Şi fu iarăşi lumină

când se hotărâ

să se plimbe cu mainile drese-ntr-o cupă

pe langă bulevarde largi,

despicate-n scuaruri potopite de verdeaţă.

Pe jos, pietre încremenite

mirosind a bastonaşe şi cerneală,

se scurg pe lângă tălpile lungi,

de înţelept repetent,

şi  păsuie adierea trecerii sale.

Apa uscată se prelinge şi ea

nevazută-n splendoare

ca să-nmoaie fântâni de tăcere

şi apoi gata,

gândul muri.

http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor