FRAGMENT- roman VIATA PITORESTILOR UMBRE (volum in curs de aparitie)
"Notând în jurnal cu cât mai multe detalii și le clarifica și mai bine în minte. Avea la dispoziție o săptămână, timp suficient să se gândească ce va face la întoarcerea lui Marco. Între timp mai discuta cu Lyv, se întâlnea cu cele câteva românce pe care le cunoscuse. 
Mai cunoscuse două femei care îngrijeau două persoane vârstnice. Cu ele vorbea despre tabieturile persoanelor aflate în jurul vârstei de nouăzeci de ani. Desigur că nu era ușor, la acea vârstă când se mai instalează și o boală specifică vârstei a treia, alzheimer. Totuși ele erau mulțumite că nu plăteau chirie iar masa le era asigurată. 
Un bătrân o confunda pe Dorina cu fosta lui soție și chiar insista să stea cu el la masă, iar seara la culcare trebuia să stea cu el de vorbă până adormea, asemenea copiilor care nu adorm până nu li se spunea o poveste. 
Cealaltă femeie se plângea că bătrâna pe care o îngrijea era foarte egoistă. Nu-i permitea îngrijitoarei sale nici să guste din ”delicatesele”, pe care și le cumpăra pentru ea. Mergeau împreună la magazin dar, pentru îngrijitoare cumpăra ce era mai ieftin și mai prost. Ba mai adăuga și că la ea acasă, nu ar fi avut nici pe jumătate din câte primea în casa ei. 
Ciudățenii ale vârstei, ale educației, zgârcenie, lipsa de respect pentru munca acelora care le purtau de grijă. Fiecare cum avusese norocul să găsească un loc de muncă, iar din ce câștigau trimiteau familiilor în țară, pentru școala copiilor, pentru medicamentele părinților lor, rămași de izbeliște tocmai când aveau mai mare nevoie de ajutor. 
O altă femeie cunoscută venise din Roma, pe insulă, deoarece acolo avusese grijă de un bătrân care uitase numărul anilor și-i pretindea femeii să se poarte cu el ca și o iubită. Să-l mângâie, să-l îmbrățișeze, să-l sărute, să danseze cu el când avea chef și se mai simțea în stare să-și miște picioarele. 
Avea o mare nevoie de tandrețe la cei nouăzecișitrei de ani ai lui. Concluzia era clară că numai trupul îmbătrânește, sufletul, spiritul, rămâne veșnic tânăr, nu îmbătrânesc. Nevoia de tandrețe durează toată viața. Tocmai când termina această frază, din spatele ei vocea lui Marco o făcuse pe Tea să tresară.
- Este adevărat, afirmase el, ai intuit perfect, nevoia de tandrețe rămâne întreaga viață. Mă bucur că ești aici...
- Aș vrea să pot spune și eu același lucru, dar nu știu dacă să mă bucur că am cunoscut un așa de bun regizor, sau să-mi fac geamantanul și s-o pornesc spre aeroport. Sunt curioasă ce ai face tu în locul meu? Îți datorez multe, sunt conștientă de asta, dar este prima dată în viața mea când întâlnesc o astfel de situație.Tu nu ești doar un regizor ce se joacă cu destinele celor din jur, tu ești și un foarte bun actor.
- Nu sunt bun nici de actor nici de regizor ... nu ți-a trecut prin minte că am plecat cu treburi dar și de teama de a nu mă da de gol în fața ta? Cu perspicacitatea ta ai fi observat desigur că ceva nu era în ordine.
- Ba da, chiar am observat că în ziua aceea te purtai de parcă așteptai să se întâmple ceva. Mi-a trecut prin minte că fugi de întrebările mele, chiar aveam multe întrebări de pus dar, la un moment dat am considerat că nu mai era cazul. Faptul era consumat, scrisoarea ta explica multe, dar nu chiar tot...De ce nu i-ai lăsat să plece pur și simplu, de ce a fost nevoie de acel...teatru?"   F.M.Stanescu

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor