pluteam într-o bărcuţă de hârtie
sub cerul atârnând ca un acrobat la circ,

catargele înfloreau capete de piraţi

şi mă iubeai, mă îmbrăţişai,
în mine treceau fiori ca autobuzele pe magistrală,

intenţiile deveneau fregate pe marea egee,

întindeai mâna prindeai o ciocârlie
şi bărcuţa se scufunda.

fiecare vis e o corabie tristă pe oceanul pacific

fiecare secundă – o lacrimă plină cu peşti pe obraz

în dormitorul nostru tristeţea e un greier care îşi acordează vioara

şoaptele – omizi înaintând în lobii urechilor

fiecare joi e o cană cu ceai

dimineţile – batiste albe pe care le fluturi când pleci în călătorie

fiecare mieunat al pisicii cât bătaia din aripi a unei păsări

iar realitatea – gondolă în veneţia

să ne iubim lângă betoniere şi excavatoare

în şanţurile de canalizare din faţa blocului

sub norii pătaţi cu tot felul de chimicale de lângă combinat

unde muncitorii fac glume încheagă coversaţii

să ne sărutăm în saloanele insalubre ale spitalului de oncologie pediatrică

unde moartea e o bătrână acră ce le zâmbeşte copiilor adesea

să duhnim a tăcere şi formol în fiecare zi

să privim cadavrul pisicii albe zdrobite de…

răsare soarele peste patiserie şi motoscutere,

noi servim cafeaua tot mai abstracţi.



terasele sunt pline de îndrăgostiţi

în maşini se iubesc cerboaice suave şi cerbi

iar în căminul cultural se ţine un spectacol

cu acrobaţi graţioşi mergând pe sârmă.



călătorii se-nghesuie în tramvaie

„au!”, „of!” exclamă.



bătrâna de la chioşcul de ziare îşi pune ochelarii

încheagă o conversaţie cu un moş despre trecut.



cizmăriile duhnesc a…