Cunosc un bărbat
 Care a fotografiat cum arată peisajul
 de la fereastra camerei în care a făcut dragoste
 Şi nu faţa femeii pe care a iubit-o .
 
           Yehuda Amihai
                1924-2000
 
Timp de 2 generaţii  începând din anii 60, Yehuda Amihai a fost considerat cel mai proeminent poet israelian modern. Născut în Germania într-o familie ortodoxă a crescut şi căpătat o educaţie solidă în limbile germană şi ebraică. La 11 ani (1935) familia emigrează în Israel, pe atunci Palestina, aflată sub mandatul Britanic. În 1936 îl găsim studiind la o şcoală religioasă din Ierusalim . Se înrolează în Palmah - armata de apărare (haganah) a comunităţii evreieşti din Palestina. În timpul celui de al doilea război mondial Amihai se înscrie voluntar în armată Britanică şi participa la războiul de Independenţă al Israelului. Staţionat cu armata în Egipt Amihai găseşte o antologie de poezie britanică modernă în care descoperă poezii scrise de T S Eliot , H W Auden, D Thomas, lecturi care îi vor declanşa gândurile de a deveni scriitor. În 1946 este eliberat de britanici ca să-şi continue studiile de literatură ebraică la universitatea din Ierusalim. Publică prima sa carte de poezie (Acum şi în alte zile )  în anul 1955. Serveşte în războiul din Sinai în 1956 şi în războiul de Yom Kippur din 1973. Prima sa nuvelă (Nu acum, Nu aici ) apare în anul 1963. Nuvelă descrie călătoria unui tânăr israelian născut în Germania care se reîntoarce pe locurile natale încercând să rezolve dilema Holocaustului. O a doua nuvelă despre un poet trăind la New York apare în 1971 în timp ce Amihai se afla în USA în vizită la universitatea Berkley . Din 1987 a locuit la New York unde a predat literatură . A murit de cancer în anul 2000.  Poeziile lui au fost traduse în 40 de limbi.
 
 
   Opera poetică
 
Poezia lui Amihai se axează pe problematica vieţii de zi de zi cu referinţe filosofice  la viaţă şi  moarte. Opera sa este străbătută de o ironie fină,  înţesată de imagini surprinzătoare. Că mai toţi poeţii, Amihai se lupta cu credinţă şi religia, poemele sale se referă la Dumnezeu , la experienţele sale religioase. Poetul a fost clasificat a fi
un filosof în căutarea umanismului post-teologic. Amihai avea rară abilitate să transforme scenele şi situaţiile personale de dragoste, cu toată agonia şi bucuria lor, în experienţe general colective, anulând axa timpului său geografia întâmplării. 
 Dar prea multă imaginaţie produce unora probleme, Amihai este acuzat de sacrilegii când D-zeu este descris ca un mecanic auto care culcat sub globul pământesc   zadarnic încearcă să-l repare. În poezia "Zeii se schimbă" D-zeu este prezentat ca un ghid turistic. Despre limbajul sau poetic Amihai spune:" Am crescut într-o familie religioasă. Pentru mine rugăciunile au devenit un fel de limbaj. Spre deosebire de alţi poeţi nu am căutat să-mi îmbogăţesc scrisul cu material cultural sau etnic, am rămas la naturaleţe şi simplitatea expresiei". Un critic literar (Robert Alter) descrie poezia lui Amihai ca fiind "muzica": "El porneşte o avalanşă sonoră, cuvintele se asociază sintactic şi generează pe cele succesive într-un lanţ fonetic, ca un arbore de familie."
Poezia lui Amihai tradusă în limba engleză a căpătat o popularitate deosebită deşi cei ce admira poezia lui în ebraică susţin că multe inovaţii şi jocuri de cuvinte se pierd în traducere. Subtilele înţelesuri bazate pe scrierile antice ale lumii vechi, nu pot fi  totdeauna fidel redate de limbajul modern. 
Biografia poetului se împleteşte intim în poezia sa, individul, subiectul preferat este israelianul tipic,de rând,  omul secolului 20 şi condiţia sa umană, filosofic tratată în diverse perioade şi situaţii. Dar şi copilăria traumatică în Germania îi influenţează mult poezia. Amihai are o ceartă serioasă cu o prietenă din şcoală, Ruth Hanover, pe tema unei piese de teatru cu subiectul Yehuda Maccabi, în final Ruth pleacă pedalând  furioasă spre casă. Pe drum Ruth este accidentată în trafic şi un picior îi este amputat. Mai târziu femeia moare în holocaust, iar Amihai se simte responsabil de soarta ei şi scrie poemul" Micuţa Ruth" în care o aseamănă cu Anna Frank. Descoperă că Ruth a fost deportata cu ultimul transport în 1944 şi nu înţelege cum oamenii mai pot suporta să trăiască pe  când  prietenii lor sunt omorâţi.  Totuşi, în general, Amihai evita referinţele la copilăria să în Germania, preferând relaţionarea cu prezentul, el selecţionează  deliberat  ce fragmente ale vieţii sale  vor afecta poezia şi în ce măsură. Amihai scrie piese de teatru şi multe piese  citite la radio, o carte de scurte povestiri , câteva nuvele etc fără să ascundă faptul că este un emigrant, fiul unor emigranţi . Cu timpul poezia să devine strident incisivă, îndreptată împotriva instituţiilor social-politice care înrobesc viaţă şi fericirea individului în scopul promovării unor sisteme megalomane. Aspectele " naţionaliste " ale poeziei sale sunt criticate ca fiind produse de poet în scopul de a câştiga recunoaşterea de poet naţional. Într-o carte publicată în 1997 găsim afirmaţia: " De la Alterman încoace nu am cunoscut poet mai popular şi mai apreciat că Amihai. Este unic. Este singurul poet citit de consacraţi, de academie, dar şi de publicul larg  care în general nu consuma poezie. Din acest punct de vedere Amihai nu are rivali".
 
   Recunoaşterea internaţională
 
 Amihai tradus în engleză apare în prima ediţie " Poezia Modernă în traduceri" - 1965, iar în anul următor participa la festivalul Spoleto alături de Ezra Pound, H Auden, Pablo Neruda şi alţii. Prima sa carte în limba engleză "Selected Poems" a fost tradusă de Assia Guttman şi citată în New York Times ca fiind "Cartea unui mare poet israelian, dintre puţinii care prezintă un vast repertoriu fără să compromită artă. El este iubit de cititorii săi cum poate numai ruşii şi-au iubit poeţii la începutul secolului XX ". Explicaţia acestui succes este simplă: Poemele lui Amihai sunt aparent uşoare, dar profunde totodată .Umoristice, ironice, pline de pasiune, libertine dar ţinând seama de D-zeu, aluzive dar accesibile, încărcate de metafore şi totuşi rămânând teribil de concrete . Un bun exemplu găsim în " Scrisoare de recomandaţie" un poem plin de dragoste:
 
Ahh atinge-mă, atinge-mă  femeie bună 
Ce simţi sub cămaşa mea nu e vreo rană
Ci o scrisoare de recomandare de la tatăl meu:
< El e un băiat bun şi plin de iubire>..
 
Conclude Ted Hughes în Times: "Sunt convins că Amihai este unul dintre cei mai mari, esenţiali, durabili poeţi, o voce a secolului, uman, inteligent, adevărat şi plin de resurse, aflat la el acasă în orice situaţie umană. O adevărata comoară."
 
         Poeţi despre Amihai
 
           Paul Cellan :
 
Specială este convingerea care o radiază poemele tale: Tu eşti poemul scris, ce scrii eşti însuţi TU. Am împrumutat cartea de poezii tradusă în engleză amicului meu, poetul Andre du Bouchet, şi el a fost şocat că şi mine. Acum cartea circula pe la editorii magazinului L'Ephemere, vom fi încântaţi să tipărim o traducere în limba franceză ..  (Letter to Amichai, November 7, 1969 ) 
 
       Octavio Paz :
 
Este unul din marii noştri poeţi, şi încă unul foarte accesibil. Odată citit nu-l mai uiţi , câtă viaţa poate pune în numai 16 rânduri. Yehuda Amihai este un maestru. 
   
Premii 
1957 – Premiul Shlonsky 
1969 – Premiul  Brenner   
1976 – Premiul Bialik    
1981 – Premiul Wurzburg's pentru Cultura (Germany) 
1982 – Premiul  Israel   pt poezia ebraică   
1986 – Premiul Agnon  
1994 – Premiul Malraux  - Franţa   
1994 – Premiul  Literar Lion (New York) 
1995 – Premiul  de aur al Macedoniei 
1996 – Premiul  Norvegian Bjornson  
În 2005, într-un sondaj de opinie Amihai a fost ales al 82-lea Israelian  al tuturor timpurilor . 
 
    Arhiva Amihai
 
Arhiva conţine 1500 scrisori primite între 1960-1990 de la poeţi şi scriitori , intelectuali şi politicieni. Deasemeni conţine duzine de poeme  povestiri şi piese nepublicate, 50 de caiete  1500 pagini de notiţe, idei şi schiţe şi o agendă care se întinde peste 40 de ani. Arhiva este azi în posesia firmei Beinecke Rare Book and Manuscript Library. 
***
 
Poem fără sfârşit..
 
Într-un muzeu modern
O veche sinagogă
În sinagogă
Eu
În mine
Inima mea
În inima mea 
Un muzeu
În muzeu
O sinagogă
În ea
Eu
În mine 
Inima mea
În inima mea
Un muzeu…
 
Adrian Grauenfels 2013

Vizualizări: 289

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor