Toamna varsă lacrimi
pe eşafodul viselor de vară
condamnată pe viaţă
la melancolie…
Îi şterg cu batista gândurilor
lacrimile de chilimbar
gustul lor îmi aminteşte
cum un cer făr’ de păcate
ploua în mine.
Pe sub faldurile visării
îi văd cicatricile,
le spăl cu tăceri de rouă, 
le învelesc cu umbra ta, 
despletind din ghemul clipelor
o emoţie ruginie…
O, rog, să-mi împartă 
în măsuri egale
stropii de iubire
să-şi pună semnătura
pe această poveste nescrisă, 
muza să-şi înmoaie degetele
în călimara nopţii
să scrie-n mine: 
Mi-e bine în sufletul tău!

Lasă, toamnă, fericirea să fie titulară
în jocul de-a iubirea.
să ne răscolească frunzele
c-un dor astenic
cocorii să scuture-n noi
o ultimă lacrimă.
Aşterne-mi sub tălpi
covorul roşu
să pot trece pragul iernilor
la braţul unui vis autumnal.

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Septembrie 28, 2016 la 7:31pm

Toamna varsă lacrimi
pe eşafodul viselor de vară
condamnată pe viaţă
la melancolie…

SUPERB....

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor