- De la o vreme timpul se joacă în ogradă,

Din sufletele noastre doi oameni de zăpadă

Ies în pridvorul casei cu inimile-n palmă,

N-au învățat că viața nu-i niciodată calmă.

 

Se-apropie furtuna, deci, vino mai aproape,

Să conjugăm prezentul la viitor... Pe clape

Mai lasă-ți mâna dreaptă să mângâie trecutul

Cântând nocturna vieții... Mi-e dor de începutul

 

Pe care numai vremea-l păstrează-n amintire,

Când noi pe-o stea polară am locuit, iubire,

Să fi trecut de-atuncea atâția ani? Ograda

E-un rai în care astăzi întârzie zăpada.

 

- E vremea ca și tine puțin capricioasă,

Ne cheamă în ogradă, apoi ne-alungă-n casă,

Ne-ndeamnă să ne-ascundem râzând sub catifele,

Parfumul ei, iubito, să ne pătrundă-n piele.

 

Sub razele de lună zăpezi întârziate

Să cadă peste suflet, pe străzi întortocheate,

Să nu existe drumuri spre ieri sau înainte,

Să fim captivi în jocul acesta de cuvinte.

 

Frumoase, ca-n balade, sunt iernile cu tine,

E fraged așternutul ca formele-ți aldine,

Tot una-i dacă plouă sau ninge-apocaliptic,

Ne vom închide-n vise ca slovele-ntr-un diptic.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor