VIKI ŞI DǍNUŢ

(Schiţă detectivă)

 

  În urmă cu câteva săptămâni, am văzut pe Reţeaua Literară poezia STAŢII a poetului bucureştean Radu Niţescu. Un membru al reţelei, în comentariul său, după ce a complimentat autorul, şi-a amintit că motivul poeziei a fost întâlnit într-un alt poem pe care nu şi-l amintea în întregime şi nu ştia unde-l văzuse. Un bun prieten cu care am urmărit împreună Reţeaua Literară, mi-a spus:

-    Cunosc această poezie şi ştiu unde este afişată. Permite-mi o căutare!

-    Da, te rog, am răspuns plecând de lângă calculator.

  Prietenul meu este şi el originar din România şi conduce în Franţa o publicaţie în limba romană. Este un om foarte educat şi priceput în folosirea calculatorului. În câteva minute a găsit poemul în cauză. Iată-l :

Trenule

(Poezie scrisă pe poarta mănăstirii Sadinca, Jud. Sibiu)

 

Un lung tren ne pare viaţa.

Ne trezim în el mergând,

Fără să ne dăm noi seama,

Unde ne-am suit şi când.

 

Fericirile sunt halte,

Unde stăm cam un minut,

Până bine ne dăm de seama,

Sună, pleacă, a trecut.

 

Iar durerile sunt staţii

Lungi, de nu se mai sfârşesc,

Şi în ciuda noastră parcă,

Tot mai multe se ivesc.

 

Arzători de nerăbdare,

Înainte tot privim,

Să ajungem mai degrabă

La vreo ţintă ce-o dorim.

 

Ne trec zilele şi anii,

Clipe scumpe şi dureri,

Noi trăim hrăniţi de visuri,

Şi-nsetaţi după plăceri.

 

Mulţi copii voioşi se urcă.

Câţi în drum n-am întâlnit,

Iar câte-un bătrân coboară,

Trist şi frânt, sau bolnăvit

Vine-odată însă, vremea,

Să ne coborâm şi noi.

Ce n-am da atunci ,

Doar pentr-o clipă,

Să ne-ntoarcem înapoi?

 

Dar pe când, privind în urmă,

Plângem timpul ce-a trecut,

Sună goarna VEŞNICIEI:

< Am trăit şi n-am ştiut >

 

-    Îmi permiţi să afişez această poezie? l-am întrebat.

-    Da, bineînţeles! Dar nu-mi pomeni numele.

Am scris imediat un comentariu pe Reţeaua Literară, în care am afişat poezia scrisă pe poarta mănăstirii, pe care comentatorul precedent nu şi-o amintise. Poemul domnului Niţescu nu era un plagiat ci o altă formă de a aborda aceeaşi idee poetică (sau o idee asemănătoare). Am discutat cu prietenul meu despre acest lucru. Prin asociere mi-am amintit o întâmplare pe care am şi povestit-o prietenului meu. Iată, v-o povestesc şi domniilor voastre :

 

  Toamna trecută, fiind în România, am vizitat o mănăstire. Ajungând acolo în apropierea amiezii, am găsit un grup de lucrători administrativi adunaţi lângă una din anexele mănăstirii. Ei priveau concentraţi zidul acestei clădiri. Curios, m-am apropiat să văd ce contemplau. Am văzut consternat o inscripţie scrisă cu litere de-o şchioapă, cu vopsea neagră (probabil spray), în diagonală, pe peretele de un alb imaculat:

"În urmă cu 10 ani, în acest loc, Viki şi Dănuţ şi-au învins virginitatea la 15 ani" 

  Oamenii priveau posomoraţi comentând în şoaptă . Am înţeles, din vorbele lor, că inscripţia a apărut în noaptea precedentă şi a fost descoperită în urmă cu o oră. Cu toţii făceau eforturi să-şi amintească cine a vizitat mănăstirea cu o zi înainte. Scrisul unei asemenea inscripţii putea dura cam un minut. Trei grupuri de elevi ce vizitaseră mănăstirea în ziua precedentă erau bănuiţi, deşi ei au trecut în grabă şi cu toţii laolaltă. E greu de crezut că au fost cu toţii părtaşi la această faptă. Eu nu am mai aşteptat ci mi-am continuat vizita prin mănăstire, dar întâmplarea îmi stătea ca un ghimpe în memorie. Când am părăsit mănăstirea, o oră mai târziu, am văzut doi lucrători care văruiau acel perete.                          

-    Cine crezi că sunt Dănuţ şi Viki? l-am întrebat pe prietenul meu.

-    Am putea să deducem. Vrei să încercăm?

-    Nu cred că vom reuşi.

-    De ce nu?

-    Pentru că inscripţia nu a fost scrisă de ei, de Viki sau Dănuţ.

-    Cum ai tras această concluzie?

-    Scrie "Viki şi Dănuţ" aşa cum vorbeşte cineva despre nişte cunoscuţi şi nu despre sine. În plus, nu ştiu cine ar vrea să povestească despre sine amănunte aşa de intime?

-    Dimpotrivă, doar cine vorbeşte despre sine va vorbi cu atâta finite. O terţă persoană ar scrie această notă doar pentru a umili sau batjocori pe cei doi. Eu simt în modul de exprimare o oarecare melancolie. Cineva a revenit în acest loc şi a simţit nevoia s-a imortalizeze semnificaţia. De aceea cred că cel care a scris este chiar unul dintre "eroi". Dar , ia spune, crezi că mi-ai redat exact conţinutul inscripţiei?

-    Până la ultima virgulă, am răspuns.

-    Tocmai la virgule mă refeream. Cine a scris această inscripţie este un om educat.

-    Sunt sigur că a scris un singur om, căci era doar un singur scris de mână. Cât despre educaţie…? N-aş putea să-ţi spun…

-    Asta este o observaţie foarte importantă. Şti ca şi mine, că scrierea pe pereţi a devenit nu o boală, ci o molimă, dar în 99% din cazuri inscripţiile se scriu cu litere de tipar. Tu îmi arăţi o inscripţie scrisă cu litere de mână. Acesta este un lucru extrem de rar, dar şi mai rar este o inscripţie care respectă semnele de punctuaţie. Mai poţi vedea un semn de exclamaţie sau un semn de întrebare la sfârşit, dar virgulele..? Aşa ceva încă nu am mai văzut. Încă ceva, marea majoritate a inscripţiilor sunt vulgare. Actul sexual sau organele sexuale sunt amintite cu grosolănie. Deşi se ocupa intens de acest domeniu, inscripţia noastră se exprima cu "gingăşie". Este vorba de un om educat. Am stabilit că este un singur om şi că nu este o terţă persoană. Rămâne posibilitatea că este ori Viki , ori Dănuţ. Hai să analizăm puţin limbajul folosit. În limbajul de zi cu zi se spune ai spune "Acum 10 ani" pe când autorul scrisese "în urmă cu 10 ani" care este o formă literară, mai neobişnuită în vorbirea curentă. Mult mai interesantă este însă, o altă observaţie. În limba curentă se spune "a-ţi PIERDE virginitatea", pe când aici scrie "şi-au ÎNVINS virginitatea". Ce exprimare fină şi câtă expresivitate emoţională!? Adu-ţi aminte de vârsta de 15 ani, când şi noi eram bântuiţi de dorinţe care ne mânau la tot felul de nebunii. Am fi fost în stare să violăm, să abuzăm, să batem, să intimidăm, să urlăm …şi toate acestea doar pentru a avea un contact sexual. Ce ne oprea? Nesiguranţa ! Lipsa de experienţă, lipsa de încredere în sine, complexul virginităţii. Autorul inscripţiei consideră că virginitatea nu se pierde. Ea este un obstacol şi deci trebuie învinsă. Înfrângerea virginităţii s-a făcut ÎMPREUNĂ. Aşa susţine inscripţia. Din toate acestea eu deduc că cel care a scris era o femeie, sau mai bine zis femeia din cuplu, deci Viki. Viki scrie cu melancolie "În urmă cu zece ani…". Deci, azi, când scrie această inscripţie, ea are 25 de ani. După cum am bănuit că la 15 ani cei doi erau elevi, tot aşa suntem siguri că la 25 de ani niciunul dintre ei nu mai este elev. Viki însă, şi-a păstrat obişnuinţa de a scrie corect, fără vulgarităţi, într-o limbă expresivă, corectă şi cu un scris de mână. Acestea mă face să cred că este vorba de o profesoară care însoţea unul din grupurile de elevi bănuite pentru faptă. Învăţătorii urmăresc grupele de elevi şi nu permit nimănui să rămână în urmă, dar învăţătorii pot rămâne în urmă neobservaţi pentru un minut sau două. Cred că am rezolvat cazul. Tot ce ne mai rămâne de făcut este să verificăm pe listele vizitatorilor cine au fost învăţătoarele care au însoţit grupele de elevi şi care dintre nume atrage porecla "Viki". Atunci, o mostră a scrisului de mână poate fi comparat cu inscripţia de pe perete.

-    Excelent…! Din păcate, nu ai fost la faţa locului pentru a propune soluţia ta, iar între timp inscripţia a fost ştearsă de pe perete. Nu vom putea descoperi făptaşul, dar interpretările tale sunt foarte interesante. Îmi permiţi să scriu o schiţă poliţistă ?

-    "Detectivă", mă corectă el. Da, scrie ce vrei, dar nu-mi pomeni numele

Am scris şi nu i-am pomenit numele. Sper că a fost interesant. Scrieţi-mi ce credeţi pe adresa   ProfPetGold@Gmail.com.

     Vă mulţumesc pentru timpul pe care mi l-aţi acordat!

                                Prof. Petru Gold                        

Vizualizări: 122

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Domnita Frisan pe Mai 14, 2011 la 4:22pm
"Un lung tren ne pare viata'' Autor Nicolae Moldoveanu (n.3 feb.1922 --- dec.12 iul. 2007)Compozitor,poet si scriitor crestin.Un poem devenit cantec popular;Irina Loghin il interpreteaza atat de frumos!...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor