "nimic". E ca in poezia actuala - mai multi critici decat poeti autentici.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor