ARMONIZARE

 

Îndrept  trecutul cu lupta de azi,

Păzesc fiece clipă tranzitorie,

Ţin fereastra puterii  deschisă,

Aştept lovituri...răbdarea e-n  cozi,

Cozi aliniate pentru altă luptă.

 

Las gândul cu pace în poziţia lui,

Nu mişc nimic dar primesc remuşcări.

În poartă sosit-au strigând insistent,

Să îmi facă din desert, reproşuri.

 

De durere, colac m-am făcut,

Primind din faţă, turbarea...

Dezbrbrăcasem pământul bătut,

Cu salvarea.

 

O sirenă cânta angelin,

Vocea ei te cere pe tine,

De durere, la cer mă  închin,

Poate vine.

 

 

NEBUNUL

 

Când flori de gheaţă vor crește în drum,

Se calmează eternul nebun,

El paşte durerea, produce regrete,

Şi-mi lasă cordonul tăiat într-un pumn,

Să aştepte.

 

Aşteaptă şi este legat nefiresc,

Tristeţea e mare şi doare,

Căci flori de speranţă crescute-ntr-un fir,

Mor în zare.

 

Dar chinul îmi pune prin sare destin,

Și-mi  lasă durerea aproape,

O las la o masă, consumă rechin,

Mânioasă.

 

 

 DE CE TU TOAMNĂ

 

De ce tu toamnă în mine îmbătrâneşti !

Eu n-am făcut decât să te admir

Şi am spus şi altora cât de frumoasă eşti,

Eşti un delir.

 

Am admirat la tine bogăţia,

Tu  eşti bogată fără de sfârşit,

Eu peste ani mi-am dat jos pălăria,

Tu straie aurii mi-ai săvârşit.

 

 

Şi ca să vezi...acum, îmi pare,

Îmi pare c-ai adus un fir de nea,

Te duci pe-o aripă de vânt în zare,

Lăsându-mă s-adorm în iarna grea.

 

IUBITE, CASA NOASTRĂ

 

Iubite, casa noastră,

S-a strâns ca firele în gheme,

Îngheață catifeau-albastră,

În iarna spulberând blesteme.

 

Și mor ai noștri înecați

În marea tăcerii,

Pe unde umblă disperați,

Damnații visării.

 

Iubite să cerem repaos,

În mantia verde  când stăm,

Că-n iarna ce urcăn-n adaos.

Sunt  anii la care visăm.

 

Mă regăsesc

 

Întind astăzi o mâna în pieptul meu absent,

Mă regăsesc în scripte într-un târziu moment,

Că mor o ştiu demult, însă, n-am terminat,

Că   inima-ntr-un ceas, bate nemăsurat.

 

Întind  mâna uitării să zvârl clipa în crâng

Să îi cer socoteală, ori  setea să i-o frâng,

Că moartea-mi pare falsă şi lasă de gândit

Cerând înc-o o speranță în pieptul nou venit.

 

 

 PRECONCEPŢIE

 

Pierdute idei, găsite în voi,

Închise cu lacăt,  privesc, înapoi.

Azi vor fericirea primară să-mi ceară,

Înc-o seară.

Amurgul se lasă tăcut peste casă,

Mă văd făr’ să vreau  prinsă în faşă

Și-ntins peste umăr un gând se strecoară

Să mă ceară.

Mă ceartă de noptea cazată la voi,

Atât de intens prescurtată-n  nevoi,

Mi-arată  idei  îmbrăcate în ţurţuri de gheaţă

De-aproape o viaţă.

Şi fraţi şi surori şi mătuşi şi copii,

Vor astăzi în gândul iubirii

Și fug din casa cu minţi intens colorate,

Cu părul pe spate.

 

O SLOVĂ

 

O slovă s-a încriptat adânc între noi

Şi a adus cu ea veşnicia.

Regrete nespuse avem amândoi,

Ca Maria.

Maria, odată avea un iubit

Cu  inima-n piatra sculptată,

Minunea iubirii-a cerut

Încântată.

Dar iubitul i-a spus o vorba timid,

Maria pierduse puterea

Și  ani le-au fost pironiți pe un zid

Cu privirea.

Ea îi ceruse cu-ardoare să vină de-o vrea,

Neantul din ei să-l împartă,

Că moartea şi viaţa-ntr-o stea,

Îi aşteaptă.

O slovă avea,

Să-i ducă Mariei în dar

Şi-un gând rătăcit, prefăcut,

În hoinar.

Maria strânse-se curajul pierdut

Şi-a dus pe jos veşnicia,

Iubitul, în piatră  sculptat s-a făcut,

Ca Maria.

 

CĂLĂTOR

 

Călător am fost  în vis,

Pe drum cu destin Galactic,

Astăzi îţi descriu precis,

Am trecut prin Polul Arctic,

 

Totul semăna cu moartea

Şi nimic nu exista,

Se făcea că-mi ţine partea,

Dar la ea mă invita.

 

De atâta întuneric,

Frica-n mine a intrat,

Am urlat ca un coleric,

Până am căzut din pat.

 

Povestesc râzând acum,

Dar o frică urlă-n mine,

Călător fiind pe drum ,

Mi-am rupt  puntea din destine.

 

SECRETUL INIMII

 

Eu m-am copt coace-m-ar  focul,

c-am  pierdut pe drum norocul,

anotimpurile vii au  secretul  inimii.

Eu m-am dus duce-m-ar  timpul

şi-am îngălbenit cu trupul ,

anotimpurile vii,  au secretul inimii.

Am pierdut pierdu-m-aş iară,

pierde-m-aş ca prima oară,

anotimpurile vii,  ţin secretul inimii.

Piară-n piatră  am sculptat

peste secretul purtat,

anotimpuri aurii, prinse-n casa inimii.

În pridvorul  de fecioară,

te-am primit întâia oară,

anotimpurile vii, am în jugul inimii.

Vis etern purtat în simţuri,

mută-te din anotimpuri,

anotimpuri aurii, vor secretul inimii.

Vis în vis de întâlnesc, elegant îi dăruiesc,

visul somnului firesc,

și-anotimpurile vii din secretul inimii.

 

Am crescut aripi

 

Am crescut aripi să ating cerul

Şi-am bătut pământul negru de durere,

Am primit lumini dintr-un răsărit,

Să trăiesc frenetic fiecare clipă,

În blândeţea nopţi.

A crescut aripi pragul tinereţii,

Să zboare nostalgic din copacul vieţii.  

 

 

Ai ales de o vreme

 

Ai ales de o vreme pe sub cerul cu ploi,

Să te-mbeți cu iubirea care arde în noi,

Ai lăsat glasul tău să mă strige grăbit,

Înr-o mare de hău unde eu n-am venit.

 

Ca tot  cerul albastru pe acord de chitară,

Te-ai lăsat ca arcușul peste-a corzii vioară,

Ai purtat peste zi noaptea plină de viață,

Și cu stele făclii te opreai dimineață.

 

Eu poeme îți scriu toamna asta ce vine

Și las cerul pustiu pun o bluză pe mine,

Mă ridic din durere îi rup colții ușor,

Să mă uite o viață pe al vieții picior.

 

Fiindcă vara  privește cum furtuna din noi,

Între palme strivește versul scris de-amândoi,

Unde îngerii cântă despre colțul de rai,

Ce își poartă pe umeri numai luna lui mai.

 

Acum plec să împart pașii mei pe covor,    

Colo-n pieptul grădinii și în bietul pridvor,

Și  te strig ca să vii s-aduci soarele-n casă,

Iar în păr să îmi prinzi steaua mea norocoasă.

 

Eu încă trag

 

Eu  încă trag de pași afară,

Prins-am toți zorii pe cărări,

Cu aripi lungi ce mă-nfioară,

Mă-ncurc în ceasul unei gări.

 

Timpul se risipește-n seară,

Când am să-i dorm pe talp’adâncă,

Dar spune-mi, care, care gară,

Va scoate graiul tău de stâncă!?

 

Nebun văzut pe sub sprâncene,

Să vii să îți alegi chimvalul,

Să verşi vinul din damigene,

Că poate-aşa te va lua valul.

 

Atunci dorul te va  străpunge,

Cu  palma pieptului  fierbinte,

Dar tot întreb: oare nu plânge,

Festinul așezat în minte?

 

 

 

VISUL 

 

Amintiri din vis rătăcite în straiele nopţii,

În bucăţele ,frânturi sau fărâme,

Speranţele-n mine  mă  dor,da, mă dor,

Nu vreau uitarea,  ştiţi  bine.

Veniţi  aici, sunt cuminte  acum,

Aş  vrea să-mi staţi pe retină, uitate.

Amorţeala, gravă îmi pare.

Spuneţi-mi.

Unde să caut?

Evaziunea, în noapţe  mă pierde,

Mă pierde la număr.

 

Din visul pierdut eşti clipa tăcută,

Dar vino,  lumina  e-n zori.

Aş vrea să trăiesc, etern şi firesc,

Să  pierd aventura cu noaptea,

Noaptea  căzută în patul de şoapte,

Purtată cu bezna-n  păcate.

 

Amurgul din vis să dispară,

În  spirit,  întregul s-apară,

Cerută din noapte,dorită să fiu,

În braţele visului,visului viu.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor