Binecuvântat Doamne Iisuse, slava şi bucuria inimii mele, învredniceşte-mă de dragostea Ta, ca să mă întăresc în suferinţe şi să rămân în tăria neclintită a nădejdii. Am nevoie de întărirea şi mângâierea Ta, de aceea vino la mine şi îndreptează-mă cu învăţăturile Tale sfinte!      

        Iată, ştirile ne aduc dezvăluiri incendiare, trădarea lui Iuda s-a înrădăcinat în toţi muritorii. E prea multă nedreptate, prea multă suferinţă, prea mult chin sufletesc! Când se aud strigăte de război, oamenii intră în panică, se ascund. Şi unde... în crăpăturile pământului?... Deşi am redobândit o altă dimensiune a timpului, cu privire la Venirea Ta, totuşi, tot mai locuim în firea aceasta pământeană.         

         « Fica Mea, zice Domnul, în viaţa aceasta, tu, niciodată, şi nicăieri, nu poţi fi scutită de ispite; de aceea, în toată vremea, armele sufleteşti, îţi vor fi trebuitoare. Tu eşti înconjurată de duşmani, care se năpustesc asupra ta şi din dreapta şi din stânga. Dacă nu te îngrădeşti pe toate părţile cu scutul răbdării, repede vei fi rănită. Mai mult, dacă inima ta nu se va lipi cu tăria neclintită ca să sufere pentru Mine, nu vei putea să te lupţi cu bărbăţie, şi nu vei căpăta cununa fericirii. Aşadar, trebuie să treci curajoasă prin tot felul de ispite şi să ridici braţul puternic împotriva tuturor celor ce stau înaintea ta. Căci mana s-a pregătit pentru cel biruitor, iar sărăcia este partea celui leneş şi îndărătnic ».

        Adevărat, Doamne, că “sărăcia este partea celui leneş şi îndărătnic” şi cât de uşor poţi coborî pe această pantă atât de confortabilă, şi cât de uşor te pot amăgi ispitele... Oamenii divinizează prezentul şi nu pun în balanţă evenimentele viitoare. Mă determină să cred că acest popor nicidecum nu va avea acces la Marele Semn Divin “UŞA” pe care Tu ai deschis-o pe cerul Românie noastre şi mai de curând coborârea Duhului Sfânt peste cei saraci si necăjiţi, rămaşi în suferinţă. Mulţi dovedesc cu certitudine că promovează “minciuna, viclenia, lăcomia şi desfrâul »...  Ba mai mult, se sfătuiesc să privescă cu  dezgust la prezenţa şi Lucrarea Duhului Sfânt...

“De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii oamenilor.” (Ps. 57-1).

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor