Zilele de toamnă încet, toate s-au dus,
Parcă nu m-am bucurat îndeajuns.
Am câteva nuci şi gutui în valijoară,
Nu este grea, este chiar foarte uşoară.

Am aşezat mănunchi de frunze pe geam,
Mă bucură drumul pe care acum îl am.
Liniştită privesc cum soarele încet apune,
Sufletul hoinar nimic nu mai spune.

Am uitat de cea mai importantă comoară,
Câteva cuvinte scrise pentru tine aseară.
Poate multe vreau să – ţi spun într-un gând,
Aşa cum frunzele cărămizii cad pe rând.

Soarele alunecă încet de la răsărit la apus,
Sufletul meu mai are multe, multe de spus
Deschid valijoara, caut atentă un cuvânt,
Nu-l găsesc, poate a zburat dus de vânt.

Merg mai departe pe acest frumos pământ,
Fac cu sufletul un sfânt şi curat legământ.
Am închis valijoara, am chiar puţine în ea,
Frunze, nuci, cuvinte şi o inimă de catifea.

 

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor