"Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter" de Matei Călinescu, - o rafinată alegorie a condiţiei intelectuale?

La un an de la dispariţia lui Matei Călinescu ne gândim oare la rafinatul autor şi critic al modernităţii şi la moştenirea sa literară, deloc de neglijat? Nu ştiu. Poate că Matei Călinescu, precum "tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul", are detractorii săi... Libertatea ne dă inclusiv dreptul de-a nega, de-a contesta, de-a respinge, fără a uita, însă, că excesul în această atitudine/aptitudine poate conduce până la autonegare. Cred că şi în literatură şi în cultură se impune a trăi şi scrie în diversitate.

Prin anii 75-80 după ce am citit "Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter", mă întrebam unde e autorul, ce mai scrie, ce i s-a întâmplat, până când vestea plecării din ţară mi-a închis definitiv această curiozitate. Aveam în bibliotecă pe atunci două din cărţile lui Matei Călinescu şi cu acelea am rămas până după anii 90. Dintre ele, prima, "Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter" m-a fascinat. Lectura a fost atunci o încântare şi o uimire. (Azi, mi-e şi dor de cartea aceasta, ca de-o fiinţă ce m-a încântat nespus pe atunci) Încântare de reflecţiile sclipitoare şi replicile sapienţiale ale personajul emblematic pentru o cu totul altfel de lume decât aceea în care ne aflam; uimire faţă de subiectul şi personajul unei cărţi atât de neobişnuite chiar şi pentru proza cea mai îndrăzneaţă a obsedantelor decenii. Cartea - o parabolă, personajul - o emblemă. Cred că acesta era modul de-a crea o proză rafinată, alegorică şi intelectualizată, în fond, o epică ce se repercuta subtil în actualitea vremii. De unde va fi luat Matei Călinescu modelul personajului său, nu ştiu, dar cred că el reprezintă o abilă contopire epică: pe de-o parte, între modelul evreului înţelept bântuind prin lume şi , pe de altă parte, - un alt model uman, al obsedantelor decenii - intelectualul proscris de societate ce făcea parte dintr-o altă generaţie şi chiar dintr-o lume de alt tip. Primul ? - un model livresc şi simbolic, cel de-al doilea un tip cât se poate de real ce putea fi întâlnit încă prin anii '65-75-80 în locuri pubilce, prin parcuri, în tramvaie sau în troleibuse, în cafenele etc. Era un ins vetust, aparent desuet, demodat, uneori ciudat de-a dreptul, ce dincolo de parenţa, distinsă ori precară, venind parcă din alt timp, ascundea o minte sclipitoare, o înţelepciune benefică şi roditoare de care, din păcate societatea noastră de atunci nu avea nevoie. Acesta era intelectualul proscris, abia eliberat din închisoare ce purta cu el povara unei istorii greu de înţeles, mai ales pentru noi cei tineri.
Mi-am dat seama de valenţa aceasta a personajului, când exact în acei ani, în casa în care locuiam, venea adesea în vizită un fost avocat, dr. în drept, legionar, sau cel puţin taxat astfel, un om de-o disticţie aparte şi de-o impresionantă cultură, ce făcuse 16 ani de închisoare, şi care ne încânta uneori pe noi cei tineri, prin filosofia, cultura, înţelepciunea, stăpânirea perfectă a limbii germane, spiritul colocvial şi cu totul neobişnuit pentru realul în care existam. Cum lectura cărţii era pentru mine foarte proaspătă şi tot atât de neobişnuită pe cât personalitatea distins-distinctă a Domnul avocat aşa cum îl numea mătuşa mea, eu l-am numit, nici mai mult nici mai puţin, decât "Zacharias Lichter". Nimeni nu ştia de ce îl numesc astfel, dar numele cădea perfect peste imaginea reală a vizitatorului nostru care ne încânta şi surprindea, ne povestea şi sfătuia, cum cei din jur nu ştiau s-o facă.

Aşa am citit atunci romanul, şi nu ştiu dacă relectura, la care marele analist al modernităţii ne îndeamnă, mi-ar schimba această accepţiune...

Cred că trebuie să revenim la Matei Călinescu.

Vizualizări: 524

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Octombrie 12, 2010 la 4:09pm
”Viața și opiniile lui Zacharias Lichter” a fost una dintre cărțile de căpătâi ale tinereții mele alături de cărțile lui Kafka, Camus, J.P Sartre sau Dostoievski . Păcat că una dintre cele mai moderne și valoroase cărți ale literaturii românești contemporane nu a fost băgată în seamă de ”corifeii” criticii noastre..Faceți un act de mare dreptate pentru care vă mulțumesc!
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 31, 2010 la 6:40pm
Aţi intuit exact.
Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iulie 31, 2010 la 6:30pm
Multumesc pentru cadou şi pentru aprecieri. Nu l-am citit pe Toma Pavel, am auzit de el. Să fie cartea dedicată lui Nichita Stănescu? Posibil. Nichita era în puternică ascensiune în anii 60-70.
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 31, 2010 la 11:43am
Frumoasă şi " de suflet " semnalarea D-voastră ! Cu adevărat, minunată carte ! M-am îndrăgostit de ea la prima... citire ! ( Şi aşa am rămas ! ). Era pe vremea când ( 1969 ) săptămânal sau bisăptămânal mă mâna demonul spre Baia Mare, de unde mă reîntorceam glorioasă în satul meu şi cu de-ale gurii şi cu de-ale spiritului ( Că apoi lucrurile s-au schimbat...).
Vreau să vă reamintesc despre o altă carte , a unui coleg de generaţie cu Matei Călinescu ( de asemenea diasporean ), Toma Pavel : Fragmente despre cuvinte, apărută în 1968. Este dedicată " D-lui N.S. ". Incitantă ( conţine o polemică subiacentă cu structuraliştii ), este şi ea o carte de citit şi de recitit. Cuvinte... necuvinte...
Verificând pe internet, constat că Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter a fost repetat reeditată după 89, semn că este cerută. Despre Toma Pavel n-am verificat încă.
P.S. Matei Călinescu a fost primul care a scris despre Sensul iubirii. Ce generaţie !...
P.P.S. Vă felicit cu drag pentru doctorat şi pentru viitoarea apariţie a lucrării !
Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iulie 28, 2010 la 2:27pm
Multumesc pentru vizita. Ceea ce este plin de adevar poate fi uneori extrem de frumos. Un alt spirit de excepţie, N Steinhardt, face face această remarcă undeva în Jurnalul său.
Comentariu publicat de Zenobia pe Iulie 25, 2010 la 8:33pm
Nu am citit cartea inca. Vreau doar sa las un semn si sa multumesc pentru recomandarea ta care mi-a atras atentia si mi-a captat interesul.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor