Ca doi nebuni, prin veacuri rătăcim
De la-nceputul lumii spre sfârşit,
Ne naştem azi ca mâine să murim

Doi însetaţi de noi, de infinit...

E patimă, obsesie, iubire,
Nu știu ce-o fi... știu numai că mă doare
Când te transformi în dulce amintire
Și veacul meu în crudă închisoare

Din care evadez să fiu cu tine,
Să mă iubești... să mă ucizi apoi 
Și totuși să ne fie-atât de bine

Prin răul ce ni-l facem amândoi.

Simt în nisipul aspru de clepsidră
Prin suflet cum îmi cerne veac de veac
Privirea ta cu brațele de hidră;
Ești boală, eşti obsesie, eşti leac?

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Ianuarie 13, 2014 la 7:46pm

...nici eu nu mai știu...:)

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Ianuarie 13, 2014 la 2:02pm

Ești boală, eşti obsesie, eşti leac?

veac după veac...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor