Despre mine,.....!

,,După "Căutări", s-a regăsit în "Accente"
Articol - ziarul Evenimentul 14 februarie2009

,,Fiind considerată o adevărată revelaţie în domeniul picturii, artista a cochetat multă vreme cu designul vestimentar, domeniu în care s-a remarcat cu stilul său "metaforic". Criticul Valentin Ciucă s-a declarat cucerit de tema "Oraşul noaptea": "Seria aceasta are o geometrie surprinzătoare, are dinamică a imaginii şi o formă de inhibare perceptibilă.
Fără a apela la statutul său de preşedinte al Comisiei de Cultură din cadrul Consiliului Local, Valentin Ciucă a extrapolat. "Se spune că atunci cînd faci artă pentru multe persoane, faci pentru mult timp. Noi sîntem în această situaţie: Iaşul este, chiar dacă unii nu recunosc, un permanent generator de valori", a conchis criticul.

Articol ziarul Evenimentul 14 februarie2009 - autor, Gina Popa- articol ziar Evenimentul




,,Accente la Ateneu ,,
Articol – ziarul FLACARA IASULUI – Cultural –,,Accente la Ateneu ,, 20 februarie 2009

,,Remarcata inca de la debutul expozitional cu creatii ce tineau de modernitatea designului vestimentar de catre reputata Doina Levintza si de criticul de arta Adina Nanu, Liliana Nastas Bratescu a evoluat firesc catre orizontul artelor decorative unde conceptul de creativitate a coagulat energia sa imaginativa si a valorificat potentialul expresivitatii in cheie contemporana.
Structurata pe mai multe paliere de viziune si tehnica, expozitia de la Galeriile de Arta "Ateneu" a subliniat posibilitatile plurale ale unui artist deschis catre solutiile permanentei inovatii si cautarii timbrului specific.


Conceptul urban tratat prin arta

Configurarea acestui univers artistic a pornit de la nevoia aflarii timbrului personal, al unor formule individualizate si perene, unde spontaneitatea se afla permanent intr-o sugestiva relatie cu posibilele asteptari ale publicului. In aceasta relatie fertila, risipa de imaginatie s-a dovedit calea sigura de a atrage atentia asupra nevoii de sincronizare cu evolutia gustului public.
O asemenea strategie a condus-o pe Liliana Nastas Bratescu catre utilizarea unui limbaj plastic divers si incitant, lucru evident in modul in care abordeaza cele mai felurite tehnici de lucru.
Daca, de pilda, in seria intitulata "Fluturi", compozitii executate in tehnica rafinata a pastelului, s-a sugerat frumusetea fragila a arealului entomologic, in alte imagini a glosat pe tema orasului in ciclul de "Nocturne".
Numarul mare de compozitii pe aceasta tema atesta in fapt o cercetare asidua, aplicata, menita sa atraga atentia asupra ideii de megalopolis, de spatiu vital si in acelasi timp alienant. "Orasul", privit generic, ar trebui sa fie nu doar un perimetru de locuire, ci unul in care omul sa se considere de drept parte integranta a acestui cosmos urban unde dialogul omului cu mediul ambiant sa genereze si confort si satisfactie individuala.
Conceptul urban tratat prin mijlocirea artei devine astfel si o posibila directie de recuperare a acestui spatiu destinat vietii, individualizat prin elementele inventarului arhitectural cat si prin amprenta unei personalizari dorite si necesare. Obsesiva dezvoltare urbana pe verticala nu trebuie sa excluda din ecuatie nevoia de continua umanizare a spatiului public.
Compozitiile, ferme, decise, realizate prin intermediul tehnicii viguroase a dispunerii formelor prin intermediului spaclului si a cutitului de paleta, fac din culoare un partener privilegiat. Cautarea frenetica a luminii de dincolo, din zonele metafizicii, face ca ritmul compozitional sa fie alert si racordat unor pulsiuni individuale de recuperare a frumusetii imanente, anulata uneori de indiferenta sau oboseala. Glosele urbane surprind o discreta poezie a anotimpurilor, a cautarii infrigurate a unui parteneriat prin care sa redescoperim arta dialogului dintre om, asteptarile sale si mediul ambiant.

Temperament solar...

In planul "Vitraliilor", somptuos decorative, lumina se amplifica semnificativ si, astfel, confortul vizual creste in amplitudine si se revarsa cu generozitate asupra spatiilor altfel terne. Asemenea efect de catedrala restituie spatiului public sau privat sensul originar al luminii divine, culorile nefiind altceva decat elogiul creatiei. Formele ample, monumentale, elegant arcuite in volute generoase, sugereaza ideea de armonie universala si bucurie a unui mereu surprinzator inceput. Arhitectura imaginilor, prietenoase si calde, restituie ochiului satisfactia de a urmari trasee grafice incitante, ritmate cromatic intr-o paleta a optimismului generos.
Experienta acumulata de Liliana Nastas Bratescu prin succesive studii sub atenta indrumare a pictorului Constantin Tofan s-a cristalizat in compozitii unde elaborarea nu exclude jocul spontan al fanteziei. Unele peisaje cu tenta abstracta vizeaza realitati virtuale, locuri ideale si nostalgii recuperatoare. Exista o verva a tuselor spontane, dar si o strategie a acestei spontaneitati.
Libertatea gestuala se motiveaza prin reflectie, iar trimiterea catre dripping stabileste racorduri stilistice cu mult mai diverse. Apetitul pentru culoare defineste o directie si exprima datele individuale ale unui temperament solar, mediteranean, marcat de atractia pentru culorile vitale.
Ciclul "Ferestre", dominat de nevoia unor sugestii directe, transparente, asociaza linia si culoarea intr-o alchimie a inefabilului. Consistenta sub raportul ofertei plurale, expozitia de la Galeriile "Ateneu" face din Liliana Nastas Bratescu un artist al carui destin de creator trebuie urmarit cu incredere si nedisimulat interes.
(Articol -FLACARA IASULUI – Cultural –,,Accente la Ateneu,, Autor, VALENTIN CIUCA,critic de arta,eseist .)



Articol ziar Evenimentul 14 februarie2009

,,I-am urmărit evoluţia în ultimii trei ani şi este surprinzătoare. Sînt cîteva teme pe care le abordează cu succes, simte culoarea, iar dominanta sa este susţinută prin forţă şi expresivitate", a spus prof.univ. Constantin Tofan, preşedintele UAP Iaşi, la vernisajul expoziţiei.

(Extras din articolul După "Căutări", s-a regăsit în "Accente" 14 februarie2009 ziar Evenimentul, prof.univ. Constantin Tofan, preşedintele UAP Iaşi)




PAGINI din ,, CARTEA CU PRIETENI
,,Editura Artis, 2008 Autor, prof. Mihai Pamfil
Debuturi promitatoare, pag.37,38,39


Lucrarile „Nocturnă I” şi „Nocturnă II” expuse la Salonul Artis (Hotel Europa)

........Spiţele de lumină mînuite de Liliana Nastas Bratescu se articulează în arhitecturi fabulos etajate, pulsînd vital în pîcla unor nopţi sau amurguri atît de promiţător deschise reveriei şi visului. Negrul fugos, de tegument lustruit de ape, al celor două nocturne („Nocturnă I” şi „Nocturnă II”), cheamă gestul mîngîietor – cel de care uzăm în ceasurile noastre secrete.
Cu un minimum de mijloace, Liliana Nastas Bratescu izbuteşte trasarea unor perspective nebănuite pentru setea de nou şi de aventură a cugetului. Edificiile sale, magnificate la dimensiunea zgîrie-norilor, se prezintă ca nave ducînd în larg, pe unda nopţilor de ivoriu, poveştile neştiute a mii şi mii de oameni, fericiţi, trişti, sau indiferenţi.
Fireşte, aceştia nu sînt figuraţi ca atare: Liliana Nastas ştie că pentru cel ce contemplă, o reprezentare explicită (chiar de-ar fi posibilă) ar fi inutilă. Că în actul comunicării estetice, referinţa indirectă este mai eficace, mai bogată în valenţe semnificante.


Lucrarea „Tango” expusa la Galeria Ateneului Tătăraşi – in cadrul expozitiei “Albastru”, aprilie 2008

...........Doi tineri – el şi ea – baletează pasional în albastrul electric al unei străzi încremenite între reci linii de tramvai, ducînd spre infinit. Strada, cu pavajul spălat de nu se ştie ce curent galactic, devine scena unui moment de intimitate frenetică.
Autoarea Liliana Nastas Bratescu asociază albastrului imaterial, de provenienţă celestă, formele unor trupuri propulsate de clocotitoare energii telurice. Scutite de detalii identitare, trupurile dansatorilor manifestă o vitalitate intensă, profitînd parcă de cuirasa acestui superb anonimat. Anonimat incomplet, de altminteri, cel puţin în ce priveşte graţioasa prezenţă feminină, în care poţi descoperi, la rigoare, referinţa auctorială.
Ca spectator, eşti fascinat de perspectiva identificării acestei prezenţe cu tinereţea recucerită a universului. Iată, nobilul sînge albastru se înflăcărează, universul începe să palpite... În peisajul sumar, un vînt invizibil răspîndeşte seminţele unei miraculoase geneze. Atrag atenţia, în context, pantofii sprinţari ai fetei, figuraţi prin mici puncte de foc.



„Compoziţie” expusa la Galeria Triconc – in cadrul expozitiei “Atelier”

........Autoarea transcrie, pe un panou tip panel, cuvintele unui enunţ straniu, atribuit lui Marcus Fabius Quintilianus: „Cei cultivaţi sesizează în artă raţiunea, cei fără cultură, plăcerea”. Însă enunţul acesta, succint şi aspru precum o sentinţă, funcţionează, aici, ca simplă provocare.
Dacă lucrarea Lilianei Nastas Bratescu place, seduce, subjugă, cel ce se vede prins în câmpul ei magnetic nu trebuie să se suspecteze de ”ignorantia”, pentru a da satisfacţie părtinitorului Quintilianus! În pofida a ceea ce s-ar putea înţelege din citatul „intarsiat” în tablou, Liliana Nastas Bratescu descoperă, pentru spectatorii săi, căile sentimentului.
Ea ne şopteşte, dintr-un abis căptuşit cu lumină de lună, că plăcerea probozită de Marcus Fabius Quintilianus, probabil din considerente paideice, nu este inamica raţiunii, ori a cunoaşterii. Mai mult, chiar, sugerează că există şi o raţiune a inimii. Desigur una impenetrabilă, căci inima decupată în pânza de cânepă, lipită pe suprafaţa panoului, este sigilată! Cine ştie ce prinţ al Nordului va rupe sigiliul, pentru ca energiile ei tăcute să irumpă!



,,Cosmogeneza ,,Lilianei Nastas Brătescu - expusa la Salonul Artis (Hotel Europa) in cadrul expozitiei Atelier 35”,

...semne născînde, părînd a se retrage în golul originar, sorbite în liniştea vastă a începuturilor... Palide, vegetative pîlpîiri ale negrului, ezitant între a voi şi a nu voi să fie, ori, dimpotrivă, vădind o concentrare, o înteţire a energiei conţinute, apte să irumpă în negre, simbolice constelaţii.
Neodihna şi neaşezarea ar fi starea caracteristică a acestor semne, încolţite în vid, sau pur şi simplu zvîrlite acolo de un demiurgos-poet, într-un gest ziditor. Ecranul albastru, fereastră „tăiată” în corporeitatea gracilă a unui „pilastru”, răsfrînge, precum luciul unui lac imobil, selenar, vaste porţiuni de firmament, devenite scena unor evenimente de astrofizică stranie. Atentă la ecloziunea lumilor din Chaos, preocupată, în acelaşi timp, să le genereze ea îsăşi, Liliana Nastas Brătescu trăieşte, la nivelul unei experienţe poetice unice, actul mirobolant al genezei cosmice.
Cosmosul, pentru ea, este, pe de o parte, locul unor graţioase petreceri ludice, arena gratuită a unor incitante desfăşurări energetice, cu puncte de emergenţă în sfera multipolară a creativităţii. Pe de altă parte, el e sinonim cu CERUL, care trebuie înţeles mai cu seamă ca spaţiu spiritual.
Adînc semnificativ mi se pare faptul că stelele imaginate de Liliana Nastas Brătescu nu emit lumină fizică. Asemănarea lor cu „găurile negre” este însă una pur exterioară. Nimic nu ne împiedică să le asemuim unor fiinţe introvertite, concentrînd întreaga lumină în ele însele. Dar oare sînt ele stele, sau ochii negri, ucigători, ai unor fete, sau ai unor sălbăticiuni?!