- Vom dezminți cândva că am trăit

Povestea unui vis ce nu se spune

Și vom nega în gând că ne-am iubit

Ca doi nebuni veniți din altă lume.

 

Te voi uita, și tu mă vei uita,

Cu o dorință stranie voi merge

Pe plaja lunii unde umbra ta

Peste a mea se culcă și o șterge.

 

Sau poate nu, că timpul ne-o sculpta

În stânca lui, două statui de sare,

De te-oi uita sau de mă vei uita

Vom scrie versuri noi despre uitare.

 

- Azi mă dezic de vânturi și furtuni,

Nu-mi risipesc pe drumuri sterpe gândul,

În palmele uimirii când m-aduni

Prin suflet trec corăbii explorându-l.

 

Oricâte mări s-ar așeza-ntre noi,

Răpuși de dor, cu mâinile pe armă,

Vom naviga pe ele amândoi,

Sfidând voit o lege sau o karmă.

 

De tine de-o să uit voi apleca

Urechea peste inima-mpietrită

S-ascult cum bați acolo, undeva,

Dar urma ta în stânca mea-i cioplită.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iunie 15, 2018 la 5:33pm

mulțumim frumos...

Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Iunie 15, 2018 la 12:42pm

un poem prin porii careia curge iubirea ca un izvor plin de frenezie. felicitari.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor