eu nu pot fi nimic din ce nu am fost,
în catedrala eului mărşăluind senin,
abrupt în eu,
cu steagul lui Hitler
deasupra ochiului
străpuns de amnezii funebre.

închideţi străzile!
închideţi străzile!
mareşalul v-a trecut la subsol,
prin decret,
prin ordin,
hotărând că nu mai existaţi!

eu nu ştiu, despre mine, să fi murit,
enigmatic,
în lesa transformării din judecata sinelui,
în amorf,
ca să îmi iau liber,
azi,
pe dinăuntru,
şi să tac,
în servitutea unei oglinzi
opace.

închideţi străzile, dacă asta vreţi,
vom ieşi pe acoperiş
şi vom striga lumii:
“cerul e liber,
veniţi,
veniţi să fim cer!”

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor