http://energienaturala.wordpress.com/2008/03/04/je-sais-jean-gabin/

ACUM STIU – JEAN GABIN

Stiu…

Cand eram un pusti
Inalt cat pragu usii
Vorbeam tare
Ca sa par barbat
Si spuneam apasat :
Stiu, stiu, stiu…

Era la inceput si era primavara
Dar cand am intrat intr-a 18 vara
Mi-am zis : STIU, asta e, STIU
Pe dinafara .

Si azi, in zilele cand ma intorc
Sa privesc pamantul meu…
Mi-am facut cei 100 de pasi
Si totusi nu stiu cum de se-nvarte mereu…

Spre 25 de ani, stiam totul
Dragostea, trandafirii, viata, banii…
Da, dragostea !
O stiam in intregime !

Totusi, din fericire – ca si prietenii mei,
Nu mancasem din tot graul vietii :
Chiar in mijlocul ei, mai invatam inca !


Ceea ce am invatat
Pot spune in trei, patru vorbe :
In ziua cand cineva te iubeste
Se face vreme frumoasa !
Nu pot sa spun decat
Ce vreme minunata …

E ceva ce ma mira inca in viata
Pe mine, care am pasit in toamna,
Am uitat atatea seri de tristete…
Si niciodata o dimineata de tandrete !

Intreaga tinerete am vrut sa strig ca : STIU
Doar ca, ciudat, cu cit cautam,
…Tot mai putin stiam …


Iata, acum au sunat 60 de batai in orologiu…
Sunt inca la fereastra, privesc
Si ma intreb cum curge viata asa firesc…

Acum - STIU…STIU…
Ca a zice STIU e vorba-n pustiu


Viata, dragostea, banii, prietenii si trandafirii…
NU STII NICIODATA SUNETUL, NICI CULORILE FIRII !
E tot ceea ce stiu !

Doar asta stiu
ATAT DE BINE O STIU… !

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor