Din înalt,

mi-am trimis vulturul pleşuv al singurătăţii

să te aducă pe tine, aripată albă a dragostei

destinată mie…

Priveam spre albastrul pătat de aripi

cu neliniştea strânsă pe buze

S-a dat o luptă cruntă...

Târziu, cu fâlfâitul sacadat

 te purta în ghearele sale ascuţite,

erai albă de spaimă, aproape moartă…

Lumina-ţi plângea prin ochi…

Te-a depus în braţele mele scuturate

de…

Ţăran român, Măria ta,

Cu pieptul veşnic ars de soare,

La tine, eu acum mă-nchin,

La inima-ţi din pieptul tare.

Măria ta, ţăran român,

Cu fruntea lată-mbrobonată,

Tu eşti al rodului stăpân,

Născut din brazda prelucrată.

Ţăran român, Măria ta,

Cu palma toată bătucită,

De plugul şi de coasa grea,

Ţi-e viaţa astfel poleită.

Măria ta, ţăran român,

Cel ce trudeşti din zori şi…

Deodată, patul nostru se scutură,

Scârbit că nu-l mai vrem.

Ne aruncă în obraz de orizont

Şi se făcu o câmpie a disperării.

Ne împărţi în două părţi egale

Şi puse geam să tacă gândurile.

Când îmi ronţăi visele spulberate

N-ai cum să le auzi scrâşnind.

Apoi cojile de vise le adun

Într-o plasă a nepăsării

Să le trimit la casat.

Te zăresc departe

Dincolo de linie

Rănile din alt timp mă dor

Durerea…

Avansare în grad

    Timpul măsurat de la întâi ianuarie, a trecut greu, pentru cǎ fiecare zi era atȃt de solicitantǎ. Faptul cǎ nu știam cȃt o sǎ mai dureze situaţia, ne cam demoralizase. Ajunsesem în data de 15 a lunii ianuarie 1990. În ziua aceea, soarele strălucea fermecător pe cerul înseninat. Zăpada geruită din jur, părea o mare albă de sclipici, care supǎra ochiul cu albul nemilos, care pǎtrundea ca o suliţǎ ȋn ochi.. În urma…