DE NU TE-AŞ FI-NTÂLNIT

 

Iubite, dacă de nu te-aş fi-întâlnit,

Ştiu că m-aş fi născut încă o dată,

Sau te-aş fi  căutat cu dor în infinit,

Să împărţim eternitatea toată.

 

Te înfăşau lumini în melancolie

Şi stele argintii cărarea-ţi luminau,

Mi-ai apărut pe-un petec de hârtie,

Când gândurile mele încă te căutau.

 

Am vrut să şti ce stare mă apasă

Şi că visam în braţe  să te strâng,

Să te sărut în sfânta noastră casă,

Să rămân calmă dorul să mi-l frâng.

 

Un zâmbet minunat eu am primit în dar,

Atunci am liniştit zbuciumul infinit,

M-ai rătăcit în tine şi m-am pierdut uşor,

De nu te-aş fi-ntâlnit cred că aş fi pierit.

 

 

DOUĂ PARALELE

 

Iubitul meu, privirile , ne cheamă,

Privirindu-te, tresar fără de teamă,

Îmi mângâi cu sărutul tău buzele mele,

De tine dragul meu mă legau doruri grele.

 

Pe braţe îţi stau azi şi simt căldură ta,

Dar nu vedeam privirea care mă aştepta,

Te-am căutat în lume pe firul infinit,

Am aşteptat să vii să îmi devi iubit.

 

Azi prima mângâiere parcă e vis de noapte,

Primele sărutări parcă-s cuvinte coapte,

Primul fior străpuns mă strigă, mă deşteaptă,

Iubite ai făcut, o punte peste soartă.

 

Şi  primul tău sărut căzut în mii de versuri,

Citeşte gândul meu şi-atâtea  mii de păsuri,

În dimineţi  trecute, uitate şi străine,

Ca azi eu aş fi vrut să  fi mereu  cu mine.

 

 

În inima mi-a stat un foc ca o văpaie,

Noroc că mai venea afară câte-o ploaie,

C-aş fi tot ars  cum arde focul din surcele

Şi duse ar fi fost toate stările  mele.

 

O inimă grăbită să te găsesc aveam,

Peste trăirea vieţii cu dorul mă-mbătăm,

Nepreţuite clipe sunt veşnic zăvorâte.

O! Ce m-aş fi făcut făr’ de  tine iubite!

 

Cu ochii  căutam, cu inima zburdam,

Cum zburdă cerul nopții în fiecare ram

Şi două drumuri drepte ca două paralele,

Se întindeau mereu iar noi umblam pe ele.

 

Dar  Soarele a bătut vetind în Univers,

Că au crescut priviri să se-ntâlnească-n mers,

Privindu-te iubite, azi inima  mi-e  trează

Că am văzut cum două paralele se intersectează.

 

 

 

ALTARUL MEU

 

Tezaur de iubire am găsit,

O inimă, un suflet îmblnzit,

Este altarul ce l-am vrut,

E cel pe care l-am cerut.

 

Ochii.Îi poartă luminile de jar,

Şoptesc din zbor că el e măcelar,

Că ia pe buze dulce şi amar,

Dar azi în suflet e hoinar.

Că a umblat în lung şi-n lat,

A mers din floare-n, floare

Şi a fost pirat.

 

Eu îl iubesc,  el mi-e bărbat,

Dar e şi cum mi-a declarat,

E măcelar, hoinar şi chiar pirat.

 

Iubitul meu mă va iubii pe veci,

Cu el voi înmulţii flori în ghiveci,

Că-n suflet l-am zidit altar,

Tezaur de iubire şi flori de chihlimbar.

 

FREAMĂTĂ CODRUL        

 

Freamătă codrul, inima-mi cântă,

Mi-alină dorul, de-a fi iubită.

Dorinţa mea e să trăiesc,

Şi-ţi dau de ştire că te iubesc.

 

Un freamăt vine fără oprire,

Cântă din inimi spre împlinire,

Pe val  iubirea, trece prin tine,

Vreau fericirea. Vino la mine.

 

În pragul uşii, te-aştept spăşită,

Îmi cântă codrii, îmi eşti ispită,

Tu porţi privirea cea nesfârşită,

Ce în tăcere se vrea iubită.

 

 LA CAPĂT DE PĂMÂNT

 

La capăt de Pământ cu tine vreau să merg

Şi lacrima iubirii din ochiul tău să șteg,

Sufletul cere să fie îndată dezlegat,

Din nostalgia vieţii în care ești intrat.

 

Durerea din iubire ajunge pan'la stele,

Urcată cred că e de gândurile grele,

Putere tu i-ai dat, c-un ochi de lună rece

Şi treptele de umbre acum le poate trece.

 

La capăt de Pământ cu mine de te iau,

Arunc pumnul de vise ce-n agonie stau.

Şterg lacrimile firii și-n ceruri le urzsesc,

Să îţi arăt iubite cât de mult te doresc.

 

 

VÂNTUL BATE

 

La fereastra casei mele,

Vântul bate nemilos,

Bate spulberâd la stele

Şi loveşte pân la os.

Se adună praf într-una,

Praful pulbere se face

Acum şade pe o parte,

E sătul şi asta-i place.

 

O morişcă-n depărtare

Cere-ntr-una ajutorul,

Vântul şi-asează pernuţa,

Apoi mâna să piciorul.

Nu aude, nici  nu vede,

Dar visează stând în cot,

Cum  îşi întinde rochia,

Lungă, neagră, din tricot.

 

Înserări de primăvară,

Însetări de acalmii,

Cer sperând să reapară

Stele-n straie arămii.

Și joacă un joc cu ele,

Cu fantome şi strigoi,

Pe un cânt ce tot răsună,

Cu glasul de piţigoi.

 

De pe patul micşorat,

Verde crud şi ruginiu,

El de frig îşi luă costumul,

De un negru-vişiniu.

S-a trezit în pragul nopţii

Şi-a plecat în depărtări,

Ca să bată tot peisajul,

Universului în stări.

 

  

MAREA  DE CEAŢĂ

 

Durerea,

Îmi joacă iubirea,

În picioare,

În cântec,

Prin serenada iubirii.

Fereastra e uitată închisă.

Ţin în palmă lacrimile culese

Din focul, scânteind în inima arsă

De aşteptări.

Îmi scapără ochii letargic dar nobil.

Puterea  creşte, prin aripi săltate,

În pace,

Prin goana de note înalte,

Suave şi blonde,

Prin oda adusă acasă, din;

Marea de ceaţă a distanţei.

 

 

 

PURTÂND MĂŞTI

 

Sălbaticele flori de câmp,

Ascund în zare-un murmur surd

Şi-am întâlnit priviri de tâmpi,

Bătute-n  trup de-acelaşi cord.

 

Iată ! Toţi purtau pe faţa de ceară o mască..

Cumplita schimbare îmi arde cuvântul,

O limbă de soare arunc-o văpaie regească,

În marea ce stinge în inimi pământul.

 

Am brațele strânse și ard de mirare,

Durerea-mi  alin, visând iar visul cu ploi,

O mască purtată se-aşează-n cărare,

Zvârlind  fericirea sălbatică-n noi.

 

 

CETĂŢI DE FERICIRE

 

Cum să găsesc nebunul  din iubire?!

Morminte sacre dorm în temple,

Chemarea le-a uitat şi gândul,

Cetăţi de fericire-mi mor în minte.

 

În orizont găsesc  privirea dusă

Şi amăgirea-n ziua mare.

Cum aş găsi nebunul din iubire?!

Cetăţi de fericire râd în zare.

 

Morminte sacre dorm în temple,

Nebunul le-a purtat fierbinte,

Rup arbori dăltuiţi în tâmple,

Cetăţi de fericiri să-mi crească-n minte.

 

 CU TINE

 

Cu tine eu adun buchete mari de stele,

Când dorul va cădeat ca cerurile grele

Și am zvârl neantul în noaptea luminată,

Când crengi pe rug vor arde în inima furată.

 

Cu tine fericirea o fac  boboc de floare,

Și visul ce îmi vine în minte ca o boare,

Opreşte-te din drum când luna e departe,

Ridică-te din noaptea cu visele deşarte.

 

Trezeşte sentimentul şi prinde-l de mijloc,

Cu aripa luminii purtată de noroc,

În loc lăcrămioare sădeşte trandafiri,

Să ne-ntâlnim la puntea zidită cu iubiri.

 

 

 

TIMPUL NEBUN

 

La ţărm de mare,  îngenuchiat se-nclină,

”Timpul nebun”, ce stă la numărat

Cu  braţele uscate și talpa-i perelină,

A  rătăcit pe drumul lung şi îngustat.

 

Bătrân, cu părul sur şi faţa-ngălbenită,

Cu palmele arzând în steaua încercării,

Cere la Univers, iubirea, podoabă  infinită

Şi culmea fericirii, în marginea cărării.

 

De  mijloc se vrea prins, ca inima să-i bată,

Spre mare, marea focului din soare,

Ridică brațul prins de vremea caldă

Și rupe laţul lumii şi boaba de sudoare.

 

Îi e aşa de dor de biata sa fiinţă!

Ea se-mbătse cu  apa din izvoare,

Dar astăzi trage-n  paşi de pocăinţă,

De trupu’ngreunat şi-a inimii zăvoare.

 

De  nu vii să mă iei, mă fură timpul

Și cresc în munți de ambiguitate,

Întoarce-te să-mi mângâi trupul,

Să nu rodesc esență de eternitate.

  

 

ÎN AȘTEPTARE

 

Eu te aștept ca pe un asfințit,

Ce moare legănându-se în zare,

De dorurile noastre priponit,

De-atâtea semne pline de-ntrebare.

 

În nopțile prohodului de toamnă,

Care și-au rupt tăcerile-n blestem,

Speranța tristă ca un râu mă-ndeamnă,

În dorul inimii să te mai chem.

 

Cu inima de dor agonizândă,

În iarba dintre toamne am căzut,

Cu gura de sărutul tău flămândă,

La pieptul care zace-n brumă mut.

 

Trec zilele și nopțile de mâine,

Ne scurmă încă timpul printre flori

Și noi mai sângerăm când visul vine,

Rupând din carne osândiți fiori.

 

 

PESTE TIMP AM ZBURAT

 

Peste timp am zburat şi în gând te-am lăsat,

Eu o viaţă am stat într-un vis lăudat,

Peste ierburi şi spini am trăit profunzimi,

Între gând şi păcat, anonimi am purtat.

 

Până unde-am ajuns, până unde am plâns!

Peste umăr mi-a nins, amăgiri m-au învins,

Am pierdut  nestemate, printre mii de păcate,

Cu iubirile-n spate, port trăiri delicate.

 

Azi mă pierd în iluzii si mă  prind de idei,

Prefăcut trupul râde, până număr la trei,

Mai urc valul pe dealuri şi cobor în rutină,

Mă înşeală prezentul, poate viaţa-i de vină.

 

 

E VÂNT NEBUN AFARĂ

 

E vânt nebun afară iar,

E vânt rece de toamnă,

El bate după veşnicul orar

Şi-o bate pană-n  iarnă.

Armură trupului i-am pus,

Iubirea de-asta vară,

Din răsărit până-n apus,

La tine gându-mi zboară.

Şi fierb în noapte tremurând,

Da, fierb de fericire,

Afară vântul e flămând,

De sincera-mi iubire.

Şi-mi bate pe la  geam

În braţe când mă ţi,

Lovește cu tamtam,

Cu tine-a-mă-mpărţi.

E vânt nebun, da, e nebun

Şi poartă-a vieţii taină,

S-o liniştii pan'la crăciun,

Primind a iernii haină.

 

CÂND SEARA MĂ APASĂ

 

Când seară mă apasă,

Eu mă predau visării,

Sclipirea mea din ochi,

Îi dă farmec culorii.

În piept inima bate,

Afară vrea să sară,

Dar cheia răsucesc,

la mica ei cămară.

 

Aşez uşor pe-o pernă,

Urechea să mă culce,

Să cad în visul nopţii

Iar dânsul să mă-ncerce.

În noapte o nălucă,

Să-mi scrie-o poezie,

De  inimă curată

De ziua ce-ntârzie.

  

Iubirea s-o sufoce,

Genunchiul să şi-l plece,

Să fierbă-n  fericire

În anotimpul rece,

În perna mea să plângă,

Să strâng lacrimi şiroaie,

Să o trezesc afară,

Sub picături de ploaie.

Mâna să i-o întind,

În nopatea cea târzie,

Să strâng la piept cu patos,

Năluca mea hazlie.

La pieptu-i să mă strângă,

În veşnica nădejde,

Că eşti chiar tu iubite,

Dar nimeni nu te crede.

 

 

DE  DOR

 

Iubite, dacă azi ţi se face dor de noi,

Nu  suferii, vino să mă-ntâlneşti,

Nu te uita cum bate vântu-n ploi,

Ascunde cerul în palmele cerești. 

 

Aş alerga câmpii  întinse  cu noroc,

Munţii de piedici  să te văd aş dărâma.

Iubite, de dor aş căuta din loc în loc,

Doar întâlnindu-te m-aş resemna.

 

Ti-aş declara iubire până aş pierii,

În orice gest eu aş vorbi numai de tine,

Mi-aş tatua în minte clipa întâlnirii

Şi aş sădi sămânţa ta în inimă la mine.

 

Dacă ti-e dor iubite, asemenea ca mie,

Treci tu oceane, de-asteptări învolburate,

Dorul să îl striveşti cu flori de iasomie

Să-mi spargă-n inimă castelul de singurătate.

 

 

ÎN BRAŢE SĂ-ŢI STAU

 

În braţe să-ţi stau pe creştet de cer,

E crezul iubirii în care mai sper,

Sărutul să-ţi fur şi gândul din noapte,

Iubirea să crească în focul din şoapte.

 

Şi dorul să-ţi vină când numeri la stele

Vărsând peste mine nestinsul din ele,

Pe pat de luceferi s-aşezi aşternutul,

Pe buzele mele-nsetate sărutul.

 

În braţe să-ţi stau cu-aduceri aminte

Şi trupul s-atingi cu dulci jurăminte,

Pe cântecul  păcii în tonul calin

Şi-n crezul iubirii eu sper să te ţin

 

 

UN GÂND

 

Azi, un gând a venit şi-a vorbit de iubire,

C-ar vrea să se ducă s-adune din zări, amintire,

O haina bogată să-şi facă din ea pentru iarnă,

Cuvântul din inimi, cu fulgi de nea să îl cearnă.

 

Tăcută am stat, aşteptat şi-apoi am gândit,

Azi, poate iubirea-i departe de tot.. de iubit,

Sau, poate-i curtată de-un rege deştept şi bogat,

Ori poate tânjeşte şi plânge ce poate ieri a lăsat.

 

Mai stau şi acum şi gândesc la această iubire,

Mă întreb dacă în zare a fost să culeag’amintire,

Las gândul tăcut şi gândesc cum iubirea,

Cu tot amalgamul dorinţei, mi-a stârnit amintirea.

  

Alt  gând mă strigă şi-mi vorbeşte de tine,

Te vreau azi aproape, cu gânduri senine,

Iubirea să zburde venind din stele, departe,

Trăind, amintiri plăcute să împartă cât șapte.

 

Iar timpul ce miroase-a trecut, să ne fie cătuşă,

O armă de timp prescurtat, potrivit ca mănuşă,

Rămas să îl ţin în clipa gândirii de mâine şi ieri,

Pierdută să fiu în pe drumul, în care mă vrei şi mă ceri.

 

La margini de lume iubind adânc să strigăm,

Ecoul să plece din noi, dorinţei din gând să îl dăm.

Să trecem la treabă iubite, că suntem doar noi,

Iubirea să crească, iubind, să ţinem pasul în doi.

 

TE-AȘ LUA CU MINE

 

Proces deschid luminii asta-noapte,

Că bezna din ea m-a cuprins arzător,

Aminte mi-aduc de tine, de fapte..

Dar doare cumplit  nesfârşitul meu dor.

 

Pe-o rază de soare, urc spre cer să te văd,

Să-ţi văd ochii dacă plâng, după mine acum,

Dar jos pe Pământ  e veşnic prăpăd,

E ardere mare, e negură, e jale, e fum.

 

Te-aş lua cu  mine să vezi ce dezastru,

Ce ardere mare, ce margini de dor pângărit!

Ce cumpănă fixă e cerul pictat în albasru!

Ce roze, ce flori s-au uscat şi-au murit!

 

Adun răbdarea culeasă din timp trecător,

Aştept să îţi treacă întristarea,visarea,

Mă las purtată, uitată între speranţă şi dor

Şi plec să ating nemurirea fiinţei şi zarea.

 

 

Sălbatic, nedrept, străin, stângaci şi-abupt,

Azi drumul e lung în eterne mişcări,

Privirea îmi cade în sânul uitat pe nedrept,

La toate aceste trăiri purtate-n schimbări.

 

Pe margini de vis te-aş lua cu mine să vezi,

Cum  arderi se nasc în privirea mea tristă,

Te-aş lua din starea în care mă vrei dar visezi

Şi aş pune în tine dorul ce-n mine există.

 

 

MĂ SIMT PIERDUTĂ

 

Mă simt pierdută iubite fără tine,

Unde te-ai dus astăzi nu ştiu nimic,

Atât de greu, atât de greu îmi vine,

Că pot de mine-acum să mă dezic.

 

Pierdută am mai fost şi altădată,

Dar drumul meu cu-al tău s-a întâlnit,

M-ai adunat din zarea-ndepărtată,

Apoi în dragoste m-ai învelit.

 

Azi am plecat şi sunt aşa departe,

Departe de Pământ şi-ntinsul cer,

Aştept să cauţi dorul prin poveste,

Că fără tine și Universuri pier.

 

Privesc adâncul, adâncul e căzut,

Căzută sunt acum, căzută-s eu,

Azi am pierdut şi drumul refăcut

Şi fără tine am urcat la Dumnezeu.

 

Mă va primi oare sau nu acasă!

Asta, rămâne să constat curând,

Aici mă simt iubită şi frumoasă,

Mă simt în siguranţă ca un gând.

 

În zare văd o rază de speranţă,

O aură înmugurită cu stele îngereşti,

Vreau să îi cer un sâmbure de viaţă,

Dar te aud cînd vii să îmi vorbeşti.

 

Nedumerită, mâna îmi întind subtil,

Atingerea e nefiresc de fină,

Aud cum paşi se-apropie tiptil

Şi văd în tine un înger de lumină.

 

Inima bubuie, vederea mi-e neclară,

Te-am căutat, te-am căutat profund,

Aud o voce şi-un scâncet de vioară

Şi-n fiecare notă vreau să mă ascund.

 

Ce melancolic, nostalgic şi armonic!

O! Ce imagini poţi să-mi dăruieşti!

Nu se mai simte acul din ceasornic,

Eu sunt aici ca să mă regăseşti.

 

Privirile ce-s pline de speranţe,

Se scurg în ochii tăi iubite drag,

Dar mă trezesc că am aripi căzute,

Şi-n orice, dimineață, te aştept în prag. 

 

 

LUMINA

 

E visul meu lumina fără de hotar,

E albastrul cerului întins în fiecare zi,

E gândul ce la tine zboară fără de habar,

E răsăritul ce poate mâine îl voi auzi.

 

Îl port pe valul vieţii iubit şi ocrotit,

Pe lacrima  dorinţei a marii împliniri,

Pe razele de soare, pe drumul infinit,

Pe clipe de speranţe, pe dulcile priviri.

 

Pe razele solare în vis mi-ai apărut,

Dorița împlinirii să-mi fie chip văzut,

O mână mi-ai întins şi m-ai cuprins cu dor,

Prezentul nemuririi să-l prind încetişor.

 

De-o vară visul meu se poartă-n aventuri,

Cu-o voce ancestrală îmi spune te doresc,

Speranţele iubirii le schimb în aşternuturi

Când te cuprind în vis spunându-ți te iubesc.

 

 

URCATĂ DE DOR PÂNĂ LA  STELE

 

Ce să mă fac cu atâta şi atâta iubire!

Unde s-o pun, prin ce cotloane s-o ascund!

Aş lua-o şi aş duce-o cu mine-n nemurire,

Dar eu acolo nu mă-ncumet să pătrund.

 

Ah!Aş duce-o în peşteri, în munţii părăsiţi,

Sau Mării Negre i-aş da-o ca s-o-nnece,

Să-mi piardă urma minţii şi stările fierbinţi,

Fiindcă iubirea asta nici arsă nu îmi trece.

 

Sau poate că de-aş arunca-o într-o zi în iad,

S-ar consuma şi ar  pierii  tacută şi cuminte,

Dar Doamne! Teamă îmi e acolo să nu cad

Şi să mă încing şi eu ca gândurile-n minte.

 

Aş împărţi-o şi aş da-o jumătate sau pe toată,

Să pot pluti ca Luna printre infinite  stele,

Însă iubitul meu, iubirea lui o poartă

Şi iar mă văd urcată, de dor până la stele.

 

 

PE MAREA MEA DE VISE

 

Pe marea mea de vise vino şi navighează

Şi uită azi de clipa ce-ţi arde-n gândul rău,

Apropie-te în  zori când se înseninează,

Că visele se scurg printr-un păcat de-al tău.

 

Vino în dans cu mine ca-n repetat refren,

Ca Luna-n noapte priviri în ochi ținteşte,

Aș vrea să-mi  dăruieşti pe-o listă un catren,

Un basm, o poezie sau chiar a mea  poveste.

 

Să nu mă laşi nesărutată în marea de cristal,

Că strălucesc ca visul alb, un alb nedefinit,

Cu ochi de foc îţi voi topi privirea de metal

Şi amintirea ce  se vde atât de diferit.

 

Ca salcia-n privire, iubirea lin să-ţi curgă,

Neîncetat să bată și pieptul să vibreze,

Lăsând în urma lui, tristeţile să-mi strângă,

Că  timpul e hoinar, vrea să ne îndepărteze.

 

 

CUVÂNTUL  DINTRE  ŞOAPTE

 

Îţi  ating  spiritul uşor cu melodia,

Să-ţi frâng singurătatea, cetate-n infinit,

Din inimă să crească, în valuri armonia,

Trezindu-ţi printre şoapte cuvântul ofilit.

 

Nu mai iubi tăcerea ce spiritul îţi cheamă,

Iubirea-i melodia dansată fără teamă,

Astăzi lasă-ţi auzul pierdut pe căile străine,

Citind pe scurt mesajul încuibărit în mine

 

Sărută-mă, sărutul tău mă va opri acum,

Afară nu e ceaţă, nu este vânt nici fum,

E primăvară-n toate, cum e tăcerea-n fapte,

De mă săruţi renaște, cuvântul dintre şoapte.

 

SĂ REAPRIND LUMINA

 

Acum pentru iubire, cuprinde sfânta lună

Şi rupe-i scumpi lăstari, luceferi visători,

Pune-i pe capul său dorinţa şi-o cunună,

Aşează-i la picioare cuprinsul dintre zări.

 

Din trupul meu căzut mai rupe-mi o aripă,

Flămândă ca de tine să-mi pui pe braţe luna,

Sădeşte-o-n taina nopţii, fie şi doar o clipă,

Din dragostea furată, să reaprind lumina.

 

În jur să-mi joace codrul şi miile de flori,

Că nu e pe  pământ o floare mai aleasă

Întinde-ţi iar aripa de mii și mii de ori

Sau lasă lupta asta iubirea să ne-o țeasă.

 

 

ÎN GÂNDUL MEU

 

În gândul meu  priviri se ceartă,

E  umbră în altă viziune,

O  să-mi ridic cortinele din soartă,

Apoi îmi strâng privirea  din riune.

 

De mă săruţi în taină, o să trezim fiorii,

Dorinţa regăsirii va fi un legământ ursit,

Iubirea ne va  trece, purtată prin toţi porii,

Noi fericiri vom umple, în drum spre răsărit.

 

Şi dimineaţa  zorii de-şi lasă roua rece,

Într-un târziu sau dacă nu devreme,

Să ne trezim iubindu-ne cât zece,

Iubirea peste zi s-o drşirăm din gheme.

 

 

DULCE MIREASĂ

 

Într-o zi în care totul,

Ţie-ţi părea mai uşor,

Te-a străpus uşor fiorul,

De-al iubitei tale, dor.

 

Ieri eu îti stăteam în poale,

Pe sub ramuri de arin,

Azi, mă chemi din a mea cale,

Farmec dând acestui chin.

 

Şi mă strigi: Dulce mireasă,

Atunci lumea ai uitat,

Azi, de mine nu-ţi mai pasă,

Iar în lume ai plecat.

 

Dacă vrei să-ți fii mireasă,

Vino iar şi  te-oi iubi,

Durerea o s-o fac ştearsă,

Şi-apoi fericiţi vom fi.

 

 

O să-ţi pun întreaga lume,

La picioare, s-o priveşti,

Daca vii, iar mă rasfaţă

Şi spune-mi că mă iubeşti.

 

Că de-atatea ori m-ai prins,

Pe sub ramuri de arin

Şi-ai făcut cu dinadins,

În iubire să te ţin.

 

De când ai plecat departe,

Eu si codrul ducem dorul,

De a ta seninatate,

Care mi-a stârit fiorul.

 

Azi te chem şi bine-mi pare,

Dragul meu, drag puisor

Şi te strig din depărtare,

Când de tine-mi este dor.

 

 

TU STRĂLUCEŞTI

 

 

În faţa mea tu străluceşti,

Eşti dragoste, eşti fericire,

Eu îţi răspund dacă doreşti,

Cu mare, mare dăruire.

Cadoul tău de ziua mea,

Va fi prezenţa ta la mine

Şi dăruieşte-mi a visa,

Că mă iubesc cu tine.

 

Ce bine mi-amintesc de-atunci,

Când îți stăteam turceşte-n pat

Şi ne jucam cu poame dulci,

Scoase din cupa cu păcat.

Mai zăpăcit, tu știi prea bine

Inima s-a pierdut prin vene,

Dar m-am trezit cu întristarea

Şi-n vene-mi bate disperarea.

 

 

 

Mi-e frică de iubiri târzii,

Speranțe mor în călimară,

Dar numai tu poţi prin poezii

Ai lăsat vești ce ne separă.

E  noapte, somnul nu mă cheamă,

Iar tu, lipseşti din patul meu,

Dar vreau să porţi de bună seamă,

Iubirea mea în gând mereu.

  

 

DIN PATUL VISĂRII

 

Privesc într-una pe coala curată,

O s-o cuprindă praful curând,

În aceste momente, am inima frântă,

Zac în durere, de nu  mai stiu când.

 

Coboară liber, azi gândul curat

Şi-ndeamnă, inima să te creadă,

Să te primească din drumul plecat,

Să-ntoarcă ochiul ca să mă vadă.

 

Poţi să rămâi în starea de veghe,

Nimeni ca mine, nu  îţi poate fi,

Iubita, mamă, amantă, pereche,

Fiindcă tu, mult prea mândru te ţi.

 

Pe coala, o să-ţi scriu într-o seară,

Ca vreau să îţi cânt serenada iubirii.

Ochii să-ţi lege în noaptea ce zboară,

Să-ţi ceară somnul din patul visării.

 

 

DE ZIUA MEA

 

De ziua mea tu mi-ai urat,

Mai mult decât orice bărbat.

Să am tot ce eu îmi doresc

Şi viaţa-ntreagă să iubesc

Cei dragi să mă iubească

Şi pacea mea să crească.

Să am visele-mplinite

Şi succese infinite,

Iar de am vreo suferinţă,

S-o tratez cu ignoranţă.

 

Mi-ai zis atunci că eşti stângace,

Că ce-ai spus ţie nu-ţi place,

Dar să îmi dea Domnul toate,

Şi mulţi, mulți ani cu sănătate.

  

 

IUBIREA TA TÂRZIE

 

Amurg pe cuibul tău stelar,

Căzuse ca o toamnă,

Pe degetul meu inelar,

Un degetar de doamnă.

Arcaşul nopţii te striga

Cu aură de drum întoarsă,

Pământul greu își tot lăsa,

Dorinţa, sevă stoarsă.

 

Din rătăciri revin pe căi,

Îngerii negrii adormiţi,

Să cadă  pradă pe pământ,

Făcându-se cuminţi.

În cuibul stelelor presar,

Un pumn de lăuzie,

Pe drumul nostru-aniversar,

Iubirea ta târzie.

 

EU TE AŞTEPT SĂ VII PE SEARĂ

 

Eu te aştept să vii pe seară,

Să  vii seara pe la gard,

Inima din piept să-ţi sară,

S-alegi ca un leopard.

Să-mi prinzi în păr o cunună,

Să  trăim povestea-n doi,

Peste noi să nu apună,

Ceartă, ură sau nevoi.

Să vii seară să mă strigi,

Să mă strigi că te aştept,

Din durere să îmi ştergi,

Să vindeci rănile în piept.

Şi ieri seară am aşteptat,

Clipele erau de ceară,

Însă nu te-ai arătat

Şi-am plecat umbră-n cămară.

Ochii dulci că două mure,

Azi, aş vrea să mă privească

Şi privindu-mă să-mi jure,

Că nu pot să mă iubească.

 

 DOAR O NĂLUCĂ

 

Iubite, umbrele sunt grele după noi,

În anotimpul fără de vânt şi ploi.

Eu  văd eternitatea din care  am venit,

Unde arde Lumina, iubirea de sfârşit.

 

Precum  e primăvara aşa suntem şi noi,

Iubite, altă viață înmugurește-noi,

Încet a-ngălbenit scânteia vie a vieţii,

În versul ce vorbește așa cum fac poeții.

 

Astăzi de bucurie soarele arde-n  mine,

Uitând chiar uneori viaţa de unde vine,

Dar suferinţa poate aminte să-mi aducă,

Că viaţă  ce-o trăim, este doar o  nălucă.

  

 

ATÂTA DRAGOSTE

 

Atâta dragoste şi stimă,

Atâta ipoteza fără rimă,

Mă umple astăzi până la refuz,

Să-nobileze mâine prea-dornicul auz.

Am obosit de viaţa ce am parte,

De dragostea eternă, nimic nu mă desparte,

Nu pot să n-o doresc asemenea ca tine,

Nu vreau să îţi ascund că te iubesc şi mâine.

Sunt muza ta sau înger păzitor,

Cu tine înspre Universuri o să zbor,

Acolo casa noastră ne-aşteapt- o veşnicie,

Să ne iubim într-una sau poate cine ştie!

 

 

TRANSĂ

 

Mă aflu într-o transă de o zi sau două,

Nici nu mai ştiu dacă afară plouă,

Dar lasă nu-i nimic, va trece,

Şi-oi devenii, omul de nota zece.

 

Ehee..ce agonie m-a plesnit,

M-aşez puţin pe patul răvăşit.

Las amintirile  mereu tăcute,

Pe un cazan de vise desfăcute.

 

Visez acum şi  spun tot adevărul,

Mă simt ca EVA, când începuse mărul,

Dorinţa nesfârşită a purei întâmplări,

Mă poartă şi mă duce în miile de stări.

 

Ce transă şi ce gânduri!

Imagini infinite-n rânduri,

Totul încape numai la suprataxă

Şi peste toată asta altă, altă taxă.

 

Tribut dau  morţii trecătoare,

În schimbul vieţii, ajung în altă stare,

Mă văd şi văd imagini repetate,

Care odată-n viaţă au fost umbre de fapte.

 

 

TURBARE

 

Inima ta s-a liniştit deodată

Şi-ai înţeles ce mult eu te iubesc,

În noaptea aceea caldă, înstelată,

Când frunzele-au căzut ca să mă dăruiesc.

Eu  ţi-am căzut în braţele nebune,

Nebune să alerge peste tot ,

Dorinţa inimii să îi aline,

Cu trupul meu luat ca antidot.

În patul tău stăteam aşa firesc,

Stăteam întinşi ca pâinea-n tavă

Când mi-ai cerut să contopesc,

Dorinţa de iubire cu otravă.

Şi-am amestecat cerinţa gurii tale,

Dulceag toiag de pace şi declin,

În declaraţii tâmpe şi osanale,

În dragostea ce pururi ţie ţi-o închin.

Aşa de tare inima-ţi bătea,

Că-n suflet te umpleai de fericire,

Tu tremurai dar îţi plăcea,

Otrava dulce din iubire.

 

În noaptea aceea ai purtat în mână,

O cupă de esență cu păcat,

Iar de atunci eu sunt plină de vină,

Că din iubire şi oravă ai turbat.

 

 

 

SĂ TE SĂRUT

 

Să te sărut şi azi şi mâine, îmi vine zău să te sărut,

Să te sărut aşa îmi vine, apoi să nu mai uit.

Visez că te îmbrăţişez, visez cu ochi deschişi,

Îmi este greu apoi oftez, în braţe nu-mi căzuşi.

Şi câte , câte sentimente azi, azi inima-mi încearcă,

Eu îţi promit că o să-mi cazi, ca un copil în joacă.

Şi-atunci noi ne vom săruta, sărutul dulce-amar,

Trăind, ne vom amaneta, ne vom simţi bizar.

 

BĂTAIA VÂNTULUI

 

Vântul a suflat cu putere,

Din braţe-a vrut să mi te ia,

Ca frunza pe-o sfântă adiere,

A reușit să mi te dea.

 

Bătaia vântului turbat, mirată,

Mă caută în crânguri ruginii,

Îi pare iubirea noastră deochiată,

Pe umăr gol peste iubiri târzii.

 

Trăiesc iluzi petrecute-noapte,

Tu strânge-mă de mână zi de zi,

Că vântul şi-a tăiat din plete,

El  vrea să nu te  pot iubi.

 

Dar chem Luceferii prin şoapte,

Cu mine să adoarmă-n gândul tău,

Iubirile nebune şi pline de păcate,

Să ni le ierte Bunul Dumnezeu.

 

Ai grijă tu, iubite-acum de mine,

Azi vântul nu-l bagă în seamă,

În nopţile nebune şi senine,

Iubirea la pieptul tău mă cheamă.

 

 

 

TU NU MĂ IUBEŞTI

 

Mă trec fiori de bine, fiorii de respect,

Tu  m-ai trădat! În fine...Prin modul tău abject.

Nebun de nebunie, patul îl răscoleşti,

Aşa-mi arăţi tu mie, că încă mă iubeşti.

Priveşti cu ochii seci, în jur, pereţii-s goi,

De ei nu pot să treci şi dai iar înapoi.

Mă port cu demnitate, chiar dacă mă răneşti,

De astăzi stau deoparte, tu nu mă mai iubeşti.

 

GÂNDUL

 

Prin mintea mea trece un gând,

Mă-ntoarce-n timp să mă iubesc cu tine

Şi mă întreb pe gânduri aşteptând,

Tu ai vrea să te iubeşti cu mine?

 

Dacă ai vrea m-ai face fericită,

Căci gândul meu la tine zboară

Şi nu vreau să fiu ocolită ,

De un răspuns ce poate să şi moară.

 

Mă rog şi-aştept, zile şi nopţi,

Iubirea rătăcită, odinioară undeva,

Să vină şi să-mi bat-n  tare-n porţi

Cerând înfuriată, să iasă cineva.

 

Şi mă întorc dar sunt mai abătută

Din gândul meu care-a trecut,

Şi simt c-am fost iar răscolită,

De un bărbat, pe care l-am pierdut.

 

MĂ-NTORC LA TINE VIAŢĂ

 

Mă-ntorc la tine viaţă ca în sânul unei poezii,

În orice dimineaţă sau bătrâneţi, târzii.

Trecutul e-n repaos, azi, nu îl mai trăiesc,

Îmi pare, un adaos, un viitor firesc.

Miresmă de parfum, petale cu roua dimineţii,

Să îmi aduci acum, pentru-mplinirea vieţii.

Să pot iubi la fel, să-i cer iubirii gândul,

Să mă discut cu el, că îmi pierduse rândul.

Şi să mă naşti din nou dacă vreodată voi pleca,

Să pui cerneală în stilou sau fila vieţii n-o seca.

 

Mă-ntorc la tine-n sân ca în sânul casei mele.

Aici eu vreau să mai rămân să fac poeme-stele .

Mă-ntorc la tine viaţă eu vreau să stau în tine,

În orice dimineaţă, revin-o şi la mine.

Eu sunt o visătoare, trecutul l-am pierdut,

Azi orice amintire, s-o pui la renăscut.

Mă-ntorc la tine viaţă de azi nu te mai chem,

Da-n orice dimineaţă îţi scriu câte-un poem.

Mă-ntorc la ţine viaţă  vino şi tu la mine.

Să ne mai dăm speranţă şi-n viaţa care vine.

DE CE AŞ FII TRISTĂ

 

De ce aş fii tristă că viaţa mi-e pustie!

Am sufletul cântec, imn de nebunie,

Chiar dacă afară e vânt nebun şi nori,

Mă oglindesc în fapte şi stări.

 

Nu vreau să plâng o viaţă aiurea

Şi nici să  îmi retrăiesc amintirea,

Udând la rădăcină  simiri pătimașe,

Cu lacrimi stoarse din trăiri prinse-n oase.

 

Încă mai caut speranţa din zare,

Să-mi crească aripi ca la orișicare,

Spre viitorul ce m-a vrut pierdută

Şi astfel voi rămâne  veşnic mută.

  

 

PUN PREŢ PE PAŞI

 

Poate că ai un preţ,

Un preţ de neplătit vreodată.

Dar,

Dragostea-i valoarea ta neterminată.

Doar tu eşti călăuza mea,

În paşii dragostei.

Mă-nveţi să sug,

Să merg de-a buşi-lea

Şi în picioare,

Mă faci să simt iubirea,

Când mă doare,

Pun preţ pe paşi

Că mă alini c-o sărutare.

 

 

REDEFINESC TRECUTUL

 

Redefinesc trecutul sub iarna îngheţată,

Adâncul regăsirii cu braţ întins aşteaptă,

Sălbatic şi strategic, mă pun la adăpost

Că nu sunt coleric un, trecutul e ce-a fost.

 

Cu aripa luminii, același  alb de nea,

Câştig puterea firii, în defavoarea mea,

Mă-nfrigurează gândul, că azi mă întâlnesc,

Trecute ierni uitate, să-mi spună te iubesc.

 

În gerul crunt al vieţii acolo te-am pierdut,

Dar definesc trecutul cuprins şi nefăcut.

 

Să te aduc în taină şi-n inima scânteie,

Să faci din mine azi, iubită şi femeie,

Iar vântul să mă bată cu vuiete la geam

Că definesc trecutul în care ieri stăteam.

 

LAS PLEOAPELE CĂZUTE

 

Las pleoapele căzute, se-nchide felinarul

Lumina ăstei zile îmi zgâlţâie cântarul

Nemăsurate clipe s-au dus pentru trecut,

Lumina ăstei zile în noapte am pierdut.

 

Adorm în pat cu somnul ce azi e somnoros,

Alerg în bezna nopţii spre un poet frumos,

Dar altă dimineaţă ce-n vis o întâlnesc,

Să-mi licăre în faţă în stilul ei firesc.

 

Cu răsărit de soare ce urcă peste noi

Să câştigăm o zi la viaţă amândoi,

Un curs firesc să curgă-ndeajuns

Ca să iubim cu gândul, absentul nepătruns.

 

Să luăm orice speranţă sădită trecător

Cu apa s-o stropim a veşnicului dor,

Cu pleoapele lăsate să strângem dorul mut

Cuprinşi să dăm la spate un timp ce l-am văzut.

 

 

 N-AM SĂ DERANJEZ

 

N-am să mai deranjez, umbra vieţii tale,

Voi merge-agale, pe poteca fără intersecţii,

Mă duc la catedrală să-ţi aduc osanale,

Sau ruga ce-o aşteaptă-n taină toţi poeţii.

 

Şi iau o lumânare, ceara să-i fac să curgă,

Aprind în bezna vieţii, un risipit noroc,

Dar fără pic de aer, lumina o să-şi stingă

Şi n-o să vezi cum trag, de-al vieţii mele joc.

 

Din negură eu fac lumină, cu semn de întrebare,

Pe străzi poeţii scriu, cuprinşi de gelozie,

Eu merg la catedrală, s-aprind o lumânare,

 Și umbre de cuvinte, astern pe o hârtie.

 

Dacă un pas mai fac, nu mai am intersecţii,

Dar voi păstra în taină iubirea ce o simt,

Acum sau altă dată, aşa cum fac poeţii,

Dar unde să m-ascund! Ungherul e prea strâmt.

 

 

PLEC SĂ ATING LUNA

 

Eu astăzi tot nu ştiu să spun,

Cum umbra mi-e durere,

Cum nu pot gândul să îl pun

Să îşi facă o părere !

Atât de blând îmi pare în şoaptă ,

Că vorbe dulci aud,

Îngenunchez să mi se scoată,

Tricoul veşnic ud.

În agonie nu mai pot,

Vorba să aud în şoaptă,

Continui hainele să-mi scot,

Să-mi văd durerea coaptă.

Că-n mădulare m-a mâncat,

O buba dulce, neagră,

Sculptând sălbatic prescurtat,

Figura mea spre seară.

Şi nu mai ştiu nici eu de când,

Cu dalta dă într-una ,

Dar sper să-mi treacă în curând,

Că plec să ating Luna.

 

 -IUBITĂ DOAMNĂ -

Cum ar putea să stea, iubirea  la hotare,

Când glasul de cocor mă strig-aşa de tare!?

Cum mi-aș mai duce eu, drumul prin univers,

Dacă tu nu ai scrie  poemele din mers!?

A ta simţire-mi leagă, chiar orice simţământ

Şi inima aleargă ca umbra pe pământ.

 

Privirea ta e caldă şi-mi mângâie iubirea,

Eu ţie îți cad pradă, pierzându-mă cu firea.

Pun geană peste geană, las ochiul să adoarmă,

Nu-ți spun asta ce-nseamnă când strigi:

Iubită-Doamnă!

Eu mă trezesc în faţă cu freamătul naturii,

Ea vrea iar să se culce, mi-o spuse-n colţul gurii.

Iar pacea ce-o găsise, pe chipui-i se  arată,

Cu aripi larg deschise, spre Univers  o  saltă.

 

Şi orice i s-ar spune oricum va fi lăsată,

Ea veşnic va rămâne, cu inima-mpăcată,   .

Tot aşa și iubirea, urcată pană-n lună

Îţi  cere să o guşti cântându-i noaptea-n strună.

EU AM ABANDONAT

 

Eu sunt aici, tu eşti departe,

De mine şi de ce a fost al tău

Şi totuşi, azi nimic nu ne desparte ,

De ce ştiam, că ne-ar putea fi rău.

 

Singurătatea ne ucide pe-amândoi

Şi dragostea se stinge prin păcat,

Am amorţit  în vântul de nevoi

Şi de speranţă îmi pare c-am uitat.

 

Declin să cred că simţi ca mine

Şi aş vrea durerea să-ţi alin,

Dar ştiu , vine ziua de mâine,

Când îţi urmezi al tău destin.

 

Străină sunt aici, de toate şi de tot,

Simt cum mă sting, tu eşti departe,

Îmi trag sufletul şi nu mai pot,

Să-ţi mai vorbesc  măcar în şoapte.

 

 

PLEACĂ TU

 

Pleacă tu dar lasă-ţi spiritul să mă iubească,

Spiritul care-i nemuritor în vecii, vecii, vecilor,

Aş vrea ca din oglindă, el să mă privească,

De mine niciodată, niciodată să nu îi fie dor.

 

Tu schingiuieşte-ţi trupul, sărac, dar în dureri,

Ce-şi tranversează viaţa, dezamăgit spre moarte,

Spre-a lui neîmplinire, ce-a cunoscut plăceri,

Da, pleacă, dar lăsă-ţi spiritul în altă libertate.

 

De mine niciodată, niciodată să nu îţi fie dor,

Aş vrea ca din oglindă, el să mă priveşti,

Că spiritu-i nemuritor în vecii, vecii, vecilor,

Tu pleacă,  de simţi că încă mă iubeşti.

 

RĂVAŞUL

 

Pe coala de hârtie ce albă mi se pare,

Aştern umile rânduri şi nu îi cer iertare,

Mânui fără oprire creionul şi-l îndemn

Să lase clare urme răvaşul să-l însemn.

 

Să crească bucuria venită-n astă viaţă,

Mergând din casă-n casă în orice dimineaţă,

Facând că din iubirea atât de mult râvnită,

Să tremure fiinţa ce este-ndrăgostită.

 

Iubesc Pământul şi Soarele şi Luna,

Buchetele de stele ce noaptea îşi dau mâna

Şi viaţa schimbătoare ce nu-şi arată mila,

Când anii trec de-a valma şi se întoarce fila.

 

Iubesc şi omenirea lipsită de speranţă,

Ce-şi duce traiul zilnic furat de asta viaţă

Şi merge-n nemurire lăsând ca testanent,

Răvaşul de sfârşit sculptat pe postament. 

 

CÂND  FRICA  MĂ CUPRINDE

 

Când frica mă cuprinde,

Eu ochii mi-i ridic,

Iertare cer într-una

Domnului meu îi zic:

Tu , Doamne să mă ierţi,

De dragoste şi ură,

De dragostea bolnavă,

De dubla aventură.

 

O vrajă-ntr-o secundă,

Cu totul m-a schimbat

Şi armonia vieţii,

Am dezechilibrat.

La tine mă întorc,

Te rog, Tu să mă ierţi

Şi dă lumină iar,

Întregii mele vieţi.

Azi Doamne, fără Tine,

Nimic eu nu mai sunt,

Oriunde m-aş tot duce,

Pe acest întreg Pământ.

Şi nu mă lepăda

Din faţă Ta, Părinte,

Că jur că de acum,

Voi fi din nou cuminte.

 

Ca o verigă slabă,

Am fost la nesfârşit,

Doamne nu mă lasa,

Pe drumul rătăcit.

Tu, iartă al meu suflet,

Ce azi s-a înfricoşat

Şi ajută-l să rămână,

Departe de păcat.

  

 

UN FOC FĂRĂ-NDURARE

 

Un fum venit în noapte e drum în infinit,

E cântecul din vise şi-o mână de nisip,

E glas la geamul casei, e adiere-n vânt,

E murmurul din stradă, pe ultimul cuvânt.

 

Din nopţi răscumpărate cu răsărituri noi,

Cresc iar altare sfinte culese  din nevoi,

Destinul zăvorât în chinurile  nopţii,

Îmi scutură iubirea pe arborele sorţii .

 

Şi zi de zi se-ntoarce zeul întunecat,

Să prindă în cântar dorinţa de păcat,

Cu dor în glas să cearnă iubirea dintre ani,

Să mai adoarmă somnul  duruţilor orfani.

 

Întinderea de vieţi  să-şi  calce visul lung,

Cu stea înaripată pe nemilos amurg,

De-acolo să rostească prin zale şi-ntristare,

Că-ntreg infernul este un foc fără-ndurare.

 

 

 AMORUL PE PAGINA ÎNTÂI

 

Când tu puneai amorul pe pagina întâi,

Eu mă rugam de tine cu mine să rămâi,

Pe pagina întâi a vieţii mele furcă,

Era că totdeauna ţie-ţi ardea de ducă.

 

Şi când o lacrămioară pe faţă îmi curgea,

Căutai o fetişcană să te distrezi cu ea,

Noaptea-ţi părea mică, albă şi prea scurtă,

Când fata se lasa puţin mai greu iubită.

 

Atât îmi se pare mie că-n viaţă te-am iubit,

Că alt bărbat în lume nu mi-a mai trebuit,

Iar Soarele şi Luna lungeau zilele mele,

Scoţându-mi la lumină doar umbrele din ele.

 

Fiorul fericirii cu pânză l-ai urzit,

Iubindu-te pe tine cu lacrimi am plătit,

Puţina fericire o pun pe locu'ntâi,

Azi nu mai vreau iubite cu mine să rămâi.

 

 

AI CONSUMAT

 

Ai consumat iubire,

Nu ţi-a fost de-ajuns,

Din suflet ai zis ceva,

Ţi-am răspuns,

CU SUFLET.

Dar n-a fost de-ajuns.

Mă faci să insist,

Îmi zici că-i de-ajuns.

Se varsă din mine iubire,

Ea vine spre tine,

Tu fugi speriat mai departe,

Şoptind că-i de-ajuns.

Şi fugi supărat,

Pe-un val ce te-a luat,

Şoptind că-i de-ajuns.

 

 

 

PENTRU CINE PLÂNG

 

Pentru cine să plâng,

Altă carne și os,

Reprimată în dor

Și respinsă în post,

Când  atâtea vă dau

Și atâtea vă spun,

Dintr-un cer decăzut

Când iubirea adun !?

 

Te-am săpat în cuvânt,

Regăsit în trecut,

Când de lacrima ta

Mă împiedic tăcut.

Apa curge foșnind,

Ca un mare mister,

Doar de șoaptele nopții

Și de tine disper.

 

Frunze cad lăbărțat,

Putrezind în câmpii,

Caii merg potolit

Prin amurguri târzii,

Cenzurată-n etern

Și oprită să strig,

Patimă și cuvânt;

Eu în tine mă-nfig.

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor