cobor în oraşul morţilor
port cu mine un mănunchi de crizanteme
sunt şi biserici cu tămîia aprinsă
în cădelniţa legănata
învinge noaptea albă
văd crucea cu
braţele desfăcute
mai vine o femeie cu flori proaspete
poate iubita...

viaţa e ca un trotuar strîmb
ars de soare şi geruri
putrezit de ploi
casele sunt pustii
pe vatra focurilor stinse
croncănesc ciorile.

sufletul meu
nu şi-a pierdut elasticitatea
de minge galbenă
a copilăriei.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor