Viorica Raduta si Robert Serban, doua stiluri, o singura spaima

Prolog

Cărţile despre care voi vorbi, apărute la doar câteva zile distanţă una de cealaltă, tratează acelaşi subiect: moartea. Însă discursurile lirice nu sunt înfricoşătoare. Poeţii (ca toţi artiştii) privesc altfel moartea. O persoană de acest gen poate vedea cum o rază de soare învăluie în misterul ei, chipul celui ce se mută din această viaţă trecătoare, în cea veşnică. Un eveniment tragic are profunzimile lui. Cine trece cu atenţia desăvârşită printr-o astfel de experienţă, iese îmbunătăţit, se modelează spiritual, dobândeşte un plus de înţelepciune.

Se spune că singura realitate (în sensul de certitudine) din viaţă este moartea. Cu toţii murim, fără excepţie. Una dintre poetele contemporane a ales să îmblânzească duritatea acestei realităţi şi ne invită aparent ludic să-i parcurgem cartea.

De la Viorica Răduţă zicere: Cam toţi murim!

Volumul de versuri semnat de Viorica Răduţă, Cam toţi murim!” (Editura „Limes”, Cluj-Napoca, 2010) este un discurs cu ritm sincopat despre moarte. O carte unitară pe care, dacă o citeşti făcând abstracţie de titluri, constaţi că fiecare poem e de acolo. Un volum surprinzător raportându-ne la forma cu care ne obişnuise poeta.


continuarea articolului aici

Vizualizări: 104

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor