Imagine

(Foto de aici)

Am vrut să stau toată noaptea la un chef, încălțată cu pantofi cu toc de 11 centimetri. Pe la patru dimineața picioarele îmi erau ca două butelcuțe, dar strângeam din dinți cu stoicism și mă zbânțuiam, ca o capră de munte. Știam că ajunsă acasă, în doar câteva secunde, Lioton Gel îmi va calma durerile și picioarele mele, ca prin minune, ar fi redevenit fine și suple ca de gazelă. Nici o șansă. Am dat și iar am dat cu Lioton, însă picioarele n-au vrut să se facă bine. Acum nu mai pot nici să privesc pantofii dănsăreți, am dureri numai când mă uit la ei în debara. Două săptămâni după dezmăț, voiam să mă duc la serviciu în papuci de casă. Sunt tristă, ceva nu-i în ordine cu mine, știu sigur că Lioton Gel face minuni.

Am mângâiat tigaia murdară de untură cu detergent Fairy. Nimic. Am mai mângâiat-o o dată. Nimic. N-a rămas strălucitoare. Ia să încerc și cu tava de prăjituri! O picătură, un burete care trece blând peste murdărie și… Iar zero, murdăria e tot acolo. Cum naiba? Nu poate fi vina lui Fairy, am văzut cu ochii mei cum spală chiar și 300 de farfurii în timp record. E clar, minunile dispar când le ating eu. O fi trebuind tigaie Dry Cooker, ăsta să fie secretul? Fără ea, nu am energia necesară unei gospodine. Poate dacă îmi iau Dry Cooker…

Nimic nu-mi iese. Aragazul nu se spală în doi timpi și trei mișcări, deși folosesc detergenții vrăjiți, mașina de spălat, chiar folosită cu calgon și detergent care scoate toate petele, m-a lăsat baltă iar petele au rămas pe fața de masă, când termin mâncarea șorțul meu e murdar, nu vrea să rămână curat și apretat. Iar ridurile, ce să mai vorbim! Mă apucă disperarea când mă uit în oglindă. Cât despre pastilele care fac să nu te mai doară capul sau îți dezumflă burta, le-am încercat pe toate. Degeaba. Sunt un eșec, ce mai tura-vura!

Vreau să mă sinucid! Un rebut care trăiește într-o lume perfectă trebuie să dispară! Mă uit la ele, toate 90-60-90, la toate coafura rezistă pe orice furtună, parchetul este strălucitor chiar dacă țin un ditai câinele în casă, șoldurile lor nu au pic de grăsime iar vremea nu trece peste fața lor. Mie coafura mi se lasă după jumătate de oră de când ies de la coafor deși nu-i nici o furtună prin apropiere, fundul a început să capete proporții odată cu vârsta, nu țin decât un amărât de motan în casă dar veșnic pe jos sunt scame. Cât despre 90-60-90, nici dacă dau peste oglinda fermecată n-am șanse.

Of!, Doamne! Sunt o ciudată, știu. Și omul meu este la fel de ciudat. Văd bărbați veșnic tineri, toate firele de păr sunt la locul lor ca la 20 de ani, poate doar puțin grizonați pentru un aer distins și nobil, nici un strop de grăsime pe corpul lor, atât de perfect încât pare desenat de Hipocrates, n-au chelie, n-au burtă, iar prostamolul îi adoarme ca pe niște prunci nenăscuți. Al meu? Nimic din toate astea. Și peste faptul că nu seamănă cu perfecții, când bate un cui e imposibil să nu se lovească la degete, mașina de tuns iarba se strică mai tot timpul, vine din grădină cu drujba bucăți - bucățele. Păi cum asta? Văd zilnic aparate minune care fac treaba singure. Numai dacă le ai și deja s-au rezolvat problemele. Bag samă că dacă ele, mașinile, sunt perfecte, cei imperfecți care le strică suntem noi, eu și omul meu.

Colac peste pupăză, cel mai grav este că am descoperit că sunt și proastă. În timp ce pentru mine nimic nu-i sigur, am îndoieli care nasc întrebări sau doar jumătăți de răspunsuri care nasc alte îndoieli și habar nu am pe de rost mai mult de două-trei citate, facebookul e plin de genii. Oamenii știu citate cu sutele, dau verdicte în orice domeniu, ca niște cunoscători. Enunță axiome, ba chiar sunt în stare să deslușească și sensurile ascunse din vorbele și gândurile nerostite ale celorlalți. Mă înclin cu smerenie în fața lor și recunosc: ”Da, sunt o tabula rasa”.

Ce-mi rămâne de făcut? Rebut, rebut, rebut! La mine-n ”ogradă” nu se-nghesuie marii investitori să mă consulte, chipul și trupul meu nu seamănă cu perfecțiunea pe care o văd zilnic iar în mâna mea nici produsele de curățenie nu dau randament. Și, mai ales, proastă în fața geniilor care se scurg pe net. Nici măcar n-am tupeu ca Bunica Moțatei și ca Moțata însăși să prezint un fals de femeie, de gospodină și de genială, ca ideal. Dați-mi așadar o funie și o bucată de săpun.

Vizualizări: 243

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Donald Carol pe Ianuarie 5, 2015 la 1:43pm

Este o ironie foarte fina in aceste rinduri. Felicitari, keep going. Astepta sa ne mai delectezi. Poate data viitoare vei sinucide pe cineva....

Comentariu publicat de Lili Craciun pe Decembrie 29, 2014 la 9:35pm

Vă mulțumsc tuturor de comentarii. Celor care mi-ați oferit funia și săpunul cât și celor care mi-ați spus că n-are nici un rost, sunt sinucisă de mult :)

Sărbători fericite!

Comentariu publicat de Alexandru MAGHIAR pe Decembrie 27, 2014 la 7:00pm

NICI O SANSA: sapunul ar aluneca sub dulap dupa ce te zgarii pe fatza si-tzi rupi unghiile ca sa-l prinzi, funia s-ar rupe, grinda de agatzat ar smulge planseul, casa s-ar darama, ar lua foc, ar veni pompierii, te-ar amenda, ar veni DNA pt. ca in podul casei ar gasi o lada cu cushoni de aur,.. etc. si asa ajungi in noul an si pe 5 incepi iar.

IA MAI ADU O TURA NENICULE...

La Multi Ani.

Comentariu publicat de ionita gabriela pe Decembrie 27, 2014 la 10:38am

-m-am amuzat copios! 

-funie şi săpun  n-am că le păstrez pt. mine ( muuult mai imperfectă şi proastă decât tine)

-aştept continuarea

FELICITĂRI! CRĂCIUN FERICIT!

Comentariu publicat de Simona Antonescu pe Decembrie 27, 2014 la 10:23am

Se pare că aţi aflat o variantă mai bună decât funia şi săpunul: tastele, cum spune şi Mihaela. Felicitări, mi-a plăcut textul. Poate ne spuneţi mai multe, eu abia aştept. 

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Decembrie 25, 2014 la 7:25pm

"funie şi să săpun": NU

taste, conexiune la internet, şi multe file times new roman, în ce format vreţi, că eu vreau să vă mai citesc!

:)

Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe Decembrie 25, 2014 la 6:33pm

M-a amuzat sincer! 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor