noi eram copii ai tenebrelor.

votca prea puţin avea a face,

căci noi din fire eram copii

ai tenebrelor.

 

tu păreai lucrat din lumină,

din borangic,

din spuma mării.

ca pânza de păianjen vara sau

ca gândurile noastre bune şi cuminţi.

 

iată, te pândeam prin crăpături de stânci

cu ochii înroşiţi

tu ne scrutai

cu-ngăduinţă şi răbdare impunându-ţi

că nu cunoşti dispreţul.

 

pe când noi te iubeam.

 

atât de mult fratele nostru, dragul

nostru

că te-am fi dus pe braţe că ne-am fi vândut

moşia,

sîngele,

votca,

scuipatul,

ţigările,

hainele,

tenebrele,

plămânii,

pentru tine.

 

                              iată în sfârşit acela care este

                              carne din carnea lui sunt os

                              din osul lui.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 10, 2011 la 12:11pm
tu păreai lucrat din lumină...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor