al 2 - lea manifest deprimist (preambul) - festival

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 11, 2010 la 5:21pm

Recunosc că abia azi am citit primul " Manifest deprimist "( despre al doilea, la sfârşitul comentariului ). Întâi, pentru că am preferat să mă familiarizez pas cu pas ( şi în limita timpului disponibil ) cu " domeniul ". Apoi, fiindcă, optimistă incurabilă fiind şi cu o mare bucurie de viaţă, m-a speriat puţin adjectivul " deprimism ". Constat că mi-am creat o falsă impresie. Ne întâlnim în ideile esenţiale, ne despărţim, poate, în accente şi " dozaj".
În urma experienţei acumulate, aţi simţit nevoia să vă precizaţi opiniile şi atitudinile şi e bine că o faceţi ferm : "N-o să fiu partizanul nimănui care încearcă să folosească Reţeaua literară drept o rampă de lansare a ideilor xenofobe, rasiste, intolerante şi declamative ".
Nu fac parte dintre cei care consideră că prezenţa cuvintelor şi expresiilor vulgare în scrisul unora vesteşte "
apocalipsa literaturii ". Pentru simplul fapt că am citit încă de copil "1001 de nopţi " ( care are " părţile ei " ), Boccaccio, şi, mai apoi, făcând un pas mai încoace, " Ulise "-le lui James Joyce, fără a asista la un lanţ de...apocalipse. Nici nu mă oripilez, neapărat, la vorba " verde ". Nichita Stănescu mi-a spus odată că există oameni în gura cărora cuvântul "c...t " este benign, şi alţii în gura cărora chiar cuvântul " pâine " este obscen... Nu taxez nici omul, nici textul, la prima vedere, după limbaj. Depinde cine, cum, când şi de ce foloseşte acel limbaj. Este ceea ce spuneţi şi D-voastră, pe bună dreptate : " Nu pot ignora un text care deţine toate valenţele pentru a fi considerat ca atare, doar pentru că îmi displace o anumită expresie ". De acord !
Problema apare atunci când se supralicitează, când, din prea mult entuziasm, se sare calul, când nu există o justificare estetică.
Am remarcat în comentariile la text o anumită intoleranţă. Sunteţi îndemnat să radeţi texte, pe motiv de desuetudine. Ideea e să vedem cine judecă un text pentru a-l considera sau nu desuet. În viziunea unora, pentru a exista alături de ceilalţi membri ai Reţelei, trebuie musai să introduc două, trei vorbe de-acelea, că, altminterea, scriitura mea este desuetă. (Ar fi un soi de cenzură comunistă à rebours : n-am publicat în revistele vremii aceleia şi am debutat doar după revoluţie, fiindcă nu mă adaptasem la cerinţe... ). Ar fi o mare problemă : Singura expresie inavuabilă de care dispun este o înjurătură pe care o rostesc spontan, la caz de mic accident domestic, pricinuit de propria-mi neatenţie. Dar n-aş pune-o pe hârtie...( Şi, de-aş pune-o, la ce mi-ar folosi ?)
Mă bucur să aud " Al doilea manifest deprimist "! Vine cu nuanţări necesare şi-mi augmentează încrederea în echilibrul şi justa D-voastră măsură. Responsabilitatea este mare.

Comentariu publicat de aida pe Februarie 20, 2008 la 8:38pm

si eu sunt de acord!

Comentariu publicat de Zorin Diaconescu pe Februarie 19, 2008 la 5:04pm

subscriu la manifest si ma manifest incercand sa nu intorc spatele sensului si sensibilitatii