mi-a fost cald cât am privit soarele
apoi a devenit din ce în ce mai frig
uite cum se nasc puii în cuib
uite cum își întind copacii crengile până la cer
noi părem două vrăbii cu picioarele rupe
tu nu mă lași să zbor
eu te izbesc de pământ
apoi ne cerem iertare

du-te să trăiești moartea mea
iar eu o să vin în haosul tău
poate ne vom învăța reciproc
și poate o să murim mai puțin

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor