Cum plânge ziua în note lungi şi grele

Sub petice de nori păsări rătăcesc

Ca nişte umbre ce ascund în ele

Uitate ploi de mărgăritar ceresc

Înghite ziua ora care plânge

Şi-un glas uscat de frunze argintate

Tristeţi brumate par acum de sânge

Când la poarta sufletului bate

Mai ard culori prin veştedul amurg

Mâhniţi cocorii ţipă în delir

Pe sâni de seară neguri reci se scurg

Şi tăcerea subţiată ca un fir

Se stinge ziua necurmat îmi plouă

O nostalgie-n suflet se deşteaptă

Pe când speranţa mi se rupe-n două

Şi un destin ce plânge şi aşteaptă

Marin Voicu

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor