nu e nimic imposibil acum nici măcar
uciderea lunii
care simulează plânsul de nou-născut

e ziua în care îmi strâng patriile într-o valiză
ce cuprinde doar 30 de kilograme
iar cea de mână 10 kilograme de ură
necesară conviețuirii mele cu neantul

e o bătaie crâncenă aici pentru
petele de sânge și de lumină
nimeni nu dă nimic pe cenușa copacilor

e ziua în care îmi smulg rădăcinile
și plec definitiv în brațele unui infinit strigăt...

Vizualizări: 180

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Februarie 18, 2015 la 12:44pm

„Bagajele de mână nu se admit”, deși cele 10 kg de ură-explozibil nu pot ucide nici măcar un gram din forța iubirii  (aș vrea să cred...). Fain poem, foarte bun, dramatic...

Comentariu publicat de DOBRE IOANA pe Iunie 4, 2013 la 10:34pm

Eu ma rog sa-ti fie bine acolo unde esti, prieten drag! Sa ai grija de familia ta si sa-ti traiasca in liniste si siguranta cei doi vlastari minunati! Sa ne revedem cu bine intr-o lume mai buna! Doamne-ajuta tuturor!

Comentariu publicat de Djamal Mahmoud pe Mai 29, 2013 la 9:33pm

vă mulțmesc pt trecere și apreciere. toate cele bune

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Mai 28, 2013 la 9:31am

e ziua în care îmi smulg rădăcinile
și plec definitiv în brațele unui infinit strigăt...

semn admirativ de lectură pentru un poet sensibil, mult prea sensibil veacului în care trăim.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Mai 28, 2013 la 5:11am

ar trebui facut mai mult pentru liniste si pace , valiza cu ura doar prelungeste agonia..

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor