Sărută-ncet lumina lunga înserare

Iar umbrele subțiri misterios se lasă

Cresc plete lungi de de gânduri -mare aiurare

Sub tampla mea fierbinte -oare cui ii pasă?

Privesc mirat în jur cum mai adânc pătrunde

Puțin câte puțin un sunet al tăcerii

Iar cugetele mele--apă fără unde

Pe fața mea sculptează un zâmbet al durerii

Încet s-a ofilit făptura mea lumească

Mă trezesc tot singur fără de putere

În care timp nu știu sau zodie cerească

Iar va-ncepe viața să-mi curgă prin artere

Aș face un popas pe drum în amurgire

Și să privesc cum trece al timpului talaz

Dar mă ascund în mine - oarbă liniștire

Ca s-astept o vreme plină cu extaz

Marin Voicu

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor