Veşminte de flori

[Ioan Grigoraș]

- E weekend iar și poate nu mai plouă,

Mi-e dor de verde crud și de salcâm,

Să înflorească teii pe alee,

Petalele zburând pe caldarâm

 

Să-mi amintească cum era odată

O lume îmbrăcată în culori

Și noi desculți, îmbrățișați pe stradă,

Pătați de primăvară și ninsori

 

Ne căutam refugiu-n poezie

Și ne scăldam în flori de liliac.

E weekend iar și poate nu mai plouă

În primăvar-aș vrea să te îmbrac.

 

- E luni de-acum şi-o altă săptămână

Îşi derulează molcom zile, nopţi,

Tomnatic vântul azi mă ia de mână

Şi mă întreabă: „N-ai vrea să m-adopţi,

 

Copila mea cu gene lungi şi dese,

Că te-aş purta pe braţe zi de zi?

Sub raza lunii pline eu ţi-aş ţese

Veşminte cu flori albe sidefii.”

 

Dar eu iubesc un suflet de departe,

De-aceea ferm îi voi răspunde: „Nu!”

Mă răsfoieşte vântul ca pe-o carte

Şi râde... Hai, iubite, ceartă-l tu!

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif