Kiril, Patriarhul Rusiei, vine la Chişinău, iar noi, românii, popor creştin, cult şi educat, nu avem cum să ne opunem acestei vizite. Este în firea noastră să fim ospitalieri, mai ales că vine reprezentantul fraţilor noştri ortodocşi de la răsărit.

     Prea Fericirea Sa reprezintă însă forţa de ocupaţie ecleziastică, promovată de imperialismul velicorus de-a lungul sutelor de ani faţă de popoarele vecine. În 1812, noi, românii dintre Prut şi Nistru, nu simţeam, nici pe departe, necesitatea să ne unim cu Patriarhia Rusă, având, de secole, Mitropolia noastră a (întregii!) Moldove, subordonată Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, iar ruperea acesteia în două de către ruşi, concomitent cu sfâşierea Principatului Moldova, s-a constituit într-o intervenţie brutală în treburile noastre bisericieşti şi suverane.

     De aceea, venirea patriarhului moscovit, cu scopul de a „serba cei 200 de ani de la integrarea Eparhiei de Chișinău în Biserica Ortodoxă Rusă”, reprezintă o depăşire a limitelor autorităţii sale teritoriale şi, respectiv, o încălcare a teritoriul nostru ecleziastic.

     Noi suntem fraţi cu toţi creştinii, inclusiv cu ortodocşii de la răsărit, dar nu putem fi în stare de subordonare faţă de ei. Ne plecăm genunchii doar în faţa Bunului Dumnezeu, iar singura structură bisericească ce trebuie să ne reunească este Mitropolia Basarabiei, care, aşa cum e şi firesc, alături de cealaltă jumătate a vechii Mitropolii a Moldovei, face parte din Patriarhia Română. Cu aceasta avem o istorie creştină comuna de aproape două mii de ani (spre deosebire de numai o mie de ani a Rusiei Kievene!!!) şi o limbă de slujire duhovnicească identică.

     Biserica trebuie să fie organizată pe criterii de neam sau, cel puţin, de afinităţi identitare. Acest lucru trebuie să fie conştientizat de toţi, inclusiv de clasa guvernatoare de pe ambele maluri ale Prutului, cât şi de prin alte capitale ale lumii. În acest context, înfiinţarea, de către Guvernul de la Chişinău, a comitetului de organizare a vizitei Patriarhului Kiril în Republica Moldova, trebuie privită sub aspectul complicităţii la acţiunile Bisericii Ruse de nerecunoaştere a suveranităţii noastre duhovniceşti şi, respectv, de umilire continuă a creştinilor din acest teritoriu.

     Ei, dar, până când guvernanţii se vor mai dezmetici, nutrim şi noi speranţa că Patriarhul Rusiei va veni, va realiza ca este oaspete şi, aşa cum e şi firesc, va pleca acasă.

Vizualizări: 175

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Petrescu R. Raimond-Florin pe August 14, 2013 la 11:10am

Nici eu.

Comentariu publicat de Terezia Filip pe August 14, 2013 la 9:45am

Nu cred ca această vizită să fie pur gratuită şi protocolară.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor