Mulţumersc pentru prietenie! Sunt onorat.
Toate cele bune,
La 7:56pm în Noiembrie 19, 2009, ion dragos a spus...
....de mana care ne uneste soarta
cu-a frunzelor sclipire in parte fiecare o vad
chiar si nebun de-ai fi nefericit....te joaca
Arunca un zambet intre doua oceane
si-asteapta un cristal de sare pe buze
sa apara si-un teatru demiurgic pregatit de fapta....
La 8:54pm în Noiembrie 18, 2009, ion dragos a spus...
....murind incet printre pioni
pana la prima zapada , apoi
cu litere mai albe ca zapada
sa fim nemuritori ...dar nu ...
e sigur deasupra nostra e o mana care ne joaca soarta....
La 7:34pm în Noiembrie 17, 2009, Rodian Drăgoi a spus...
Mulţumesc frumos pentru cadou !
De data aceasta, copilul din mine
s-a bucurat ca de o îmbelşugată ninsoare.
La 5:22am în Noiembrie 17, 2009, Rodian Drăgoi a spus...
Mă bucur şi eu, bătrân phoet, când copilul tău interior se bucură.
Paradigma universala a jocului si geniul de a fi...
Jocul ne insoteste de-a lungul intregii noastre vieti si ia forme dintre cele mai variate. In unele jocuri intram de bunavoie, in altele suntem impinsi de legi biologice sau sociale. Nu constientizam si nu putem controla decat in parte aceasta implicare. De corecta folosire a jocului depind succesul in activitatea de invatare si exercitarea eficienta a celor mai multe profesii. Cercetarea stiintifica si creatia literar-artistica includ diferite forme de joc, prin care efortul depus se asociaza cu o stare de placere si de bucurie. In contrast cu fotbalul si cu sahul, jocul creatiei nu se desfasoara pe baza unor reguli prestabilite, ci se organizeaza chiar pe parcursul desfasurarii sale, eventual in absenta oricaror regului; el este o expresie a libertatii spiritului, a dreptului nostru de a gresi, de a esua, in drumul spre afirmarea personalitatii. Pe de alta parte, chiar jocurile cu aparenta divertismentului, in masura in care au o istorie bogata, au o miza culturala importanta si devin, la o examinare mai atenta, obiect de cercetare stiintifica.
Jocul ştiinţei
În ştiinţă, atitudinea de joc intelectual a cercetătorului se aseamănă cu atitudinea interogativă a copilului care se joacă. Regulile jocului nu sunt prestabilite, jocul cercetătorului se defineşte pe măsură ce este jucat, asemenea drumului care se parcurge mergând.
Implicarea jocului în toate activităţile umane a existat dintotdeauna, chiar dacă oamenii nu au putut sesiza amploarea acestui fenomen ca în prezent, când este recunoscut ca o paradigmă universală. Academicianul Solomon Marcus identifică câteva din dezvoltările care au făcut posibilă această evoluţie (Paradigme universale III - Jocul, ed. Paralela 45, 2007, p. 5) :
- evoluţia ştiinţei şi artei de la reprezentări bazate direct pe distincţia casantă dintre subiect şi obiect la reprezentări mediate, nonfigurative, în care accentul se deplasează spre coerenţa internă a demersului;
- apariţia domeniului nou (chiar dacă având şi el o preistorie) al teoriei jocurilor de strategie, în anii ’40 ai secolului trecut;
- promovarea modelelor cognitive şi metaforelor cognitive, ca scenarii ipotetic-explicative ale unor procese care nu mai pot fi înţelese cu gândirea de tip galileo-newtonian sau balzacian;
- interesul crescând pentru ceea ce se întâmplă dincolo de universul macroscopic, dincolo de zona direct abordabilă prin raportare la identitatea noastră psiho-somatică, în reprezentarea ei tradiţională.
„Itinerariul de instaurare a unor concepte ştiinţifice noi, constituie o sursă bogată de joc şi de spectacol, un numitor comun al ştiinţei, artei şi filozofiei...Pariul jocului ca libertate merită să fie jucat.” (Solomon, M, Op. cit, 2007, p.31)
Mi-am propus o întoarcere la origini, la psihologia preştiinţifică (Platon – Mitul peşterii), pentru a aborda, din perspectiva anumitor factori ludici (homo ludens) şi a medierii, câteva aspecte importante din evoluţia psihologiei de-a lungul timpului. Anul 1879 marchează desprinderea psihologiei de filozofie şi naşterea sa ca ştiinţă de sine stătătoare, caracterizată prin obiect de studiu (psihicul uman), concepte recente şi metode şi instrumente oferite de fizică şi fiziologie. Fiind prea radicală, ruptura sa de filozofie a avut şi un efect negativ, de aceea se urmăreşte în prezent restabilirea legăturii cu filozofia, pentru a putea fi studiată şi spiritualitatea umană. Am ales ca moto un citat al autoarei Ana Blandiana, foarte dragă sufletului meu, pentru că textele sale trezesc în mine sensibilul şi latentul.
„Anticul îndemn cunoaşte-te pe tine însuţi rămâne tot ceea ce vreodată omul şi-a cerut sie însuşi mai greu. Nu suntem în stare să privim decât în jur, numai statuilor li-s daţi ochi albi, cu pupilele întoarse, probabil, înăuntru. Nici măcar fizic nu putem să ne cunoaştem. Oglinzile nu ne arată, pentru că în clipa în care ne privim în ele nu mai suntem decât spectatorii noştri...Cei filmaţi fără să ştie se privesc pe ecrane uimiţi de necunoscuta umbră în care cei din jur îi recunosc. Purtăm în noi, fiecare, o falsă imagine proprie...Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd.” [1]
Ce legături se pot stabili între mitul peşterii (o reprezentare a nevoii umane de alt-ceva, dar în stadiul ei primar, în care dorinţa era mult mai slabă decât teama; Platon) - homo ludens (viaţa ca joc, Huizinga) – homo symbolicus (geniul de a fi ) ?[2]
Universul interior şi cel exterior se află uneori într-o tensiune dramatică. Starea de echilibru rezultă din asocierea lor, din acomodarea lor în acelaşi timp, din co-existenţa lor, chiar din antinomia lor. Conştientizarea relaţiei care există între universul nostru interior şi cel exterior ne oferă o viziune triadică şi o altă înţelegere a echilibrului, care nu este permanent, dar cunoaşte momente în care se realizează. Starea actuală, cea potenţială şi momentul de echilibru sunt reciproc condiţionate.
Platon – Mitul peşterii
Simboluri
Peştera
Lumea sensibilă (a realităţii aparente)
Întunericul peşterii
Ignoranţa omului incult, limitat
Lanţurile
Prejudecăţile, simţurile care ne limitează
Focul
Lumina cunoaşterii
Umbrele de pe peretele peşterii
Imaginile corpurilor fizice, aparenţele care generează opinii întâmplătoare (păreri, rodul percepţiilor şi al imaginaţiei)
Drumul iniţiatic spre cunoaşterea esenţială, cunoaşterea prin intelectul analitic;
Contemplarea lumii din afara peşterii
Cunoaşterea metafizică, prin intelectul pur şi raţiune
Soarele
Ideea Binelui (Perfecţiunea)
Jocul
„Jocul este o acţiune sau o activitate voluntară, concepută ca un scop în sine, efectuată în anumite limite fixe de timp şi de loc, după o regulă liber consimţită, dar obligatorie; această activitate este însoţită de o stare de tensiune, de bucurie şi de conştiinţă de a fi altceva decât viaţa curentă.” (Johan Huizinga) [3]
Paradoxul
„Paradoxurile apar ca rezultat al faptului că două niveluri distincte ale cunoaşterii, ale limbajului, ale realităţii, ale comportamentului etc. sunt văzute ca unul singur, se suprapun sau pur şi simplu se confundă.” [4]
Paradoxul ca joc
Jocul presupune intrarea într-un alt univers, diferit de cel obişnuit. Deşi este tot o invitaţie la un joc, paradoxul se deosebeşte de acesta prin faptul că momentul său inaugural îl reprezintă „ieşirea dintr-o regulă constând în acceptarea distincţiei dintre două anumite niveluri ale cunoaşterii, limbajului, realităţii sau comportamentului.” şi „iniţierea unui joc a cărui regulă de bază este abolirea distincţiei dintre două niveluri de tipul menţionat.” (Solomon Marcus, 2007, Op. cit., p.124) Ludicul este prezent în inima paradoxului şi a medierii, care au la bază o funcţie dublă, de separare şi legare, în scopul, pe de o parte, de a destructura o anumită formă (Gestalt) şi de a tulbura o anumită ordine şi, pe de altă parte, de a unifica două niveluri de obicei separate, asemenea unui „puzzle care poate produce surprize în serie.” [5] Când jocul lipseşte (în depresie, boală) înseamnă că ceva lipseşte vieţii sau viaţa însăşi nu există din cauza constrângerilor prea mari ce împiedică persoana să-şi folosească în mod liber imaginaţia. Spaţiul gratuit al visării lipseşte aşadar cu desăvârşire. Winnicott este de părere că jocul este expresia creativităţii, care înseamnă viaţă, unificare, integrarea generală a personalităţii. [6]
„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”. (Schiller)
Jocul este un mod de socializare esenţial dezvoltării copilului şi îmbracă forme diferite de la o cultură la alta, dar în toate cazurile frontiera dintre ludic şi serios rămâne fragilă.. Jocurile simbolice cunosc apogeul între 2 şi 5 – 6 ani şi, deşi sunt mai puţin frecvente după această vârstă, ele devin mai complexe şi utilizează sisteme de semnificaţii din ce în ce mai codificate. Un joc simbolic există dacă există un spaţiu de tranziţie. Nu se poate preciza când începe şi sfârşeşte registrul simbolic al jocului. Timp îndelungat, jocul a fost studiat ca activitate de divertisment, opusă activităţilor serioase ale vieţii. În prezent, prin joc, este posibil să trăim ceea ce se constituie.
Copiii se joacă mai întâi singuri, apoi cu mama. Jocul creează cadrul pentru începutul relaţiilor afective, permiţând astfel dezvoltarea contactelor sociale. Jocurile au rol de mediere între copii şi adulţi, dar şi între copii şi alţi copii. Începând să se joace cu obiectele oferite de adulţi, copilul utilizează şi reprezentări interne şi-şi construieşte astfel identitatea. În cadrul privilegiat al jocului, copilul îşi întâlneşte semenii şi socializează. Jocurile vor deveni tot mai complexe şi imaginaţia va juca un rol din ce în ce mai important. Aşa cum experienţele de viaţă dezvoltă personalitatea adultului, jocul dezvoltă personalitatea copilului când se joacă singur sau când alţi copii sau adulţi intervin în joc. Progresiv, copii îşi măresc capacitatea de a vedea lumea reală exterioară. Renilde Montessori [7] ne invită la şcoala copiilor pentru a învăţa de la ei, deoarece la copii putem găsi soluţiile pe care le căutăm.
[1] Vezi Ana Blandiana (1997), Geniul de a fi, eseul Marea prejudecată, ed. Litera, Chişinău, p.212)
[2]Vezi Solomon, M (2007), Paradigme universale III. Jocul, ed. Paralela 45, Piteşti, p. 14
[3] Vezi trimiterea făcută de Solomon Marcus către Johan Huizinga (1951), Homo ludens, ed. Gallimard, Paris, pp. 57 – 58
[4] Solomon Marcus, (1984), Paradoxul, ed. Albatros, Bucureşti, p.167
[5] idem 3
[6] Winnicott, D.W. (1978), Jeu et réalité. Ed. Fayot, Paris
[7] Renilde Montessori, (2000), Educateurs sans frontière, Ed. Desclée de Brouwer
Modestia sau postarea ta incognito te face foarte apropiata noua, cu carti publicate sau in curs de scriere, caci toti aspiram sa avem un mediator al cartilor sa nu se iriseasca tot ce am gandit, ce am visat, ce am aspirat.Ma gasesti la Editura.online semanatorul sau la biblioteca.online.Multe realizari!
cerul nopții e-o gigantică pictură populată de animale fabuloase
visele o mitologie a strigătului ce tulbură
apele adînci ale întunericului
privește
stelele / capetele tăiate ale unor art
ere
sfori de lumină pe care urcăm în casa lumii
e ca într-u…
He has been named "Greatest Living Floridian" by a literary group and awarded membership into the state's Florida Arts Hall of Fame, but Merritt Island resident and noted Florida author Patrick Smith may now need some help from his fans after a fall left him with a broken hip and broken shoulder.
reteaua literara
poezie, proza, literatura, muzica, pictura, arta, cultura, evenimente, stiri
Mediatorul cartii's Comentarii
Panou de comentarii (37 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al reteaua literara !
Alătură-te acestei reţele sociale
"Maternitate deshirata-nspre ceriu" - ipsos, sfori si plasa de cartofi in aprox. 60/40/30 cm de desfasurari galbineToate cele bune,
cu-a frunzelor sclipire in parte fiecare o vad
chiar si nebun de-ai fi nefericit....te joaca
Arunca un zambet intre doua oceane
si-asteapta un cristal de sare pe buze
sa apara si-un teatru demiurgic pregatit de fapta....
pana la prima zapada , apoi
cu litere mai albe ca zapada
sa fim nemuritori ...dar nu ...
e sigur deasupra nostra e o mana care ne joaca soarta....
De data aceasta, copilul din mine
s-a bucurat ca de o îmbelşugată ninsoare.
Jocul ne insoteste de-a lungul intregii noastre vieti si ia forme dintre cele mai variate. In unele jocuri intram de bunavoie, in altele suntem impinsi de legi biologice sau sociale. Nu constientizam si nu putem controla decat in parte aceasta implicare. De corecta folosire a jocului depind succesul in activitatea de invatare si exercitarea eficienta a celor mai multe profesii. Cercetarea stiintifica si creatia literar-artistica includ diferite forme de joc, prin care efortul depus se asociaza cu o stare de placere si de bucurie. In contrast cu fotbalul si cu sahul, jocul creatiei nu se desfasoara pe baza unor reguli prestabilite, ci se organizeaza chiar pe parcursul desfasurarii sale, eventual in absenta oricaror regului; el este o expresie a libertatii spiritului, a dreptului nostru de a gresi, de a esua, in drumul spre afirmarea personalitatii. Pe de alta parte, chiar jocurile cu aparenta divertismentului, in masura in care au o istorie bogata, au o miza culturala importanta si devin, la o examinare mai atenta, obiect de cercetare stiintifica.
Jocul ştiinţei
În ştiinţă, atitudinea de joc intelectual a cercetătorului se aseamănă cu atitudinea interogativă a copilului care se joacă. Regulile jocului nu sunt prestabilite, jocul cercetătorului se defineşte pe măsură ce este jucat, asemenea drumului care se parcurge mergând.
Implicarea jocului în toate activităţile umane a existat dintotdeauna, chiar dacă oamenii nu au putut sesiza amploarea acestui fenomen ca în prezent, când este recunoscut ca o paradigmă universală. Academicianul Solomon Marcus identifică câteva din dezvoltările care au făcut posibilă această evoluţie (Paradigme universale III - Jocul, ed. Paralela 45, 2007, p. 5) :
- evoluţia ştiinţei şi artei de la reprezentări bazate direct pe distincţia casantă dintre subiect şi obiect la reprezentări mediate, nonfigurative, în care accentul se deplasează spre coerenţa internă a demersului;
- apariţia domeniului nou (chiar dacă având şi el o preistorie) al teoriei jocurilor de strategie, în anii ’40 ai secolului trecut;
- promovarea modelelor cognitive şi metaforelor cognitive, ca scenarii ipotetic-explicative ale unor procese care nu mai pot fi înţelese cu gândirea de tip galileo-newtonian sau balzacian;
- interesul crescând pentru ceea ce se întâmplă dincolo de universul macroscopic, dincolo de zona direct abordabilă prin raportare la identitatea noastră psiho-somatică, în reprezentarea ei tradiţională.
„Itinerariul de instaurare a unor concepte ştiinţifice noi, constituie o sursă bogată de joc şi de spectacol, un numitor comun al ştiinţei, artei şi filozofiei...Pariul jocului ca libertate merită să fie jucat.” (Solomon, M, Op. cit, 2007, p.31)
Mi-am propus o întoarcere la origini, la psihologia preştiinţifică (Platon – Mitul peşterii), pentru a aborda, din perspectiva anumitor factori ludici (homo ludens) şi a medierii, câteva aspecte importante din evoluţia psihologiei de-a lungul timpului. Anul 1879 marchează desprinderea psihologiei de filozofie şi naşterea sa ca ştiinţă de sine stătătoare, caracterizată prin obiect de studiu (psihicul uman), concepte recente şi metode şi instrumente oferite de fizică şi fiziologie. Fiind prea radicală, ruptura sa de filozofie a avut şi un efect negativ, de aceea se urmăreşte în prezent restabilirea legăturii cu filozofia, pentru a putea fi studiată şi spiritualitatea umană. Am ales ca moto un citat al autoarei Ana Blandiana, foarte dragă sufletului meu, pentru că textele sale trezesc în mine sensibilul şi latentul.
„Anticul îndemn cunoaşte-te pe tine însuţi rămâne tot ceea ce vreodată omul şi-a cerut sie însuşi mai greu. Nu suntem în stare să privim decât în jur, numai statuilor li-s daţi ochi albi, cu pupilele întoarse, probabil, înăuntru. Nici măcar fizic nu putem să ne cunoaştem. Oglinzile nu ne arată, pentru că în clipa în care ne privim în ele nu mai suntem decât spectatorii noştri...Cei filmaţi fără să ştie se privesc pe ecrane uimiţi de necunoscuta umbră în care cei din jur îi recunosc. Purtăm în noi, fiecare, o falsă imagine proprie...Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd.” [1]
Ce legături se pot stabili între mitul peşterii (o reprezentare a nevoii umane de alt-ceva, dar în stadiul ei primar, în care dorinţa era mult mai slabă decât teama; Platon) - homo ludens (viaţa ca joc, Huizinga) – homo symbolicus (geniul de a fi ) ?[2]
Universul interior şi cel exterior se află uneori într-o tensiune dramatică. Starea de echilibru rezultă din asocierea lor, din acomodarea lor în acelaşi timp, din co-existenţa lor, chiar din antinomia lor. Conştientizarea relaţiei care există între universul nostru interior şi cel exterior ne oferă o viziune triadică şi o altă înţelegere a echilibrului, care nu este permanent, dar cunoaşte momente în care se realizează. Starea actuală, cea potenţială şi momentul de echilibru sunt reciproc condiţionate.
Platon – Mitul peşterii
Simboluri
Peştera
Lumea sensibilă (a realităţii aparente)
Întunericul peşterii
Ignoranţa omului incult, limitat
Lanţurile
Prejudecăţile, simţurile care ne limitează
Focul
Lumina cunoaşterii
Umbrele de pe peretele peşterii
Imaginile corpurilor fizice, aparenţele care generează opinii întâmplătoare (păreri, rodul percepţiilor şi al imaginaţiei)
Corpurile purtate prin faţa focului
Aparenţele adevărate, realitatea fizică, generează opiniile adevărate (orthe doxa)
Suişul greu spre ieşirea din peşteră
Drumul iniţiatic spre cunoaşterea esenţială, cunoaşterea prin intelectul analitic;
Contemplarea lumii din afara peşterii
Cunoaşterea metafizică, prin intelectul pur şi raţiune
Soarele
Ideea Binelui (Perfecţiunea)
Jocul
„Jocul este o acţiune sau o activitate voluntară, concepută ca un scop în sine, efectuată în anumite limite fixe de timp şi de loc, după o regulă liber consimţită, dar obligatorie; această activitate este însoţită de o stare de tensiune, de bucurie şi de conştiinţă de a fi altceva decât viaţa curentă.” (Johan Huizinga) [3]
Paradoxul
„Paradoxurile apar ca rezultat al faptului că două niveluri distincte ale cunoaşterii, ale limbajului, ale realităţii, ale comportamentului etc. sunt văzute ca unul singur, se suprapun sau pur şi simplu se confundă.” [4]
Paradoxul ca joc
Jocul presupune intrarea într-un alt univers, diferit de cel obişnuit. Deşi este tot o invitaţie la un joc, paradoxul se deosebeşte de acesta prin faptul că momentul său inaugural îl reprezintă „ieşirea dintr-o regulă constând în acceptarea distincţiei dintre două anumite niveluri ale cunoaşterii, limbajului, realităţii sau comportamentului.” şi „iniţierea unui joc a cărui regulă de bază este abolirea distincţiei dintre două niveluri de tipul menţionat.” (Solomon Marcus, 2007, Op. cit., p.124) Ludicul este prezent în inima paradoxului şi a medierii, care au la bază o funcţie dublă, de separare şi legare, în scopul, pe de o parte, de a destructura o anumită formă (Gestalt) şi de a tulbura o anumită ordine şi, pe de altă parte, de a unifica două niveluri de obicei separate, asemenea unui „puzzle care poate produce surprize în serie.” [5] Când jocul lipseşte (în depresie, boală) înseamnă că ceva lipseşte vieţii sau viaţa însăşi nu există din cauza constrângerilor prea mari ce împiedică persoana să-şi folosească în mod liber imaginaţia. Spaţiul gratuit al visării lipseşte aşadar cu desăvârşire. Winnicott este de părere că jocul este expresia creativităţii, care înseamnă viaţă, unificare, integrarea generală a personalităţii. [6]
„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”. (Schiller)
Jocul este un mod de socializare esenţial dezvoltării copilului şi îmbracă forme diferite de la o cultură la alta, dar în toate cazurile frontiera dintre ludic şi serios rămâne fragilă.. Jocurile simbolice cunosc apogeul între 2 şi 5 – 6 ani şi, deşi sunt mai puţin frecvente după această vârstă, ele devin mai complexe şi utilizează sisteme de semnificaţii din ce în ce mai codificate. Un joc simbolic există dacă există un spaţiu de tranziţie. Nu se poate preciza când începe şi sfârşeşte registrul simbolic al jocului. Timp îndelungat, jocul a fost studiat ca activitate de divertisment, opusă activităţilor serioase ale vieţii. În prezent, prin joc, este posibil să trăim ceea ce se constituie.
Copiii se joacă mai întâi singuri, apoi cu mama. Jocul creează cadrul pentru începutul relaţiilor afective, permiţând astfel dezvoltarea contactelor sociale. Jocurile au rol de mediere între copii şi adulţi, dar şi între copii şi alţi copii. Începând să se joace cu obiectele oferite de adulţi, copilul utilizează şi reprezentări interne şi-şi construieşte astfel identitatea. În cadrul privilegiat al jocului, copilul îşi întâlneşte semenii şi socializează. Jocurile vor deveni tot mai complexe şi imaginaţia va juca un rol din ce în ce mai important. Aşa cum experienţele de viaţă dezvoltă personalitatea adultului, jocul dezvoltă personalitatea copilului când se joacă singur sau când alţi copii sau adulţi intervin în joc. Progresiv, copii îşi măresc capacitatea de a vedea lumea reală exterioară. Renilde Montessori [7] ne invită la şcoala copiilor pentru a învăţa de la ei, deoarece la copii putem găsi soluţiile pe care le căutăm.
[1] Vezi Ana Blandiana (1997), Geniul de a fi, eseul Marea prejudecată, ed. Litera, Chişinău, p.212)
[2]Vezi Solomon, M (2007), Paradigme universale III. Jocul, ed. Paralela 45, Piteşti, p. 14
[3] Vezi trimiterea făcută de Solomon Marcus către Johan Huizinga (1951), Homo ludens, ed. Gallimard, Paris, pp. 57 – 58
[4] Solomon Marcus, (1984), Paradoxul, ed. Albatros, Bucureşti, p.167
[5] idem 3
[6] Winnicott, D.W. (1978), Jeu et réalité. Ed. Fayot, Paris
[7] Renilde Montessori, (2000), Educateurs sans frontière, Ed. Desclée de Brouwer
© Virginia – Smarandita Braescu
Centrul de Training, Consultanţă şi Mediere
Bine ai venit la
reteaua literara
Înscriere
sau Accesare
Despre
Parteneri
Activitatea Recentă
Carti recomandate
Cultural News
Merritt Island author Patrick Smith seriously hurt in fall
He has been named "Greatest Living Floridian" by a literary group and awarded membership into the state's Florida Arts Hall of Fame, but Merritt Island resident and noted Florida author Patrick Smith may now need some help from his fans after a fall left him with a broken hip and broken shoulder.
© 2009 Creat de Gelu Vlaşin în Ning. Creează propria ta reţea socială
Embleme | Raportare eroare | Confidenţialitate | Termeni de utilizare a serviciilor