Tainic înflorind grădina,

Peste noapte corcoduşii,

Au întroienit lumina

Cu petale-n faţa uşii.

 

Suflă-un vânt primăvăratic

Peste zestrea pomilor

Şi pe creangă, singuratic,

Cântă un graur zorilor.

 

Pe poteca din poiană,

Trece mândra numa-n ie,

Ochii ei - precum smaraldul, 

Stau ascunşi sub pălărie...

 

Numai eu le ştiu adâncul

Şi sprânceana de cărbune;

Vino iute, primăvară,

Ca să fug cu ei în lume.

 

 

 

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de VERONICA OSORHEIAN pe Martie 30, 2012 la 7:57pm

Numai eu le ştiu adâncul

Şi sprânceana de cărbune;

Vino iute, primăvară,

Ca să fug cu ei în lume. FRUMOS, Doamne ajută

Comentariu publicat de Burde Victor pe Martie 22, 2012 la 5:20pm

Mulţumesc distinsă doamnă Elisabeta, pentru citire şi comentariu!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 22, 2012 la 5:07pm

În zori suflă un vânt primăvăratic şi ne cheamă în poiană...Vino iute primăvară! (că ne-am săturat de iarnă). Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor