O tacere stinghera se cobori parca deasupra Pamantului pecum o ceata galbuie. 

Nu se mai auzea nimic. 

Era seara.

Nici vocile soldatilor strigand si razand, nici zgomotul pasarilor sau vantul, ca si cum,dintr-odata s-ar fi separat de ceilalti, undeva, departe iar timpul s-ar fi oprit.

De langa ea, se ridica usor,gri si aproape transparent, un abur, pierzandu-se in eter.

Parca isi aduse aminte unde era.

Intoarse capul spre stanga.

Cu chipul chinuit de durerile groaznice, strangand din maini si inchizand ochii, era El, incercand totusi sa-i zambeasca.

Ana intoarse capul inapoi, privind orizontul,prin ceata apasatoare.

Se auzi in linistea aceea ciudata, o rasuflare obosita, resemnata, definitiva,avand parca ecou in toata valea.

Sufletul parca ii fu inundat pana in cel mai mic coltisor, de o tristete adanca.

Un alt abur, mai putin gri si aproape nevazut,se ridica.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor