Aseară, noi două  umblam pe drumul satului necunoscut

şi toate le spuneam să nu uităm ceva

Dar prea repede se derulau cărările

şi încă nu te atingeam

Nu ştiu de ce atâta grabă,

Că doar nu ne vezusem de doi ani...

Deodată apăru acest fanatic necunoscut

Care punea întrebări anapoda  fără să ştim de ce

şi-a tot umbrit chipul tău cu trupul lui înalt de brad

Până când ai fugit  de lângă mine

 Erai la capătul de unde plecasem la plimbare

şi te strigam de mi se rupeau venele

Nu mi-ai spus aproape nimc

Poate că nu am reţinut nimic, dar că...

Doar că...

Poate că...

Ştii că...?

Am impresia că nu mai pot!

Şi te-am avut aseară lângă mine...

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor