Visuri ucise-poezie fără rimă pentru pretenţioşi...

VISURI UCISE

 

Odată am ucis, un vis.

M-am trezit de dimineaţă,

şi l-am ucis,…cu sânge rece.

 

Dimineaţa, a continuat fără el.

 

Nici nu i-am făcut îngropăciune.

Nici nu m-am rugat pentru el.

 

Am chemat un preot şi m-am spovedit.

Şi el m-a absolvit de păcate.

 

Ca să pot să fac, altele.

 

Acum aş putea să ucid, în fiecare dimineaţă.

 

Câte un vis,… dar nu mai am.

 

Se tem de, mine,… visurile.

 

Nu de moarte,… se tem.

De neîndeplinirea lor,… se tem.

 

Se tem,… să nu fie ucise-n somn,

şi să nu savureze,… momentul.

 

 

Momentul de disperare,spontană,

în care un om îşi ucide, visul.

 

Propriul lui vis, care putea deveni,

realitatea minciunilor, singure,

şi neconsolate de adevarul,

pe care-l grăieşte,mută,

gura păcătosului.

 

Doamne iartă-mă !

C-am încălcat,a unsprăzecea,

poruncă ce spune: Să nu ucizi!,…visuri.

Ele,…ca şi noi,au fost lăsate,

Să trăiască,

chiar dacă-şi dorm,… toată viaţa .

 

 



Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor