Prin visuri, noaptea, şerpii îmi dau ocol

Iar vulturii simt miros de carne moartă.

Asist neputincioasă la spectacol,

Cum ielele îmi descântă altă soartă.

 

Uit să mă-ntorc în mine şi rătăcesc

Aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint.

Poate e un joc şi doar mă amăgesc;

Şi amintirile mă’neacă în absint.

 

Vreau să le uit şi-aş vrea să-mi strig iubirea

Ce încă o caut ca pe un răsărit.

Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea

Pe care-am avut-o,  şi-acuma-i doar un mit?

 

Un bici pocneşte-n liniştea eternă;

Visul se destramă, goneşte în pustiu.

E ca atunci când tristeţile-s în bernă,

Se face lumină cu-n clinchet argintiu.

 

Şi mă trezesc din visul meu de-o noapte

Mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează

De bucurie. Parcă aud şoapte.

Primăvara îmi spune: “bine ai venit”!

 

O, Doamne! Nu pot să îmi explic nicicând

Cum primăverile mă fac să-ntineresc!

Sângele-mi curge prin vene fremătând

Spre inimă. Şi-n drumul lui, eu înfloresc!

 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor