albumul genesis
ceasul slava douăzecișicinci de rubine
biletul la teatrul din grădina icoanei
-mergi tu dragul meu
mie îmi fac rău actorii, acei mincinoși sinceri-
lamele astra aparatul smena 8m
fotografiile grayscale cu tine în parcul grozăvești
casa modei și verighetele plătite din meditațiile tale la matematică, Elia-ei
-gravează pe ele un punct și o virgulă tovarășe, atît
sînt prea tînăr tovarășe pentru cuvinte
le păstrez încă în cutia cu rugăciuni-

 

frumos mai eram pe atunci Elia-ei
primii blugi lee și espadrilele cu talpa din cînepă împletită
țigările carpați fără filtru
gala unicef 1980, bee gees abba joan baez
și dorința ca măcar o dată domnul dumnezeul meu
să mă întrebe ce mai fac și nu ce visez
oricum, credeam că El era doar un toiag
în care se rezema lumina cînd ieșea din biserica sfinții voievozi

 

uneori
în drum spre tine cu tramvaiul 14, pe splai
imaginam trepte din hîrtie cerată
pe care așteptau poeții cu tocurile în bandulieră
auzisem că poeții ajung în rai
numai dacă au scris o poezie de dragoste
și poartă flori de cireș la rever

mulatre cu pleoapele coborîte – serile
cantina B ciocolata amăruie duminica, la desert
și felul cum îmi spuneai
sînt membră a uniunii studenților comuniști
nu mă săruta pe buze în văzul lumii
mai bine lasă-mă grea cu o aducere aminte
și alege-i cel mai frumos nume de fată

 

egrete planînd – nopțile
basmaua verde nuc părul tău tuns perie
o mie de respirații și un singur perete
hai doamna mea hai mon camarade saltă pasul
împreună am ridicat orașe
cu podul palmelor noastre am împins cerul mai sus
să facem loc pentru rugă
hai camarade, valea sălciilor e încă departe
astăzi vom cuceri și ultimul bastion din cretă
tous les deux nous avons fait des barricades
les maquis, les commandos, les embuscades
mon camarade
cîntam și cîntecul meu se auzea pînă în pavilionul de gardă

 

zic iar și iar
fericită ai fost tu între femei în toate zilele tale
închinarea și ceaslovul cui te-a așezat de-a stînga poetului
el te-a numit, el ți-a pus degetul pe gură
nu amăgire a trupului, mirato de genunchii tăi transparenți
nu te-am îndemnat la tăcere doar ți-am luat suspinul cu mîna
și am spus
fii tu amin-ul meu înaintea cuvîntului


Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iunie 8, 2011 la 12:35pm

Liliana chestia cu alzhaimerul e chiar amenintatoare, un studiu recent spune ca toata populatia globului sufera de boala asta numai ca unii dispar mai devreme rapusi de alte dezastre. Nimic nu mi se pare mai trist decat un om in varsta care a trecut prin viata fara sa-i atinga esenta si mesajul.

Comentariu publicat de Liliana Anton pe Iunie 8, 2011 la 12:07pm

sunt simboluri, intradevar usor recognoscibile. generatia de atunci este inca tanara si suficient de lucida ca sa inteleaga, sa se adapteze actualelor schimbarilor, spre deosebire de generatia dinainte, partial afectata de alzhaimer sau nostalgii visatoare.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iunie 8, 2011 la 6:59am

nostalgiile fac mereu literatura buna ...mai ales celor care cunosc simbolurile. care dispar si se schimba de la o generatie la alta. 

Comentariu publicat de Liliana Anton pe Iunie 7, 2011 la 10:05pm

Vlad,  poezia aceasta o sa o adaug la cele,  foarte putine, pe care le am salvate la "favorite".

E de aici, de la noi, traita cu adevarat in timpul nostru adevarat, asa... bun-rau cum a fost.

Imi recunosc lumea in ea si iti multumesc ca ai scris atat de frumos despre ea!

Comentariu publicat de vlad pe Iunie 7, 2011 la 4:10pm
Ştefan eşti prea generos. eu îţi mulţumesc.
Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Iunie 7, 2011 la 4:03pm

 

mulţumesc pentru minunea asta de poezie vlad

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor