În cămara ei îngustă,

picotește o lăcustă

ce visează pofticioasă,

la vecina ei cea grasă,

o omidă  îngîmfată,

care e atît de lată

că nu  încape nici pe-o frunză,

toată e numai osînză,

dar cînd iese la plimbare

face pe cucoana mare

și atît se sclifosește,

în oglindă se gătește,

părul fin și-l înfoiește,

și pășind simandicoasă

se face că nici nu-i pasă,

de lăcusta străvezie

din îngusta ei chilie

iar lăcusta amărîtă,

se dă vrînd nevrînd bătută

și umplută de mînie

zbîrnîie pe-o păpădie,

văzînd c-a pierdut o masă

dar, oricum era prea grasă!

 

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor