Vreme de cenușă (Solstițiul de iarnă)

Astăzi e vreme de tăcere,

putem doar să cântăm lin, în surdină.

Ochii  clipesc ușor,

 în cercuri, lumina se stinge.

Rămâne doar fumul zilelor arse de până acum

E vreme de cenușă,

e vremea să ne ascundem în jarul ce se stinge

să lăsăm întunericul să respire până la capăt

ca într-o înghițitură de balaur

S-a făcut noapte mai mult decât zi

ca într-o eclipsă de lună

De departe, prin întuneric, se aud cuvinte șoptind

un cântec de petrecere

în altă lume.

Apoi se face încet liniște –

balaurul a înghițit pământul,

soarele a murit încă o dată.

Miroase a cenușă caldă

Tăcere, o clipă de tăcere

apoi, în clinchet de clopoței, soarele se naște din nou

Omul se înnoiește în lumina lemnului de culoarea untului

ce începe să ardă molcom

și-n cântecul de iederă.

Pământul se trezește din nemișcare:

„Suntem binecuvântați, avem un soare nou!”


Vizualizări: 68

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor